Cartile Nobel de la Jurnalul National pot fi cumparate online de aici.
Din 25 aprilie 2012, Jurnalul National va lansa o noua colectie de carti : Literatura Nobel.
Va fi prima colectie noua lansata de Jurnalul National in 2012. Pret 13.99 lei
Lista cartilor „Nobel” de la Jurnalul National si data acestora de aparitie :
- „Sase personaje in cautarea unui autor” de Luigi Pirandello – 25 apr 2012
- Fara ideal de Henryk Sienkiewicz – 2 mai 2012
- Aleksandr Soljeniţîn -Iubeste Revolutia – 9 mai 2012
- Pearl S. Buck – “Înger luptător” – 16 mai 2012
- John Galsworthy -“Floarea întunecată” – 23 mai 2012
- Frans Eemil Sillanpaa – ”Silja” 30 mai 2012
- Rudyard Kipling – Se lasă noaptea – 6 iunie 2012
- “Sub gheţar” – Halldor Laxness – 13 iunie 2012
- “Comedianta” – Wladyslaw Reymont – 20 iunie 2012
- “Ospataria la Regina Pedauque” de Anatole France – 27 iunie 2012
- “Nimeni alaturi de mine” de Nadine Gordimer – 4 iulie 2012
- “Charlotte Lowenskold” – Selma Lagerlof – 11 iulie 2012
- Toate frumusetile lumii de Jaroslav Seifert – 1 august 2012
- O experienta personala de Kenzaburo Oe – 5 septembrie 2012
- Drumul Flandrei de Claude Simon – 12 septembrie 2012
- Colas Breugnon de Romain Rolland – 10 octombrie 2012
- Darul lui Humboldt vol.1 de Saul Bellow – 17 octombrie 2012
- Darul lui Humboldt vol.2 de Saul Bellow – 24 octombrie 2012
- Cele mai frumoase povesti vol.1 de Hermann Hesse – 31 octombrie 2012
- Cele mai frumoase povesti vol.2 de Hermann Hesse – 7 noiembrie 2012
- Gora de Rabindranath Tagore vol.1 -14 noiembrie 2012
- Gora de Rabindranath Tagore vol.2 – 21 noiembrie 2012
- Limba salvata de Elias Canetti – 28 noiembrie 2012
- Mostenirea familie Kurt de Bjornstjerne Bjornson – 5 decembrie 2012
- Casa Buddenbrook vol.1 de Thomas Mann – 12 decembrie 2012
- Casa Buddenbrook vol. 2de Thomas Mann – 19 decembrie 2012
- Pelerinul Kamanita de Karl Gjellerup – 9 ianuarie 2013
- Scurta domnie a lui Pepin al IV-lea de John Steinbeck – 16 ianuarie 2013
- Per cel norocos vol.1 de Henrik Pontoppidan – 23 ianuarie 2013
- Per cel norocos vol.2 de Henrik Pontoppidan – 30 ianuarie 2013
- Martin cel avid de William Golding – 6 februarie 2013
- Familia lui Pascal Duarte de Camilo Jose Cela – 13 februarie 2013
Aici puteti gasi o lista de carti premiate cu Nobel, ca sa ne facem o idee pana vin informatiile oficiale de la Jurnalul National.
Salut…stie cineva, apare ceva miercuri 24 ?…si daca da, ce anume ?…multumiri !
ce a aparut?
Mo Yan, este un scriitor bun, nu foarte bun, dar in orice caz cu peste zece clase peste M. Cartarascu, eu am citit „Sorgul rosu” de el, pot sa va spun ca est un roman istoric exceptional, as exagera poate un pic daca as spune ca este de talia lui Sienkiewicz, dar este un bun scriitor de romane istorice. La fel si scriitoarea chineza traitoare-n Franta pe nume Shan Sa, care la 24 de ani a fost tradusa in peste 24 de limbi, iar roanul sau „IMPARATEASA” a avut un mare succes in Franta si SUA, la fel si ultimul roman Alexandru si Alestria, Nu-i dispretuiti pe scriitori chinezi, sunt buni, si sunt deja 2 cu premiul Nobel. Da aveti o foarte mare dreptate cu acordarea premiului Nobel pt scriitori romani, n-au cui sa-l dea, caci asa cum l-au dat la croati, polonezi, mi se pare si la unguri, daca exista valoare la Mircea Cartarascu il primea. Da este adevarat ca ICR-ul l-a promovat in draci peste hotare pe Mircea Cartarascu, cartile sale s-au publicat in cate 3 editi de carte, s-au bagat pest 100000 de euro in publicarea lor. Aproape 99% din cartile publicate-n in Occident a lui Cartarascu n-au fost vandute, de aceea ele au fost returnate ICR-ului si se afla in cantitati industriale in depozitele institutiei, probabil se vor scoate lunile viitoare in vanzare pe piata romaneasca, ma intreb insa cine va cumara „De ce iubim femeile” in engleza, franceza, germana, suedeza?
Pai logic ar fi vol 2. Nu ?
Referitor la ce a aparut: Darul lui Humboldt,de Saul Bellow (data ap.: 17.10 )
@ Ovidiu
Ma bucur ca te alaturi si tu discutiilor de pe acest forum.
„are si anumite aspecte, hai sa le zic pozitive. Cartea, Sorgul rosu relateaza povestea de supravietuire a oamenilor din sate sarace, in care rosul aprins al lanului de sorg este imbinat cu rosul sangelui.”
Eu as dori sa sa te intreb de ce ti se pare acest roman mai valoros, literar sau social vorbind, fata de romanele lui Liviu Rebreanu (Ion, Rascoala), sau cele ale lui Marin Preda (Morometii, Delirul), care cel putin tematic abordeaza aceleasi aspecte ale vietii rurale, dar cu o forta literara si talent narativ de cateva zeci de ori peste acest scriitor chinez.
@ Stateira
Sa-l compari pe Mo Yan cu Sienkiewicz sau Hemingway, este o blasfemie. Chiar daca au luat toti acelasi premiu Nobel, diferenta dintre ei este uriasa.
Dupa parerea mea, Mo Yan este cu mult sub valoarea lui Mircea Cartarescu sau Augustin Buzura (asta ca sa ma refer doar la autori romani contemporani).
@tic
Oricat as incerca (si sincer sa fiu, nici nu vreau sa incerc!) sa indraznesc sa compar vreodata pe Rebreanu, Preda, cu Mo Yan. In legatura cu Cartarescu, nu ma pot pronunta deoarece de fiecare data cand am inceput sa-l citesc….se face cum se face ca il abandonez. Ceea ce vroiam sa subliniez e faptul ca la fel cum eu am putut sa-l inteleg gresit pe Mo Yan dupa vizionarea filmului „Sorgul …” asta i se poate intampla oricui. Dupa citirea cartii, doar am vrut sa reliefez ca… are el, Mo, acel ceva ce l-ar putea diferentia intrucatva de peisagisti, de aceilalti „pictori ai satului”. Acum nu vreau sa discut, cum ca acel ‘ceva’ e indeajuns sa primeasca un Nobel. Nici pe departe. „Defectul” lui Preda, sau Rebreanu e ca s-au nascut dincoace de Dunare. Cred ca sentimentul asta il au toti cei ce le citesc opera si aici ma refer la cei din vest. Tot la fel e si in cazul celorlalti „pieduti printre degete” de-a lungul istoriei pentru Nobel. Din pacate pentru noi romanii.
Deci, se pare ca trebuie sa ma repet: romanii au citiva scriitori de mare talent, care sunt cu mult peste valoarea unor Cartarescu sau chiar a unui Mo Yan sau chiar Herta Muller (care, apropo, nu e romanca, este nascuta in Romania, dar traieste in Germania de foarte multi ani). Nicolae Breban, Augustin Buzura, Petru Popescu (in SUA) sunt scriitori cu o valoare certa, si sunt in viata – deci indreptatiti sa primeasca acest premiu… Rebreanu si Preda sunt scriitori exceptionali,dar un urias defect: au murit…
De altfel, mi se pare ca suedezii si norvegienii au facut tot posibilul sa devalorizeze calitativ acest premiu. Premiile 2012 la literatura si pace sunt de plins…
@ Ovidiu
Bun venit in club! Oricit s-ar diferentia Mo Yan prin descriptiile facute, nu poate justifica alaturarea lui intr-un tabel al premiatilor alaturi de Sienkiewicz, Hemingway sau Saul Bellow, sau chiar Solohov.
@ Ovidiu
Multumesc
Dupa mine doar Petru Popescu si Petru Dumitriu ar fi meritat sa castige Nobelul pt ca se apropie de gustul general, cat despre Rebeanu trebuie sa ne candim ca si el s-a inspirat la vremea sa din romanele unor scriitori germani si polonezi, vreau sa va trimit la romanul „Pe frontul de vest nimic nou” care trateaza o tema ce se regaseste-n „Padurea spanzuratilor” daca l-ati studiat la literatura atunci probabil veti regasi similitudini mari, ganditi-va la nuvelele lui Sienkiewicz si romanul lui Reymont, cand cititi „Ion”, veti vedea ca Nobelul se da primului care abordeaza tema respectiva. Iar” Sorgul rosu” se ocupa si de invazia japoneza nu doar de tarani chinezi, fiind cu precadere un roman istoric, un comandant al rezistentei antijaponeze se iubeste c-o fata ce se imbogateste peste noapte, poate sunt eu absurda dar aduce cu Potopul lui Sienkiewicz, unde tot de o rezistenta este vorba, mi se pare impotriva suedezilor care invadeaza Polonia, de aceea am facut comparatia, mie Mo Yan mi se pare mai direct, mai profund si deloc nationalist ca Sienkiewicz, abordeaza cu mult calm, aproape linistitor situatia chiar si atunci cand devine dramatica, eu iubesc literatura chineza, „Visul din pavilionul rosu” a fost intre 10si 17 ani cea mai iubita carte de catre mine..
Daca Mo Yan ar fi trait pe vremea lui Sienkiewicz probabil polonezului i s-ar fi dat premiul.
Dacă analizăm cărţile ,, Nimic nou pe frontul din vest ” şi ,, Pădurea Spânzuraţilor ” o să descoperim diferenţe majore de compoziţie . Faptul că sunt plasate în aceaşi zodie a lui Marte , nu înseamnă că sunt la fel . ,, Nimic nou pe frontul de vest ” poate fi comparat eventual cu cărţile lui Sven Hassel , în niciun caz cu ,, Pădurea Spânzuraţilor „
@ Lita
Sunt perfect de acord cu tine. Nici eu nu cred ca puteam sa punctez atat de bine, si in doar trei randuri, aberatia de a compara „Nimic nou pe frontul de vest” de Erich Maria Remarque cu „Padurea Spanzuratilor” a lui Rebreanu.
@ Stateira
Mo Yan este doar un scriitor contemporan care a castigat un premiu Nobel pentru literatura in 2012 si atat. Niciodata nu va fi obiect de studiu la literatura universala in scoli, licee sau universitati. Este doar unul dintre cei aproximativ un milion de scriitori contemporani de pe mapamond care va fi analizat intr-un cerc extrem de restrans de catre specialisti si critici literari.
Daca nu tinem seama de talentul, forta artistica sau geniul literar, care sunt atestate in principal de catre marea masa a publicului cititor, oricare dintre cei un milion de scriitori contemporani pot obtine premiul Nobel fara nicio problema. Si aici pot intra si Mircea Cartarescu, si Petru Popescu, si Dumitru Dumitriu, si Nicolae Breban, si Augustin Buzura, si Herta Muller, si inca multi altii.
De exemplu, Mihail Sadoveanu a scris romane si dramaturgie istorica, dar nu-l poti compara cu Henryk Sienkievicz; autori contemporani cum ar fi Dan Brown, George R.R. Martin, J.K.Rowling, J.R.R. Tolkien, desi au vanzari de zeci de milioane de exemplare ale cartilor lor, nu vor castiga niciodata vreun premiu Nobel, asta pentru ca exista cativa de Mo Yan. Nu sunt un fan al literaturii de consum, de genul scriitorilor amintiti anterior, dar nici un adept al literaturii de nisa, de genul reprezentat de Mo Yan sau Herta Muller.
Dupa parearea mea, „Cel mai iubit dintre pamanteni” a lui Marin Preda are o valoare literara mult peste „Sorgul rosu” a lui Mo Yan, si cu mult peste tot ceea ce va mai scrie acest autor chinez de-acum incolo.
Daca as putea, as infiinta premiul Nobel „post mortem” si as incepe decernarea acestuia cu Tolstoi, Dostoievski, Shakespeare, Agatha Christie, Dickens, Eminescu, Mark Twain, Jules Verne, Victor Hugo, Karl May, Alexandre Dumas, si mai sunt inca multi alti scriitori mari.
Pana la urma, acestia sunt autorii care, nu numai ca au scris opere memorabile, dar au revolutionat literatura si au creat curentele si stilurile literare, alea care inca se mai studiaza in scolile din intreaga lume, alea care inca reprezinta baza si abc-ul studiului literaturii.
Din punctul asta de vedere, Mo Yan este doar o gluma nefericita!
@tic
Din viteza, am scris Dumitru Dumitriu in loc de Petru Dumitriu. Imi cer scuze si va rog sa corectati!
Din viteza, am scris Dumitru Dumitriu in loc de Petru Dumitriu. Imi cer scuze si va rog sa corectati!
Pt. cei interesati…pe libris.ro este o promotie!!! 10 lei cadou cu codul LIBOCT2012
Pe 31 octombrie 2012 avem Hermann Hesse – Cele mai frumoase povestiri – Vol.1 (premiul Nobel 1946)
Ehei, colectia asta incepe sa se valorizeze… Publicarea lui Hermann Hesse este un fapt major de cultura, si cred ca in timp ar trebui continuat si cu opera majora a acestui autor: Jocul cu margele de sticla, Siddharta, Calatorie spre Soare-Apune, Lupul de Stepa.
Si la Saul Bellow ar trebui continuat: Herzog, Iarna decanului, Ravelstein.
Cu toate acestea, regret intreruperea seriei de literatura romana. Cred ca mai bine ar fi fost ca sa se alterneze cele doua serii
@Flo
foarte tare Herman Hesse
Unde scrie ca va aparea Herman Hesse?
@altmarius
„soare-apune” ? 🙂 parca era soare-rasare
si Lupul de stepa a aparut in 101… la Adevarul. dc sa mai apara si aici? exista deja pe piata la un pret decent. sau copertile de la Jurnalul sunt mai frumoase?…
@ Mihaela
Errare humanum est… Se poate ca la viteza sa mai schimb si eu sensul cuvintelor, asa incit rasaritul sa devina apus si sudul, nord. Cred insa ca ideea era alta…
Pe de alta parte, nu am cerut sa fie publicat neaparat Lupul de stepa. Am spus doar ca, daca se va deschide o serie de autor Hesse – asa cum au aparut si in BPT Marin Preda si Mircea Eliade – vor avea ce sa publice.
Si Thomas Mann ar fi o idee… Iosif si fratii sai, Moarte la Venetia, Casa Buddenbrook, pentru a nu mai pomeni de Muntele vrajit (si acela publicat de Adevarul), ca si Solohov (Donul linistit)…
Toate acestea pot duce la o colectie intr-adevar valoroasa, si cu priza la public!
@ Mihaela
Ai dreptate, „Lupul de stepa” a aparut recent in colectia „101 de carti” de la Adevarul. Din cauza asta nu cred ca va fi vreodata re-editata in colectia Nobel de la JN. In locul acestuia as sugera romanul „Narziss si Goldmund”, care mi se pare unul dintre cele mai bune romane ale lui Hermann Hesse.
Intradevar, titlul corect este „Calatorie spre Soare-Rasare”. Exista si un roman „Calatorie spre Soare-Apune”, al scriitorului chinez U Ceng-en.
Greselile de genul asta trebuiesc corectate, dar in niciun caz incriminate. Toti mai gresim…
Am tot tacut pana acum, dar n-am mai rezistat…
altmarius, tic, stateira, marii cunoscatori care posteaza mai mereu pe acest blog, nu cumva sunteti voi criticii literari ai veacului? Ce Buzura, Dumitriu, Breban si Popescu? Bagati-va mintile-n cap! Cand s-or darama piramidele si vor marsalui mumiile printre noi vor lua acesti scriitori vreun premiu international. Daca un scriitor ca Mo Yan nu va este pe placul dumneavostra, asta nu inseamna ca nu are o anumita valoare literara. De cand stiti voi ce scriitor are o adevarata valoare? Maine poimaine o sa aud ca ati intrat in comisia Nobel si va dati premii intre voi. Poate ca si voi sunteti nu stiu ce scriitori si va credeti de o valoare care nu este recunoscuta. Credeti ca doar scriitorul care va atinge voua sufletul are valoare literara?
Eu inteleg ca fiecare are parerea lui pe care incearca sa ne-o impartaseasca, asa cum o impartasesc acum si eu pe a mea, inteleg ca aveti autori favoriti, asa cum oricine are, dar lasa-ti-va extremismul deoparte. Fiecare scriitor are valoarea lui literara, nu trebuie sa spuneti voi ce scriitori au valoare si ce scriitori sa apara in colectia Nobel.
Cred ca ati intrecut masura!
„Sa-l compari pe Mo Yan cu Sienkiewicz sau Hemingway, este o blasfemie.”(tic) Cum poti sa spui asa ceva? Sunt 3 scriitori total diferiti. E ca si cum l-ai compara pe Elvis Presley cu Tiesto si cu Jimi Hendrix, fiecare intrand in categoria „muzica”, dar pe ramuri diferite. Si literatura are multiple ramuri. Aici e vorba de gusturi, precum si in muzica. Gusturile matale, sa ti le pastrezi pentru MasterChef 2! Blasfemie este afirmatia ta!
„Daca Mo Yan ar fi trait pe vremea lui Sienkiewicz probabil polonezului i s-ar fi dat premiul.”(stateira atotcunoscatorul). Ce afirmatie apocaliptica! Tu macar ai inteles ce ai vrut sa zici? In primul rand, amandoi au primit premiul Nobel. Dar o las balta.
„Colectia asta este definitiv ratata!”(altmarius). Daca in aceasta colectie nu apar cartile pe gustul tau inseamna ca aceasta colectie este ratata? Fiecare carte are frumusetea ei. Tu esti impotriva promovarii literaturii universale? Tot propui literatura romana, literatura romana, literatura romana. Restul colectiilor sunt ratate dupa tine? Sau mai bine spus, sunt ratate atata timp cat nu apar scriitori tai preferati? Mai gandeste-te!
Nu pot sa mai continui sa dau reply la fiecare blasfemie pe care o postati. Ar trebui sa va fie rusine!
Va respect pentru faptul ca sunteti printre putinii care inca mai au pasiunea pentru literatura, dar nu pot sa va accept gradul de superioritate pe care vi-l dati prin comentariile voastre. Alegeti-va mai bine cuvintele!
Va las cu comentariile pe care ni le-ati daruit din suflet. Ar fi bine sa va retrageti in purgatoriile voastre. Probabil acolo inca se mai decide cine sa primeasca premiile Nobel!(Chiar si Nobelul din 1905: Mo Yan sau Sienkiewicz?)
@ Onofrei
S-ar putea sa ai dreptate in felul tau… Dar am sentimentul ca te deranjeaza nu atit atitudinea mea fata de Mo Yan, cit aprecierea mea pentru alti scriitori in afara de Cartarescu. Ca sa nu ai impresia ca sunt un novice in domeniu, iti spun ca sunt de meserie bibliotecar, si ca am citit citeva mii de carti intr-o viata; probabil, daca m-ai cunoaste n-ai maui afirma ca public blasfemii. Dar am sa-ti respect dorinta, si ma voi retrage in purgatoriul meu, nemairaspunzindu-ti atacurilor. Regret, dar chiar detectez o nuanta politica in ele, si asta ma deranjeaza! Deci, din punctul meu de vedere disputa s-a inchis (fara sa se fi deschis nici o secunda) si ne vom intilni in …
@ altmarius
Cartarescu? Vai de viata lui. Si el e exact ca tine. Un critic care se cosidera mare. Ce i-am mai zis-o si lui.
Nuanta politica? Ma faci sa rad. Toata viata mea am fost anti-politica. Cel mai mult ma deranjeaza cei care se cred superiori si isi dau dreptate chiar si atunci cand gresesc.
Probabil cand vei absolvi Politehnica, ai sa te descurci mult mai bine cu cifrele(mii de carti – sincer, nici nu le pot numara) si cu coeficientul de frecare al aerelor pe care ti le dai.
Chiar te-as ruga sa-mi faci o lista cu cartile pe care le-ai citit sa vedem daca chiar sunt mii si mii. Exagerari!
Daca ai stat cu nasul in carti toata viata, asta nu inseamna ca trebuie sa te consideri mai presus decat ceilalti si atotcunoscator. Nu cred ca ti-a fost de ajuns doar nasul. Ar fi trebuit sa-ti pui si burta pe carti.
Chiar ieri vorbeam de extremism si tu dai cu bata-n balta. Iti recomand „Cum sa lecuiesti un fanatic” de Amos Oz, poate vei invata ceva din aceasta carte. Si chiar daca ai citit-o, ar trebui s-o recitesti.
Nu cred ca mi-as dori sa te cunosc. Pacat ca s-a ajuns pana aici. Dar ar trebui sa te trezesti putin din placerea pe care ti-o daruiesti prin existenta. Si da, disputa s-a inchis.
Verdictul si diagnoza ta: prea multe carti citite degeaba!
Si nu cred ca ne vom intalni nici in nisipurile metempsihozei…
@ Onofrei
Iti respect opinia, asa cum respect toate opiniile celor care posteaza comentarii pe acest blog.
Comentariile mele reprezinta parerile mele personale despre o carte sau un autor, asa cum le percep eu din postura de simplu cititor, fara nicio pretentie de expertiza specializata in domeniul literar. Am incercat totusi, mai ales atunci cand am combatut o parere sau alta, sa ofer si argumente pro sau contra. M-am ferit sa dau verdicte de genul „scriitorul ala e bun” sau „cartea aia e proasta”, fara a incerca sa-mi argumentez opinia. Ca la un fel de „cenaclu literar”!
In prezent exista in lume cam doua milioane de scriitori contemporani. Operele acestora sunt publicate, traduse si analizate de catre specialisti intr-o mai mica sau mai mare masura, pe plan national, regional sau international, si sunt citite de catre un public mai numeros sau mai restrans. Unii dintre acesti autori obtin si premii. Cei care iubesc literatura ii citesc pe toti scriitorii cu egala placere. Dar, ca in oricare domeniu al artei, indiferent ca ne referim la literatura, teatru, film, muzica, pictura sau sculptura, este imposibil sa nu apara ierarhii valorice, datorate in special geniului artistic, dar si popularitatii, recunoasterii universale, aprecierii criticilor si specialistilor in arta.
Toata lumea este excitata de premiul Nobel, poate pentru ca este cel mai mediatizat premiu. Asta desi in lume sunt decernate anual cateva sute de alte premii pentru literatura, multe dintre ele acordate de catre jurii internationale de mare prestigiu, spre deosebire de Nobel care are un juriu format doar dintre membrii Academiei Suedeze. De aici rezulta si subiectivismul acestui premiu.
Sunt foarte multi scriitori mari care si-au castigat notorietatea si recunoasterea universala si fara sa obtina premiul Nobel.
La fel, Hemingway sau Sienkiewicz ar fi patruns in manualele de literatura ale tuturor universitatilor din lume si in istoria ilteraturii mondiale si daca n-ar fi castigat Nobel-ul. Operele lor sunt obiecte de studiu in universitati, sunt valori literare care vor fi repere artistice si peste 1000 de ani, sunt romane ecranizate in filme celebre si cu actori mari, tot asa cum la piesele de teatru ale lui Shakespeare vor face coada la casa de bilete si stranepotii nostri peste vreo suta de ani!
Spre deosebire de acestia, sunt convins ca daca n-ar fi obtinut premiul Nobel, putini ar fi auzit sau ar fi citit ceva din scrierile lui Mo Yan sau ale Hertei Muller.
Sigur, este dreptul tau sa-l consideri mai valoros pe Mo Yan decat pe Hemingway, eu doar am incercat sa-mi argumentez parerea ca aceasta asociere este totusi o blasfemie, asta desi ii citesc si eu cu egala placere si pe unul si pe celalalt.
Este ca si cum, dupa ce cumpar un tablou care-mi place foarte mult, al unui pictor talentat care-si expune lucrarile in piata Dorobanti, as putea sustine vreodata ca este mai valoros decat o pictura a lui Rembrandt!!!
Daca ne referim la scriitorii romani contemporani, nu trebuie sa uitam ca expunerea acestora este limitata la spatiul national sau cel mult regional. Toata lumea a aflat ca Mircea Cartarescu a fost nominalizat la Nobel si ca este cel mai tradus autor roman contemporan. Putin stiu insa ca nu este chiar asa, ca exista un scriitor roman, rezident in USA, ale carui romane au fost traduse in peste 20 de limbi. Asemenea lui Eliade, Cioran, Noica. Se numeste Norman Manea, are cam 75 de ani si a obtinut premii literare mai valoroase decat Nobel-ul:
– Premiul „Médicis Etranger”, cel mai prestigios premiu francez pentru un roman scris în altă limbă decât franceza, acordat romanului „Întoarcerea huliganului” pe anul 2006;
– Titlul de „Comandant” oferit de „Ordre des Arts et des Lettres” din Franta;
– Premiul Internațional pentru Literatură, Nonino / Italia;
– Legiunea de onoare, Franta, 2009;
– Premiul „Nelly Sachs”, 2011;
– Membru onorific al „Royal Society of Literature”, Marea Britanie:
Asta ca sa faceti cu totii o comparatie cu Mo Yan!!!
In final, doresc sa fac o ultima precizare: parerea mea proasta despre obiectivitatea acordarii premiului Nobel pentru iteratura nu este singulara. Este de fapt parerea majoritatii specialistilor si a criticilor literari din intreaga lume.
Cu atat mai mult nu-mi este rusine sa-mi expun opiniile pentru ca, desi am avut de multe ori pareri diferite, nu am jignit niciodata pe nimeni, chiar daca m-am abtinut cu greu s-o fac, mai ales atunci cand cei care ma criticau erau destul de certati cu limba romana si cu gramatica acesteia. In primul rand, acestora ar trebui sa le fie rusine!
Pentru cei care inca au un dubiu in aceasta privinta, redau mai jos un fragment din ceea ce oricine poate citi daca cauta cu Google acest subiect pe site-ul Wikipedia:
„Premiul Nobel pentru Literatură este acordat anual unui autor din orice tară care, cu cuvintele lui Alfred Nobel, a produs „cea mai remarcabilă lucrare într-o tendintă idealistică”. „Opera” în acest caz se referă în general la opera autorului ca un tot, nu la o lucrare individuală, desi lucrările individuale sunt uneori citate în decernări. Academia Suedeză decide cine, dacă este cazul, primeste acest premiu în fiecare an.
Citatul original al lui Nobel a condus la multe controverse. În suedeza originală, cuvântul idealisk poate fi tradus fie ca „idealistic”, fie „ideal”. În anii anteriori, Comitetul Nobel a lovit aproape în intentia testamentului, omitând anumiti scriitori cu renume mondial, precum Lev Tolstoi si Henrik Ibsen, pentru Premiu, probabil din prisma faptului că opera lor nu era îndestul de „idealistică”. În anii de mai târziu, formularea a fost interpretată mult mai liberal, iar Premiul este acordat, cum adesea se argumentează că ar trebui să se întâmple, pentru merit literar de durată. Însă, distinctia continuă să genereze o cantitate de controversă, cum multe alte nume faimoase în literatură sunt uneori neglijate în favoarea unora mai putin vehiculate, precum Dario Fo în 1997. Din păcate, acest fapt poate fi privit drept inevitabil în toate decernările literare bazate pe opinii subiective. Un subiect de discuție este variabilitatea comitetului predispus nejustificat pentru
anumite perspective politice.”
PS: Din punctul meu de vedere, paginile de literatura ale Blog-ului Colectionarului sunt tinute in viata in special datorita comentariilor catorva persoane, printre care se numara si Altmarius. Fara acestea, toate comentariile se vor rezuma la „a aparut astazi la chiosc”; „ce apare maine?”; „are coperta rosie”; „este prea subtire”; „este groasa, are peste 300 de pagini”; „mi-a placut”; „nu mi-a placut”; „vreau romanul X”; si alte asemenea indicatii pretioase pentru cititori!
@onofrei
Tu chiar crezi ca cineva care a citit cateva mii de carti in 40 de ani isi poate permite sa-ti faca tie o lista a acestora? Ca sa-ti dovedeasca tie, ce???
Nu crezi c-ar fi mult mai usor sa faci tu o lista a cartilor pe care le-ai ctitit in viata ta, mai ales ca nu ti-ar lua mai mult de cinci minute???
Eu inteleg ca nu esti de acord cu parerea altuia, dar sa jignesti si sa ponegresti pe cei la nivelul carora n-o sa poti ajunge niciodata, mi se pare o mitocanie!
Apropo, poti sa ne impartasesti si noua, celor care urmarim acest blog, ce te-a impresionat si ce ti-a placut tie in mod special dupa ce ai terminat de citit cartea lui Mo Yan? Pe noi asta ne intereseaza sa aflam! Parerea ta!
@ onofrei
O defectiune a computerului m-a impiedicat sa raspund acuzatiilor tale. Dar: in biblioteca mea personala am detinut in Bucuresti peste 4.000 de volume, majoritatea citite ( am spre uimirea ta juvenila peste 57 de ani), iar in Tirgu Mures, unde locuiesc acum peste 2.000 de volume. Nu iti fac o lista, deoarece ar fi prea lunga; dar iti spun, ca sunt bibliotecar de meserie, si chiar publ;ic articole in citeva reviste culturale. Deci, vorbesc in cunostinta de cauza.
Faptul ca-ti place sau nu scriitorul chinez Mo Yan sau romanul Cartarescu este chestie de gusturi. Ale mele s-au format inurma lecturilor solide si coerente logic pe care le-am facut de la virsta de 8 ani. La fel, cele ale lui Tic, pe care nu-l cunosc, dar le apreciez. Ale tale?
Much Ado About Nothing cum ar zice varu’ Shakespeare.Dupa ce ca suntem doar o mana de cititori care isi dau cu parerea pe acest blog, am ajuns sa ne jignim intre noi, afisand false superioritati, etichetand si evaluand oameni pe care nu ii cunoastem.Cum ramane cu discutiile constructive!?
Cu permisiunea domniilor voastre, am preluat si aceste ultime discutii pe reteaua altmarius. Discutiile culturale – daca nu depasesc limitele bunului-simt – sunt intotdeauna constructive.
Am cumparat astazi cartea Nobel si mi s-a confirmat ideea ca seria Nobel intra pe un fagas bun. Cartea cuprinde urmatoarele povestiri: Lupul, Din copilarie, Elevul de la scoala secundara, Luna lui Cuptor, Prima aventura, Convertirea lui Casanova, Ucenicia lui Hans Dierlamm, Taedium vitae, Logodna, Orasul, Sfirsitul doctorului Knolga. Volumul este tiparit in parteneriat cu editura Rao, cea care detine drepturile de reproducere a operei lui Hermann Hesse in Romania. Dupa cite stiu, aceasta este a doua editie a Povestirilor aparute in Romania, prima fiind tot la editura Rao – nu cunosc ca in regimul comunist sa fi fost publicate aceste povestiri, nici la editura Univers, nici in Biblioteca pentru toti.
13. Jaroslav Seifert-Toate frumusetile lumii
14. Kenzaburo Oe -O experienţa personala
15. Claude Simon- Drumul Flandrei
16. Romain Rolland-Colas Breugnon
17. Saul Bellow-Darul lui Humboldt-vol I
18. Saul Bellow-Darul lui Humboldt-vol II
19. Hermann Hesse-Cele mai frumoase povestiri-vol I
20. Hermann Hesse-Cele mai frumoase povestiri-vol II
Propuneri pentru aceasta colectie:
1) Solohov – Donul linistit (3 volume)
2) Continuarea seriei Hesse
3) Continuarea seriei Sienkiewicz (Potopul, Pan Wolodijovski, Prin foc si sabie – 6 vol.)
4) O serie Hemingway, daca va fi posibila negocierea drepturilor de editare.
5) Albert Camus – inclusiv lucrarile teoretice
6) Continuarea seriei Galsworthy cu ciclul „Forsythe Saga” (8 vol.)
Revin cu propunerea – stiu ca acest blog este citit si de redactorii Jurnalului National – de a aparea aceasta serie in alternanta cu seria de literatura romana. Specific ca aceasta serie de literatura romanam este necesara inclusiv in scoli, si chiar este vinduta destul de bine.
@ lapidarium
Multumiri pentru completarea catalogului Nobel
De acord si eu cu cele propuse de tine.Exista un Sienkiewicz editat in conditii grafice foarte bune si in traducerea aceluiasi Stan Velea, la Editura Leda (Corint), 7 romane (printre care si cele amintite de tine dar si romanul Convulsii editat pentru prima data in tara noastra), raportul calitate -pret fiind zic eu destul de aceptabil, tinand cont si de amploarea acestor opere.Despre ciclul Forsythe Saga, stiam ca nu a fost editat in totalitate in tara noastra.Cat despre Camus, poate la Humanitas.
@ lapidarium
Absolut de acord cu completarile tale. O singura observatie: Camus este publicat de Rao, si am vazut ca s-a deschis colaborarea Jurnalului National si cu editura Rao (Hesse a fost publicat de JN cu Rao). Inseamna ca acum Nobel este publicat de Jn impreuna cu trei edituri: Litera, Art si Rao.
In ceea ce priveste Humanitas, am foarte mari indoieli ca ar putea adera la un program care prevede vinzarea unor carti la un pret modic (si completez, mai ales sa colaboreze cu JN). Dar Camus a fost editat de Rao in vreo 3 editii diferite (o data in seria OpereXX, ulterior in setrii Camus)
Şi eu sunt de părere că seria de literatură românească ar trebui continuată , eventual , pentru început , cu un număr mai redus de cărţi ( 10-15) ca un fel de studiu de piaţă .
P.S. Motivul pentru care nu sunt un cumpărător fidel al seriei Nobel este chiar faptul că a înlocuit seria de literatură română . Acum voi colecţiona seria 1001 de nopţi , iar din colecţia Nobel o să cumpăr doar anumite titluri .
@ Lapidarium; @ Altmarius
Total de acord cu propunerile voastre! Mi-as dori ca cei de la JN sa le citeasca, macar atat!
Ar fi extraordinar sa apara in aceasta colectie o serie Hemingway: Batranul si marea; Pentru cine bat clopotele; Adio, arme; Torentele primaverii; Moartea dupa-amiaza; Colinele verzi ale Africii; Zapezile de pe Kilimanjaro; A avea si a nu avea; Dincolo de rau si intre copaci; Insule in deriva.
Plus inca vreo zece volume de povestiri…
Am avea astfel posibilitatea de a citii cateva mii de pagini de literatura de cea mai inalta calitate!
scuzele mele: „a citi” in loc de „a citii”…..
De acord cu parerile voastre, desi cred ca de multe ori, divergentele de opinii sunt cele care pot duce mai repede la idei constructive.
Acum, independent de cele spuse aici, m-as bucura sa inteleg ce inseamna fiecare din noi literatura, calitatea actului creativ, mare scriitor, inovatie literara sau aiurea.M-as bucura daca ar interveni cati mai multi cititori pe acest site in care sa ne spuna opiniile lor, de ce cred ca x este mai bun decat y, de ce un scriitor este mai citit decat altul (desi cu o valoare mai scazuta decat celalalt), daca succesul unele genuri literare au legatura cu pregatirea socio-profesionala, daca mass-media joaca un rol important in diseminarea operelor unor anumiti autori, daca premiile aduc celebritatea sau celebritatea aduce premiile e.t.c
Asta asa ca sa nu ne plafonam, ca tot s-au imputinat cartile pe la ziare.
Tic , mi-a placut asa de mult opera unor anumiti autori incat, am cumparat tot sau aproape tot ce aparut in lb.romana de acestia:Sienkiewicz, Reymont, Prus, Dostoievski, Tolstoi, Bulgakov (Maestrul si Margareta-unul dintre cele mai bune romane ale lit.universale, Th.Mann, Dumas, Verne, Hugo, Faulkner, F.Cooper, Defoe, E.Wallace (autor de romane politiste) e.t.c
succesul unor genuri literare
@ Lapidarium
Cand am descoprit acest blog, cu vreo trei ani in urma, m-am asteptat sa pot sa am ocazia nu neaparat sa-mi expun eu parerile, dar mai ales sa pot sa aflu si sa rumeg opiniile altor cititori, poate mult mai avizati decat mine, despre opere literare si autori in general, sau despre carti si colectii de carti in special. Credeam ca putem sa comentam si sa ne ne dam fiecare cu parearea, sa ne sustinem fiecare cu patima dar liber opiniile personale, cu argumente mai mult sau mai putin obiective.
Consider ca doar asa putem progresa, ca doar asa putem sa intelegem mai multe si sa ne hranim aceasta pasiune. Confruntarile de idei ar trebui sa nasca polemici constructive, in niciun caz n-ar trebui sa se ajunga la stigmatizari sau jigniri gratuite!
Am urmarit cu multa atentie absolut toate comentariile facute pe acest forum si marturisesc ca din toate am invatat cate ceva.
Nu m-a deranjat nici daca parerile mele au fost criticate! Mie, totdeauna, criticile mi-au facut numai bine!
Deci, spre uimirea unora, nu „ma dau mare”, nu „ma dau specialist”, nu sunt „critic literar”! Sunt doar un simplu cititor care-si da cu presupusul si care-si doreste sa afle si parerile, chiar daca de multe ori critice si contradictorii, ale multor altor cititori, asa cum sunt cele ale lui Lapidarium, Altmarius, Nusica, Andreea Toma, Marius, Lutu, Alex, Popescu, Georgescu, chiar si Stateira sau Onofrei! Imi cer scuze daca am omis pe cineva! Sincer, mi-as fi dorit sa fie mult mai multi!
PS: Si mie mi-au palcut enorm toti scriitorii pe care i-ai enumerat tu. Si eu am cumparat tot ceea ce s-a editat in limba romana din opera acestora, si i-am citit cu multa placere. Sa speram ca vor mai aparea si altii!
Aparitia unor opere importante in colectii de carte mi se pare o idee foarte buna. Nu numai ca poti avea carti foarte bune, dar poti avea si o biblioteca aspectuoasa!
S-auzim de bine!
@Tic, Lapidarium
Regret disparitia de pe piata a cartilor Adevarul. Stiind insa ca nu s-a pronuntat falimentul acestei edituri, mai am sperante intr-o revitalizare ulterioara. Acum, capitolul de literatura universala este acoperit de JN, desi unul dintre principiile importante de acum 2-3 era promovarea actului cultural romanesc (carte, muzica, film). Nu stiu sigur daca Ana-Maria Vulpescu citeste ce scriem noi aici, dar insist in a se alterna cele doua serii ale BPT. Literatura romana are citeva mari valori, care inca nu au fost tiparite – Cronicarii, Dosoftei, Dimitrie Cantemir, Pastorel Teodoreanu. Ar trebui terminate seriile Camil Petrescu, Cezar Petrescu. Ar trebui lansata seria Lucian Blaga. Toate, in paralel cu Literatura Nobel.
Şi eu îmi doresc tot seria de literatură română. În lipsa, cutreier anticariatele în căutare de cărţi mai vechi, ce nu au reeditări, ale autorilor români care îmi plac. Dar dacă nu ar fi fost colecţia aceea, nu ştiu dacă aş fi prins aşa mare drag de literatură noastră. Citeam eu, însă nu atât de mult.
Imi doresc,de mult caut cartea „Neghinita”de Cezar Petrescu,am fost si la muzeu la Busteni,nu o au;la anticariat ,daca se gaseste,rar,e ingrozitor de scumpa.E o carte care-mi placea in copilarie si as vrea sa o recitesc.
@ Nusica
Neghinita e o carte pentru prescolari scrisa de Barbu Delavrancea, in nici un caz Cezar Petrescu. Mai poate fi gasita in librariile cu carte pentru copii, existind o editie la Corint din jurul anului 2000-2004.
exista si o varianta scrisa de Cezar Petrescu. http://3.bp.blogspot.com/-EFujDwtnijg/T4qnKeX_JII/AAAAAAAAB48/zU22IP9Lpbo/s1600/neghinita.jpg
Multumesc pentru informatie: nu am cunoscut acea editie, si nici in cronologiile lui Cezar Petrescu nu este mentionata.
@ altmarius
da,este mentionata,Neghiniță, 1945,e pentru copii,desigur,exista si povestea lui Barbu Stefanescu Delavrancea,dar,Neghinita al lui Cezar Petrescu este o carte despre un baietel de 8 ani care poarta acest nume,foarte inteligent, premiant, dar din pacate orfan de tata in urma celui de-al doilea razboi mondial. Sunt prezentate o multime de patanii ale sale, foarte foarte haioase iar modul de a scrie a lui C. Petrescu te binedispune. Cartea, in intregul ei, face si o prezentare a societatii postbelice si are, astfel, pe alocuri, si un aer usor trist, dandu-ti de gandit.Ultima editie,din cate stiu,a aparut in anul 1958.
Cred ca acea editie, din 1958, este prezentata de domnul Popescu. Marturisesc ca nu am stiut ca in bibligrafia scriitorului Cezar Petrescu a existat si o asemenea lucrare, mai ales ca nu a fost reeditata niciodata…
Pentru acest lucru apreciez blogurile sau retelele care se ocupa de cultura. Oricind poti afla ceva nou, si completa o informatie
Fata de literatura romana am avut o mare aversiune „inoculata” de profa de romana ce ne dadea pagini intregi de comentarii sa le invatam, mult timp asociind literatura noastra cu acest lucru, desi de literatura universala aveam bagajul plin.Din aceasta cauza cartile autorilor romani mi-au cam lipsit din casa in anii de gimaziu sau liceu.M-am bucurat ca Jurnalul a scos aceasta colectie avand acum ocazia sa imi completez biblioteca si cu autorii nostrii pe care i-am judecat pe nedrept.Am citit ceva carti din colectie descoperind autori de care sincer nici nu auzisem (mea culpa) sau i-am redescoperit pe cei clasici.Colectia trebuie sa continue!
@lapidarium
Sunt convins că într-o epocă în care tot ce tine de românism este într-un fel sau altul eradicat sau trecut sub tăcere. o colecţie de literatură română ţinea steagul. Nu a dispărut numai colecţia de la JN, a dispărut şi colecţia de la ERC Press, iar apariţiile de la editurile Art şi Polirom, sunt din ce în ce mai rare. Chiar şi cei din Chişinău (Cartier) scot mai rar asemenea cărţi. Cred că ideea mea de a alterna cele două colecţii este judicioasă, şi voi insista pe ea.
stie careva ce carte apare saptamana asta?
Cred ca am spus mai sus: este volumul 2 din „Cele mai frumoase povestiri” ale lui Hermann Hesse.
ok, ms 😉
@lapidarium
Mie mi se pare cel mai interesant nu numai cartile cunoscute la autorii la care i-ai mentionat mai sus ca le ai colectiile, ci cartile putin cunoscute, neccunoscute si/sau greu accesibile. Ma refer la orice autor. Sau chiar mai miult de atat autori necunoscuti sau putin cunscuti vechi sau chiar si mai noi dar pe gustul meu. Un exemplu mai recent ar putea fi oere noi aparute post mortem Lules Verne, Mark Twain, Erich Maria Remarque etc, din care mult, foarte multe au aparut prima data dupa 2000.
@tic, @altmarius
Cred cacel mai indicat cand iti spui o parere este sa nu o faci cu adjective si calificative.
@ Alex
Nu stiu care sunt adjectivele sau calificativele pe care le-am acordat eu (sincer sa fiu, nici la Tic nu am observat asa ceva), dar cind am fost atacat, am ripostat. Cred ca asa este normal, mai ales ca in general am fost atacat pe nedrept…
In ceea ce priveste cartile mai putin cunoscute, sunt perfect de acord cu tine. Exista insa o problema. In general, se reiau traducerile facute in anii 60-90, traduceri ramase ca fiind exceptionale. Acum, nu se mai fac traduceri de calibru din doua motive: lipsa banilor (traducatorii sunt foarte slab platiti) si lipsa de interes a editurilor pentru acest aspect al tiparirii literaturii. Voi exemplifica la intimplare: din literatura polona, un Stan Velea este inimitabil si nu a mai aparut nimeni interesat de aceasta literatura. Din literatura franceza, Angela Ion care a tradus odata integral Comedia Umana a lui Balzac…
@Alex
Cred ca „cel mai indicat” cand postezi o parere despre literatura si carti este sa te poti exprima corect si coerent in limba romana.
„cartile cunoscute la autorii care i-ai mentionat”; ” ca le ai colectiile”; „sau chiar mai mult decat autori necunoscuti sau putin cunoscuti vechi”; „noi aparute post mortem Lules Verne…, din care…”, sunt doar cateva exemple de siluire a limbii romane intr-o postare de doar sase randuri!
Repet, citesc cu interes absolut toate parerile si toate ideile tuturor celor care doresc sa comenteze despre literatura si carti, facand abstarctie de corectitudinea exprimarii sau a gramaticii limbii romane folosite. Asta pentru ca am ocazia sa invat sau sa aflu multe lucruri noi, pe care de multe ori nici eu nu le cunosteam!
Cu atat mai mult cu cat si in comentariile mele s-au mai strecurat greseli! Nimeni nu-i perfect!
Am insa pretentia ca atunci cand cineva critica persoane si nu idei, sa o faca folosind o limba romana impecabila, macar pentru credibilitatea opiniei! Mi se pare o chestie de un minim bun-simt! Macar pentru pareri fara „adjective si calificative”!!! :))
Imi cer scuze pentru interventie!
Am facut doua traduceri pentru filme din limba franceza (mai mult experiemental) pe care le-am urcat pe site-urile de specialitate.
Motive pentru care nu as mai face acelasi lucru:
1.Imi ia destul timp (cam doua zile in ritm sustinut)
2.Trebuie sa faci traducerea cat mai apropiata de lb. romana
3.Nu am motivatia baneasca
Revenind la ceea ce spunea Altmarius, traducatori romani sunt prost remunerati pentru munca lor sisifica (traducerea, adaptarea si mentinerea unei linii apropiate textului original).
Si ca tot vorbim de filme….va propun un-Top 10 ecranizari romanesti all-time (preluat din Cinemagia )
1.Padurea spanzuratilor-L.Rebreanu
2.La „Moara cu noroc”-I.Slavici
3.Morometii-M.Preda
4.Reconstituirea -Horia Patrascu (nu am date despre el)
5.Vanatoarea de vulpi-Dinu Sararu (Niste tarani)
6.Nunta de piatra-I.Agarbiceanu (nuvelele La o nunta si Fefeleaga)
Duhul aurului-I.Agarbiceanu (nuvelele Lada si Valvabaii)
7.Felix si Otilia-G.calinescu (Enigma Otiliei)
8.De-as fi Harap-Alb-I.Creanga (Harap alb)
9.Tanase Scatiu-Duiliu Zamfirescu (Viata la tara)
10.Inainte de tacere-I.L Caragiale (In vreme de razboi)
Completate poate de…
11.Faleze de nisip- Bujor Nedelcovici (Zile de nisip)
12.Un om în loden-Haralamb Zincă (Moartea vine pe bandă de magnetofon)
13.Moara lui Călifar-Gala Galaction
14.Dincolo de pod- Ioan Slavici (Mara)
15.Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte- de Titus Popovici (Moartea lui Ipu)
16.Glissando- Cezar Petrescu (Omul din vis)
17.Osînda-Victor Ion Popa (Velerim şi Veler Doamne)
18.Iacob-Geo Bogza (Moartea lui Iacob Onisia” şi alte povestiri),
20.Răscoala-Liviu Rebreanu
21.Cel mai iubit dintre pamanteni-M.Preda
Sunt doar cateva ecranizari ale unor opere mai mult sau mai putin cunoscute.Nu ar fi rau daca ne-am arunca ochii si pe aceste ecranizari.De multe ori ne cream propria lume imaginara legata firul narativ al unei carti dar nu ar fi rau daca am vede si cum isi imagineaza altii cartea(in speta,regizorii ).Cred cu tarie in faptul ca, Ilie Moromete intruchipat de Rebengiuc in Morometii, este chiar personajul pe care si l-a imaginat Preda in cartea omonima (daca ar mai fi trait vreo 9 ani poate ne-ar fi spus chiar el).Sa-mi fie cu iertare daca am divagat de la cartile noastre pentru cea de-a saptea arta.
@lapidarium
Ciudat cite dintre titlurile ecranizate si expuse mai sus, nu au fost tiparite de JN in BPT, seria de literatura romana… Nu-mi amintesc sa fi aparut Bujor Nedelcovici, Haralamb Zinca, Titus Popovici, Cezar Petrescu (nuvele), Victor Ion Popa, Geo Bogza (povestiri). Au ramas restante mari din literatura romana – si aceasta poate fi o modalitate de a respecta tara, nu numai drapelul.
Vom vedea cit va rezista si seria Nobel. Este o serie care incearca sa-si faca loc in constiinta cititorilor, desi nu este citusi de putin singulara in peisajul editorial. Rao, Art, Leda, Humanitas, Polirom au publicat serii intregi dedicate scriitorilor premiati Nobel. Vom vedea!
Nr. 21: „Gora” – Rabindranath Tagore (14 noiembrie)
Povestirile de Hermann Hesse continute in vol. II: Patintele Matthias, Reformatorul lumii, Ochi-de-paun-de-noapte, Robert Aghion, Ciclonul, Seara literara, Daca razboiul mai tine doi ani, Suflet de copil, Orasul turistilor, Cersetorul, Ora intrerupta,Micul hornar.
@ Lapidarium
Intr-adevar, impresionanta lista postata de tine a ecranizarilor operelor scriitorilor romani! Asta dovedeste ca se pot realiza multe lucruri de valoare bazate pe literatura romaneasca; asta daca exista vointa, pasiune, talent si dorinta de munca!
Exista multe cazuri in care operele literare au cunoscut succesul deplin mai ales dupa ce au fost ecranizate in productii cinematografice celebre, iar mari actori au ramas in constiinta publicului datorita personajelor pe care le-au interpretat, ajungand sa se confunde practic cu acestea.
Ca sa dau doar cateva exemple din cinematografia universala, ii amintesc aici pe Anthony Quinn in rolul lui Alexis Zorba din filmul „Zorba Grecul” ecranizat dupa romanul lui Nikos Kazantzakis; pe Clark Gable in rolul lui Rhett Butler si Vivien Leigh in rolul Scarlett O’Hara din ecranizarea „Pe aripile vantului” dupa romanul lui Margaret Mitchell; sau pe Jean Gabin in rolul lui Jean Valjean in filmul „Mizerabilii” dupa romanul lui Victor Hugo.
De altfel, primele doua filme au obtinut la vremea lor o gramada de premii Oscar!
@ Altmarius
Ai dreptate! Mai sunt inca multi autori romani importanti care ar fi trebuit sa fie inclusi in colectia de literatura romaneasca BPT de la JN. Sa speram ca aceasta serie va fi cat de curand reluata!
In ceea ce priveste colectia Nobel, si eu sper ca va creste in calitatea selectiei autorilor si a titlurilor!
In alta ordine de idei, am o nedumerire. Ca unul care mi-am incercat si eu fortele cu niste traduceri din engleza si franceza, inclusiv pentru subtitrari de filme, doar din pasiune, fara nicio plata, stiu si eu cata munca presupune activitatea asta. Am avut mereu curiozitatea de a afla cam cu cat este platit un traducator profesionist. Spre exemplu, o traducere originala a unui roman de 350 de pagini, din limba engleza, ar trebui sa ia cam 4-5 luni. Banuiesc ca traducatorul nu este platit de catre editura „la pagina”, ci la tirajul volumului ce va fi editat. De asemenea, banuiesc ca mai primeste si drepturi de autor de fiecare data cand volumul este re-reditat.
Deci, poate cineva sa-mi dea o informatie in sensul asta? Macar ca si ordin de marime!
Rabindranath Tagore a fost un poet, dramaturg, romancier, eseist si filosof indian de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. A primit premiul Nobel pentru literatura in 1913.
Romanul „Gora” a mai fost editat in limba romana in 1965, la Editura pentru Literatura Universala, traducerea fiind facuta de Henriette Yvonne Stahl.
Cred ca este un roman foarte bun si traducerea de asemenea; marturisesc ca nu l-am citit inca, desi detin editia din 1965 in biblioteca parintilor.
Astept cu interes parerile celor care l-au citit!
Eu am cunoscut mai mult activitatea de poet si de ginditor al lui Tagore, iar de acest roman nu am stiut ca a aparut si in traducere romaneasca; este intr-adevar o confirmare a faptului ca aceasta colectie isi cauta un alt vad, mai propice lecturilor asidue.
Am recitit cu multa placere Darul lui Humboldt,mai ales ca nu stiam decit editia trunchiata masiv din colectia Romanul secolului XX (anii ’80, editura Univers).
In ceea ce priveste activitatea de traducator, as dori si eu sa aflu anumite amanunte. De pilda, caut – pentru sotia mea, care ar dori sa traduca un poet maghiar celebru – cine este detinatorul drepturilor de traducere pentru Romania. Nici la Centrul Maghiar Cultural din Bucuresti nu am putut obtine nimic, nici de la o biblioteca din Budapesta nu am obtinut nimic…
E.L.U de la Univers impreuna cu B.P.T de la Minerva au fost cele mai bune serii de literatura romana si universala de-a lungul timpului, o multime de scriitori facandu-se cunoscuti publicului roman prin intermediul acestora.Mai sunt si astazi cateva edituri cu serii asemanatoare, dar parca nu au vigoarea celor de altadata.S-ar putea sa ma insel!
Tic, ai sintetizat corect subiectul propus de mine.Sunt unele opere ce au fost cunoscute publicului larg doar dupa ce au fost ecranizate.Traducerea de carte sunt sigur ca este o munca grea mai ales ca nu poti traduce mot-a-mot dupa original in lb.romana.
@ Altmarius
Eu stiam ca pentru tiparirea unei carti, o editura trebuie sa detina (sau sa plateasca) drepturi de autor pentru opera in sine si drepturile pentru traducator, asta daca doreste preluarea unei traduceri deja existente din editii mai vechi. Dar daca aceasta decide sa editeze o lucrare intr-o traducere noua, originala, trebuie sa detina drepturile de autor si sa angajeze si sa plateasca doar traducatorul, sa faca un contract de exclusivitate cu acesta; nu stiam ca exista si notiunea de „detinator al drepturilor de traducere”! Adica daca eu l-am tradus pe Eminescu in limba franceza, asta inseamna ca niciun alt traducator, angajat de o alta editura, nu o mai poate face vreo 20 de ani deacum incolo?
Dupa parerea mea de nespecialist, un traducator de calitate poate traduce cam 3-4 carti pe an, fiecare dintre ele avand cam 350-400 de pagini. Un onorariu decent ar fi cam 7000-8000 de euro pe volum, asta insemanand cam maximum 30000 de euro pe an. De-asta am lansat intrebarea, este adevarata aprecierea facuta de mine, sau realitatea este complet alta? Asta ca sa putem evalua cu totii cam cat de „bine” sau de „prost” sunt platiti traducatorii romani in zilele noastre!
@ Lapidarium
Sigur ca o traducere de mare valoare nu poate fi facuta mot-a-mot! Efortul, munca si poate chiar geniul unui traducator constau tocmai in abilitatea de a traduce expresiile, topica frazei si expresivitatea limbii de origine in limba romana, astfel incat, pe deoparte sa se pastreze textul cat mai aproape de original, iar pe dea alta parte sa poata reda cat mai fidel, in limba romana, spiritul si arta literara a originalului, fara a perturba cu nimic valoarea initiala a a acestuia.
Din punctul asta de vedere, cred ca poeziile sunt cel mai greu de tradus; la toate cele enumerate mai sus trebuie sa gasesti si sa adaptezi si rimele versurilor!
@Tic
Cred ca am folosit o expresie gresita! Ma refeream la drepturile de editare in Romania ale acelui poet maghiar, din acestea decurgind automat si drepturile de traducere . In cazul de fata, este vorba de poetul Kosztolanyi Dezso, care dupa cite stiu nu a mai fost publicat in volum de sine statator in limba romana, si, poetul fiind decedat, nu stim cine detine drepturile de autor pentru acest poet – implicit, cele de traducere. Dar acesta este doar un exemplu; literatura maghiara este foarte putin cunoscuta in Romania, dupa cum si cea romana este putin popularizata in limba maghiara.