Cartile Nobel de la Jurnalul National pot fi cumparate online de aici.
Din 25 aprilie 2012, Jurnalul National va lansa o noua colectie de carti : Literatura Nobel.
Va fi prima colectie noua lansata de Jurnalul National in 2012. Pret 13.99 lei
Lista cartilor „Nobel” de la Jurnalul National si data acestora de aparitie :
- „Sase personaje in cautarea unui autor” de Luigi Pirandello – 25 apr 2012
- Fara ideal de Henryk Sienkiewicz – 2 mai 2012
- Aleksandr Soljeniţîn -Iubeste Revolutia – 9 mai 2012
- Pearl S. Buck – “Înger luptător” – 16 mai 2012
- John Galsworthy -“Floarea întunecată” – 23 mai 2012
- Frans Eemil Sillanpaa – ”Silja” 30 mai 2012
- Rudyard Kipling – Se lasă noaptea – 6 iunie 2012
- “Sub gheţar” – Halldor Laxness – 13 iunie 2012
- “Comedianta” – Wladyslaw Reymont – 20 iunie 2012
- “Ospataria la Regina Pedauque” de Anatole France – 27 iunie 2012
- “Nimeni alaturi de mine” de Nadine Gordimer – 4 iulie 2012
- “Charlotte Lowenskold” – Selma Lagerlof – 11 iulie 2012
- Toate frumusetile lumii de Jaroslav Seifert – 1 august 2012
- O experienta personala de Kenzaburo Oe – 5 septembrie 2012
- Drumul Flandrei de Claude Simon – 12 septembrie 2012
- Colas Breugnon de Romain Rolland – 10 octombrie 2012
- Darul lui Humboldt vol.1 de Saul Bellow – 17 octombrie 2012
- Darul lui Humboldt vol.2 de Saul Bellow – 24 octombrie 2012
- Cele mai frumoase povesti vol.1 de Hermann Hesse – 31 octombrie 2012
- Cele mai frumoase povesti vol.2 de Hermann Hesse – 7 noiembrie 2012
- Gora de Rabindranath Tagore vol.1 -14 noiembrie 2012
- Gora de Rabindranath Tagore vol.2 – 21 noiembrie 2012
- Limba salvata de Elias Canetti – 28 noiembrie 2012
- Mostenirea familie Kurt de Bjornstjerne Bjornson – 5 decembrie 2012
- Casa Buddenbrook vol.1 de Thomas Mann – 12 decembrie 2012
- Casa Buddenbrook vol. 2de Thomas Mann – 19 decembrie 2012
- Pelerinul Kamanita de Karl Gjellerup – 9 ianuarie 2013
- Scurta domnie a lui Pepin al IV-lea de John Steinbeck – 16 ianuarie 2013
- Per cel norocos vol.1 de Henrik Pontoppidan – 23 ianuarie 2013
- Per cel norocos vol.2 de Henrik Pontoppidan – 30 ianuarie 2013
- Martin cel avid de William Golding – 6 februarie 2013
- Familia lui Pascal Duarte de Camilo Jose Cela – 13 februarie 2013
Aici puteti gasi o lista de carti premiate cu Nobel, ca sa ne facem o idee pana vin informatiile oficiale de la Jurnalul National.
Dacă şi ,, Gora ” apare în două volume , renunţ definitiv să mai cumpăr cărţi din seria Nobel . Până acum le luam pe sărite , în funcţie de autor şi ( sau ) titlu , dar ultimele apariţii ( Darul lui Humboldt şi Cele mai frumoase povestiri ) mă convinseseră să dau o şansă acestei colecţii , însă m-a dezamăgit faptul că ,, Cele mai frumoase povestiri ” au apărut în două volume subţirele . Repet , dacă Gora va apărea în două volume , eu renunţ la această colecţie . Am găsit la editura Herald nişte cărţi excepţionale , ( printre care Orfeu-Teogonia şi misterele orfice ) la nişte preţuri f.bune şi prefer să cumpăr acele cărţi .
@ Tic
Sumele spuse de tine sunt valabile intr-o societate bazata pe consumul inclusiv de carte. A plati 7-8.000 de euro unui traducator pentru un singur volum este un vis frumos, dar… un vis. Nici o editura romaneasca nu-si permite sa plateasca asemenea sume, in conditiile in care mai trebuie sa plateasca si graficieni, redactori de carte, corectori, tipografi, legatori. Edituri puternice in Romania nu sunt decit citeva, si acestea au o finantare din exterior. Dar nu stiu daca vinzarile pot justifica plata unui traducator cu 7-8000 de euro. Poate de lei, dar nu stiu sigur!
@ Altmarius
Tocmai de-asta am lansat aceasta intrebare!
Eu socotesc cam asa:
– un volum de 400 de pagini poate fi tradus (la un nivel de calitate maxim) de catre un profesionist in minimum 80 de zile lucratoare, adica cam patru luni calendaristice; asta inseamna traducera a cca 5 pagini pe zi (unii tineri nu reusesc nici macar acum sa citeasca 5 pagini pe zi!!!).
– deci un traducator ar putea lucra intr-un an cam 4 romane de acest fel;
– daca o editura lanseaza pe piata un tiraj de 50.000 de exemplare, iar onorariul traducatorului ar fi de 0,7 lei (70 de bani) per exemplar, atunci suma ar fi de 35000 de lei, adica cam 7000 de euro. Atentie – aceste volume sunt vandute pe piata, in librarii, cu un pret de 40-60 lei pe volum!!! Deci costul traducerii este de doar 70 de bani pe volum!!!
– deci daca traducatorul reuseste sa faca traducererea a 4 carti intr-un an, rezulta un venit de 28000 de euro anual, la care se pot adauga ulterior alte venituri din re-editari! Deci peste 2000 de euro pe luna net, dupa ce-si plateste taxele si impozitele legale ca si PFA!
Calculul meu este pur ingineresc (deformatie profesionala :)); dar sunt convins ca un traducator bun si recunoscut in lumea literara poate castiga mult peste media castigurilor nationale.
Daca am gresit cu ceva, puteti sa ma contraziceti!
@Tic
Calculul pe care l-ati facut este foarte bun, si nu poate fi contrazis de nimeni care isi poarta mintea la el. Numai ca: tiraje de 50.000 de exemplare nu mai exista de cel putin 22 de ani; acum, orice carte care se respecta se tipareste in maxim 1.000 de exemplare; eu am scris o lucrare de istorie a cartii pe care nu as putea-o tipari in mai mult de 60-100 exemplare. Al doilea aspect: editurile urmaresc maximizarea profiturilor, si asta inseamna ca platesc traducatorilor 30 de bani pe exemplar. Si asta chiar daca iau 40 lei pe exemplar…
@ Altmarius
Multumesc mult pentru explicatii, am inteles acum despre ce este vorba in domeniul asta!
Totusi, in mintea mea am luat in considerare in special traducerile unor „best-seller”-uri literare in limba romana din ultimii cativa ani:
– „Codul lui Da Vinci”, „Ingeri si demoni” si „Simbolul pierdut” ale lui Dan Brown;
– „Stapanul inelelor” (toata seria) de J.R.R. Tolkien;
– „Harry Potter” (toata seria) de J.K. Rowling;
– „Urzeala tronurilor” (toata seria) de George R.R. Martin;
Aceste cateva titluri insumeaza peste 30.000 de pagini care au fost traduse in limba romana de catre traducatori romani in doar ultimii trei ani; nu stiu care este valoarea acestor traduceri, dar sunt convins ca respectivii traducatori au castigat cam de patru ori mai mult decat am estimat eu in postarea precedenta, chiar si la un tarif de 30 de bani pe exemplar.
Toate aceste volume au fost editate in limba romana in peste 100.000 de exemplare fiecare, si toate sunt vandute in librarii la preturi de 50 -70 de lei pentru fiecare volum.
Eu despre asta vorbeam!
Veti fi uimit daca va voi spune ca reclama este sufletul comertului? Ca nici macar Codul lui Da Vinci nu a atins suta de mii de exemplare, ci un maxim – in toate cele trei-patru tirale – de 50.000 de exempalre? Cartea ca atare nu se mai vinde in Romania. Scadrea puterii de cumparare, coroborata cu aparitia intempestiva in ultimii ani a internetului si a informatiei gratuite, a dus cartea la unul din ultimele preocupari, si nu numai ale romanilor… Deci, eu nu cred ca traducatorii acestor best-sellers au facut averi, de pe urma acestor traduceri. Si cred ca nici traducerea filmelor nu este mai bine remunerata, decit poate la televiziuni, dar nu cred ca si in cinematografie.
E oficial , Gora va apărea în două volume . Sunt profund dezamăgit de felul în care Jurnalul tratează această colecţie , servindu-ne cărţi de grosimea unei tablete de ciocolată . Cum spuneam , mă voi axa pe cărţile de la editura pe care , ironie , am descoperit-o urmând un link de la Jurnalul + colecţia 1001 de nopţi .
@ Lita
Nu aceasta e problema; s-ar putea ca drepturile de tiparire ale unui anumit titlu sa fie conditionate (aceasta s-a intimplat in mod cert in cazul editiei Hesse, a carei traducere a fost facuta dupa editia Suhrkamp, iar traducerile au fost facute dupa trei volume, 6,7 si 8 din acea editie). Deci, in mod cer nu cistigul a fost cel care a determinat grosimea volumelor. Si, mai este ceva: conteaza titlul si continutul – oricum ar fi, volumele costa cam jumatate din pretul de librarie, sau mai putin.
In definitiv, fiecare persoana are libertatea de a cumpara sau nu; trebuie sa criticam selectia titlurilor, daca nu este buna, dar nu cantitatea…
@ altmarius
Pentru Altmarius
Stiti toti acei autori romani precum Haralamb Zinca , Titus Popovici se gasesc acum la anticariate sau in cartile parintilor . Acum ,sincer , din biblioteca personala i-am citit pe Cristian Teodorescu – ” Tainele inimii ” , Petre Salcudeanu- ” Nunta cu garoafe mov ” si multi alti si nu mi-au placut deloc . Nu stiu , romanele lor sunt cu totul „constranse ” desi au aparut prin anii ’90 o parte dintre ele. Nu sunt deloc atractive . De exemplu , Cristian Teodorescu nu se poate compara cu Stephen King , ale carui romane te captiveaza chiar de la prima pagina.
Romanele publicate de autori romani de prin anii 90 nu se publica fiindca au vanzari slabe .Parerea mea .
De unde stiti ca va aparea Gora? Pt ca site-ul Biblioteca pentru toti este suspendat.
@ Altmarius : Evident că titlul şi calitatea cărţii sunt mai importante decât numărul de pagini , niciodată nu am susţinut contrariul , dacă o carte bună are 100 de pagini , o cumpăr , aici însă e vorba de altceva , nu-mi place că sunt luat de prost . Ţi se spune că primeşti cărţi excepţionale la preţ de ,, numai 13,99 ” dar primeşti cartea în două volume ( total nejustificat pentru o operă de 500 de pagini ) iar peste câteva luni o vor vinde printre castraveţi cu 3 lei volumul . Ruşine ! @ Ada : scrie în ziar .
” Ecaterina
Nu am sustinut nici o clipa ca ar trebui promovati scriitorii romani de dupa anii ’90. Sunt de acord cu tine ca acesti scriitori nu au un filon epic demn sa fie retipariti. Dar nici nu-i pot compara cu Stephen King, fiindca este ca si cum as compara gutuile cu masinile. Nu au nimic in comun.
Pe de alta parte, sustin continuarea BPT in seria de literatura romana, pentru literatura clasica si moderna. Au fost trecuti cu vederea autori de prim rang, in cultura romaneasca si chiar europeana. Nu sustin nici publicarea de literatura politista in acea colectie, care trebuie destinata in primul rind scolarizarii populatiei tinere.
@ Lita
Repet: nu cunosc conditiile contractuale cu editura Suhrkamp, cea care detine drepturile lui Hesse – de aceea nu as analiza atit de dur faptul ca acele povestiri au aparut in doua volume. Oricum, au revenit mai ieftin decit in librarie, unde un volum de 500 de pagini costa in jur de 55-60 de lei.
Am dat astazi o raita pe la librarie si m-am cam speriat de preturile cartilor, indiferent de editura.De la 40 de lei in sus, intradevar mai groscioare si o calitate mai buna decat ce am luat noi de pe la Adevarul sau JN.In rest, carti destul de bune, autori clasici sau moderni, editurile Rao, Polirom, Humanitas, Corint, Cartea romaneasca (credeam ca s-a desfintat editura asta!) e.t.c.Nu am luat nimc dar m-am gandit la discutiile de pe blog:sa fie mai scumpa si in conditii grafice excelente sau mai subtire cu o calitate a hartiei indoielnica si cu traducatori dupa ureche? Eu inclin spre prima varianta, dar…….
In cartea Fara ideal, de Sienkiewicz, nr. 2 din colectia Nobel, lipsesc pagini bune, iar altele se repeta de doua, trei ori. Lipsesc paginile de la 265 pana la 320, si de la 337 la 368, cel putin in cartea pe care am cumparat-o eu. As dori daca se poate ca cei de la JN sa fie putin mai atenti. V a multumesc!
@ tic: Legat de munca traducatorilor si de onorariile primite, pot spune ca, asa cum ati intuit, ati facut calcule pur-ingineresti. Un bun traducator nu traduce carti pe banda rulanta; de multe ori, aceasta activitate necesita „cercetari” si verificari (expresii, context, context cultural si istoric). Asadar, 4 carti pe an e cam mult (acum depinde si de domeniul tradus, dar aici ne referim la literatura). O suma de cca 7000-8000 euro per volum tradus ramane, intr-adevar, asa cum spunea cineva mai devreme, un vis foarte frumos, mai ales ca editurile platesc un anumit pret pe pagina tradusa, cautand, daca se poate, sa propuna un pret indecent de mic. In plus, numai o cautare pe google daca dati, o sa va lamuriti si DACA unele edituri platesc traducatorilor ceea ce au de platit… Au fost procese in acest sens. Mai sunt multe de spus, multe de facut, iar concluzia ramane aceeasi: munca de traducator in Romania este mult subestimata, multi avand impresia ca a traduce e ceva asa….. ca si cand ai trage ceva la xerox sau ai dactilografia sau copia acolo, niste pagini…. Dezamagitor!
@ Amena
Multumesc mult pentru lamuriri! Clare si la obiect!
Intr-adevar, calculul meu nu putea sa fie dacat ingineresc, avand in vedere ca asta mi-este profesia. De asta eram curios, pentru ca in activitatea mea am fost nevoit sa fac si traduceri tehnice, dar si sa contractez cu diverse birouri de traducatori materiale mai voluminoase.
Spre exemplu, pentru o documentatie tehnica de 400 de pagini, necesara a fi tradusa in limba romana si inclusa intr-o oferta de licitatie conform cerintelor unui caiet de sarcini, tariful practicat de catre firma de traducatori era de 10 lei pagina, deci costa in total cam 4000 de lei (1000 de euro). In functie de termenul de finalizare solicitat, pretul putea ajunge chiar si la dublu. Daca doream ca traducerea sa fie gata in 10 zile, pentru intreg materialul erau alocati peste 10 traducatori!
Acest tip de solicitari de traducere de materiale tehnice nu era insa destinat editurilor in vederea publicarii si obtinerii de profit din comercializarea traducerii. Daca firma pierdea licitatia, banii cheltuiti pe traducerea materialului respectiv erau trecuti la pierderi.
Din acest motiv, mi se parea normal ca o traducere a unei opere literare sa fie platita nu numai in functie de numarul de pagini si de termenul impus, dar si de numarul de exemplare pe care editura le lanseaza pe piata. Cu atat mai mult cu cat o traducere „artistica” este mult mai dificila decat una „tehnica”. Asta pentru ca, in afara cunoasterii perfecte a limbii respective, mai trebuie si talent literar si multe alte „cercetari”!
Multumesc inca odata pentru explicatii!
@ Lapidarium
Ai dreptate, este o dilema: alegem colectiile de carti editate ca si inserturi ale ziarelor sau cumparam cartile diverselor edituri ce apar in librarii?
Personal, eu am incercat sa realizez un echilibru intre cele doua optiuni; am achizitionat si colectiile de la Adevarul, JN, ErcPress, etc., dar ma straduiesc si sa cumpar din cand in cand ceea ce-mi place de pe la alte edituri, direct din librarii. Adevarat, nu este usor sa scoti din buzunar 60-70 de lei pentru un singur volum de la Rao sau Nemira, dar incerc totusi sa fac asta macar de cateva ori pe an. Spre exemplu, la cererea fiicei mele, acum un an am dat vreo 250 de lei de-odata pentru seria „Cantec de gheata si foc / Urzeala tronurilor” de George R.R. Martin de la Nemira! Si asta cu o reducere de 45% din pretul initial! Si nu mi se pare ca volumele astea au o prezentare grafica sau o hartie prea buna!
Deci, pe deoparte, biblioteca mea arata mai bine datorita colectiilor aparute cu ziarele, iar pe de alta parte incerc sa cumpar din librarii si titlurile pe care mi le doresc. Desigur, ma deranjeaza traducerile mai proaste sau caliatea mai slaba a hartiei unora dintre cartile colectiilor, dar poate ca se compenseaza cu pretul mai mic si cu aspectul mai elegant al copertelor.
Cam asta este parerea mea, fiecare poate decide insa dupa cum doreste!
Ajutoooooooooooooooooooooooooooooooor!!!!!!!!!!!!!!!!! Imi lipsesc cateva carti din colectia Biblioteca pentru toti si nu stiu de unde sa le iau, nu stiu unde sa mai caut…nu se mai gasesc pe nicaieri…Aceste carti sunt :
1.Cel mai iubit dintre pamanteni vol.I (nr.1)
2.Morometii vol.I (nr.31)
3.Poezii de Mihai Eminesc (nr.44)
4.Invitatie la vals (nr.48)
5.Repetabila povara de A.Paunesc (nr.90)
Daca ma poate ajuta cineva…..nu stiu unde sa le mai caut.
Scuze, stiu ca sunt off-topic.
@ larisa
Este foarte greu, daca nu imposibil sa gasesti volume disparate din lucrarile lui Marin Preda. Poti incerca – daca ai in apropiere un magazin Auchan sau Carrefour, fie pe site-ul Okazii. Dar daca le vei gasi complet, ar trebui sa le cumperi, pentru ca e posibil sa nu le poti gasi disparat. Poeziile lui Eminescu au fost reeditate intr-o noua editie, mi se pare ca la numarul 147. Acel numar e prea vechi si nu cred ca-l mai poti gasi.
@larisa Încearcă pe okazii, eu aşa am găsit vol 1 din Moromeţii pe care îl căutasem mult şi bine prin multe librării, hypermarketuri.
Multumesc pentru ajutor….desi nu cred ca o sa le mai gasesc.
@larisa
Incearca pe „elefant.ro biblioteca pentru toti„, acolo se gasesc foarte multe carti de la JN, si la un pret foarte bun de 4.87 RON.
@ rebe: Din pacate si eu am gasit neregului mari in cartea lui Sienkiewicz, doar ca mie nu-mi lipsesc pagini, ci sunt inversate. Spre exemplu: dupa pag. 256 urmeaza pag. 265, 266. Insa am dat de paginile lipsa dupa pag. 272. Asta da constiinta… de rahat. Un banal control calitativ al cartii ar fi scos la iveala neregula. Nemernici si nepasatori. Romani. Si eu lucrez la o editura de aproape 6 ani, timp in care am editat zeci si zeci de carti, insa ne-ar durea sufletul sa scoatem pe piata o lucrare atat de comprimisa. In tara asta, locuita preponderent de babuini, sloganul „Ieftin si bun” e mit si, nimic mai mult. Sa le fie rusine!
@ Larisa
Toate volumele care-ti lipsesc le poti achizitiona comandandu-le on-line pe site-ul Elefant.ro, la urmatoarele preturi:
1.Cel mai iubit dintre pamanteni vol.I (nr.1) – 10,29 lei
2.Morometii vol.I (nr.31) – 10,29 lei
3.Poezii de Mihai Eminesc (nr.44) – 4,90 lei
4.Invitatie la vals (nr.48) – 12,51 lei
5.Repetabila povara de A.Paunesc (nr.90) – 10,29 lei
La sumele astea se mai adauga costul livrarii (posta sau curier).
Succes!
Pe 28 noiembrie 2012 avem Elias Canetti – Limba salvata (Nobel 1981)
@ tic
Pe elefant nu se gasesc volumele care imi lipsesc mie. Nu le mai au in stoc. Multumesc tuturor pentru ajutor.
@larisa
Am mai văzut cărţi din bpt pe targulcartii.ro
Cel mai iubit dintre pământeni ştiu sigur că era, dar toate trei volumele la un loc, nu ştiu dacă te ajută.
Săptămîna viitoare va apărea în colecţia Literatura Nobel: Bjørnstjerne Bjørnson – Mostenirea familiei Kurt
multumesc pentru ajutor, chiar mi-a fost de folos raspunsul tau andreea.
@larisa
Mă bucur!:)
ma bucur ca aceasta colectie inca mai continua si nu a fost intrerupta. sa speram ca va tine si la anul.
Care este subiectul cartii Mostenirea familiei Kurt? Este cumva un roman istoric?
http://www.gandul.info/magazin/uniunea-editorilor-din-romania-cartile-care-apar-cu-ziare-vor-disparea-de-pe-piata-in-maximum-un-an-10355430
Parerea unui director de editura despre cartile de chiosc.
@ Ada : Şi eu sunt curios care este subiectul acestei cărţi , am tot încercat să aflu dar n-am reuşit . Poate ne ajută cineva .
@ Mihaela : Nu ştiu ce să spun , pe de o parte , domnul respectiv are dreptate , există un stoc enorm de cărţi care se vor vinde pe câţiva lei , ceea ce nu e corect nici faţă de edituri şi nici faţă de cititorii care le-au cumpărat la preţul iniţial , dar eu cred că încă există cerere pentru astfel de colecţii , însă acestea trebuie să conţină titluri de calitate într-un tiraj vandabil şi la un preţ care să-i împace atât pe cititori cât şi editurile . Personal , sper în apariţia unor colecţii esenţiale , care să cuprindă o serie dedicată marilor poeţi , din antichitate până în prezent , şi una cu temă religioasă , ezoterică .
@ Ada; @ Lita
Bjørnstjerne Bjørnson, scriitor norvegian laureat cu premiul Nobel in 1903.
Despre romanul „Mostenirea familiei Kurt” am gasit extrem de putine informatii, pentru ca n-a mai fost editat in limba romana pana acum (asta din ceea ce stiu eu).
Tema romanului trateaza aspecte specifice ale societatii scandinave de la sfarsitul secolului XIX (actiunea se desfasoara pe la 1880), in general, si ale sistemului educational de invatamant, in special. Subiectul principal se axeaza pe descrierea metodele pedagogice, de natura fizica, etica si psihologica, practicate in vederea instriuirii elevelor intr-o scoala de fete dintr-un orasel norvegian al acelor ani.
Desi este o drama romantica, romanul are puternice conotatii didactice datorate autorului care-si expune propriile idei si teorii in legatura cu practica si morala educationala.
Titlul original al romanului, in traducere engleza, este „Flags are Flying in Town and Harbour”; dar a fost schimbat de catre editorii britanici cu „The Heritage of the Kurts”, adica „Mostenirea familiei Kurt”, considerat mai sugestiv. Asta inseamna ca traducerea editiei ce va aparea la JN este facuta dupa una dintre versiunile din limba engleza.
Din punctul meu de vedere, cred ca este o carte buna, desi nu este cel mai valoros si reprezentativ roman al scriitorului norvegian.
Daca cineva poate sa ne ofere detalii suplimentare despre acest roman, ii multumesc anticipat!
@ Mihaela; @ Lita
Desi aparent directorul respectiv are dreptate, cateva dintre afirmatiile lui fractureaza in mod evident logica:
– „in momentul în care scoţi o carte într-un tiraj de 100.000 de exemplare, din 40.000, pe care le vinzi la preţ normal, ţi-ai acoperit costurile de tiraj şi poţi da cartea cu oricât, şi cu un leu. Dacă o dă cu un leu, are un leu profit.”
Ce impiedica editurile sa procedeze in acelasi fel cu propriile produse pe care le lanseaza in librarii?
Cate edituri se pot lauda ca au vandut 40000 de exemplare dintr-un tiraj de 120000, si si-au acoperit integral costurile?
– „dar când scoţi o carte normală cu un tiraj de 2.500 de exemplare, pentru că ăsta e tirajul mediu în România, n-o poţi vinde cu trei lei, pentru că nu-ţi scoţi drepturile de autor, nu-ţi scoţi depozitare, transport… Trebuie să coste peste 20, în funcţie de calitate, de tipar.”
In realitate, o carte cu tiraj de 2500 de exemplare costa in librarii peste 50 de lei. Un asemenea tiraj este ori subventionat, ori editura merge pe pierderi planificate, ori pretul mare asigura profituri enorme. Adevarul este ca editurile s-au multumit sa scoata carti la tiraj mic, cu preturi uriase in librarii, in ideea ca scot un profit de 80% doar pentru ca acestea sunt cumparate in totalitate de catre un public extrem de restrans, dar interesat si cu posibilitati financiare mult peste medie.
Aparitia pe piata a colectiilor de carti editate de ziare si vandute la pret mic, pe care le-au achizitionat zeci de mii de cititori, le-a cam stricat socotelile.
– „publicul de carte cu ziarul e un public aparte. O parte mare nu ar fi intrat în librării şi cumpără cărţi doar pentru colecţie. Din cei care au cumpărat cărţi cu ziare o parte ar fi intrat în librării, sub 30% după estimarea mea, deci ne-au luat şi nouă din public.”
Deci asta este durerea directorului! Normal ca publicul larg nu mai intra in librarii daca vinzi o carte cu 70 de lei! Normal ca iubitorii de literatura isi cauta cartile pe la chioscurile de ziare!
Se poate pune o intrebare: avand in vedere ca editurile la care au fost produse colectiile cartilor comandate de catre ziare au putut realiza profit chiar si in conditiile in care pretul cartilor era de 10-14 lei, de ce nu sunt in stare sa pastreze acest pret si pentru propriile productii? De ce o carte editata de Litera pentru ziare este profitabila pentru editura la un pret de 10 lei, iar o alta carte proprie aceleiasi edituri nu mai este profitabila decat daca apare in librarii la un pret de 50 lei, in conditiile in care ambele se incadreaza in aceeasi categorie de calitate?
– „Cei care au cumpărat pentru colecţie şi-au cam umplut rafturile. Cât să cumperi? Cumperi 10, 20, 30… Şi-au făcut plinul. Şi-au luat şi ei trei metri de cărţi şi s-au oprit”
Fals! Oamenii s-au oprit din cumparat carti de la chioscurile de ziare doar pentru ca ziarele si-au incetat oferta de inserturi de carte, sau pentru ca selectia titlurilor lasa de dorit. Daca maine s-ar lansa o noua colectie de 100 de volume cu mari autori ai literaturii universale sau nationale, s-ar vinde bine, chiar daca doar 40000 de exemplare dintr-un tiraj de 100000!
Cei 40000 care si-au achizitionat colectiile de la JN, Adevarul, ErcPress, Libertatea, etc. au adunat in ultimii trei ani cam 500 de volume in bibliotecile lor (deci nu doar 30-40!); acestia vor fi dispusi sa cumpere inca 500 de carti in urmatorii trei ani daca ofertele ziarelor vor continua sa le satisfaca gusturile si preferintele si sa se plieze pe puterea lor de cumparare.
– „Editurile încearcă să scoată nişte bani şi din ele, vânzându-le cu trei lei. Dar tocmai cele de trei lei canibalizează cărţile lor care se vând cu 20-30 de lei. Trebuie să fii dispus să îngropi un titlu pe care îl scoţi cu ziarele. Cinci ani nu-l mai vinzi. Ziarul nu pierde nimic din afacerea asta, ci doar editurile”, a afirmat De Mezzo.”
Nu stiu cat pierde ziarul, nu stiu cat pierde editura. Dupa parerea mea, nu pierde nici una nici cealalta. Daca ziarele au intrat in insolventa, asta nu este din cauza pierderilor datorate inserturilor de carte; este mai degraba din cauza managementului deficitar si a politicii editoriale proaste propriii trustului de presa in sine. Daca platesti 20-30 de jurnalisti, editorialisti sau asa-zisi analisti politici cu cate 10000 de euro pe luna fiecare, ca sa-ti publice zilnic in ziar cate un articol de 50 de randuri in care sa sa-ti promoveze interesele si orientarile politice sau economice, atunci de aici apare spectrul falimentului, nu de la costurile inserturilor de carte.
In concluzie, directorul asta are dreptate: cartile din colectiile ziarelor i-a dat afacerile peste cap! Aceleasi edituri, care practicau preturi uriase pentru cartile pe care le vindeau in librarii, au dovedit ca pot edita carti pentru inserturile ziarelor la preturi de cinci ori mai mici, fara a pierde din profit!
Daca ofertele sunt de calitate acceptabila si pretul este de bun simt, atunci si numarul celor care doresc sa investeasca in carti creste exponential.
Daca editurile se complac in tiraje de doar 2500 de exemplare, adresate „pour les connaisseurs”, la preturi exorbitante, atunci eu nu prea pot sa le plang de mila!
Cultura trebuie sa se adreseze in primul rand maselor largi si nu numai specialistilor in domeniu. Experienta datorata colectiilor de carti ale ziarelor a aratat ca se poate!
Daca librariile devin niste magazine exclusiviste, prohibitive pentru majoritatea romanilor, atunci putem sa uitam de notiunea de cultura.
In comentariile mele anterioare am amintit de multe ori ca biblioteca parintilor mei avea peste 3500 de volume, toate achizitionate intre anii ’60-’80. Pretul fiecarui volum era intre 2 si 5 lei. Daca ar fi avut un pret mai exagerat, nici ei nu ar fi cumparat atatea, nici eu n-as fi avut posibilitatea de a citi atat de mult!
Va rog, as dori sa cumpar cele doua volume „Gora”. Exista o librarie a Jurnalului National?
@Tic
Ai integral dreptate. Am cunoscut o serie de editori de carte, si o serie de editori de carte cu jurnale, si diferenta este uriasa. Directorii de editura sunt interesati doar de maximizarea profitului, fara sa fie interesati de publicul carora li se adreseaza. Cartile cu ziare au profit oricum din vinzarea ziarelor, asa incit editarea de carte devine un bun cultural deosebit. Numai ca a aparut criza…
Un exemplu: am gasit intr-o librarie cartile din noua serie Romanul de dragoste. La chioscuri pretul lor era de 10 lei – pret normal. In librarie costau – aceleasi carti! – 20 lei… Mi se pare relevant… Nu vorbesc de cartile marilor edituri ca Humanitas, Polirom, Rao, al caror pret este pentru miliardari, nu pentru public.
Numai ca miliardarii au alte preocupari…
Si in completarea celor spuse de Tic, adaug: oricind as cumpara continuari ale colectiilor Pictori de geniu, Marile muzee ale lumii, Mari spectacole de opera – de la Adevarul; Cartea de buzunar – de la JN; Literatura lumii – de la Cotidianul; National Geographic Traveler – din nou de la Adevarul. Au fost colectii incepute, dar, neterminate. Aceste colectii au fost exceptionale si au reprezentat o concurenta serioasa pentru editurile „cu staif” care nu se adreseaza decit „miliardarilor” de carton… A, as vrea si o continuare a BPT de la JN!
Ramane de vazut ce ne va aduce noul an 2013, pentru ca in aceasta luna, niciun ziar nu va lansa o colectie de literatura pe un numarul mare de aparitii, gen Biblioteca pentru toti, 100 de carti fundamentale, 101 carti de citit intr-o viata, carti romantice, samd.
Eu sper sa nu fie o intelegere intre membrii Uniunii Editorilor din Romania de a ingropa colectiile de carti aparute cu ziare si reviste.
In ultimii ani, s-a observat o crestere semnificativa a cartilor, datorita acestor colectii de inserturi.
Romania este o tara saraca, nu multi isi permit achizitionarea cartilor de 30-40-50 lei, pe cand un 10 lei, maxim, suna mult mai bine. bineinteles, editie de buzunar.
Colectia Top 10+ are la baza o idee buna, insa au preturi mari, eu as propune librariilor si editurilor sa lanseze un volum spre testare sa se vada cum decurg vanzarile :
– o carte buna, care in librarii se gaseste undeva la 30+ lei sa fie vanduta la un pret de 9.90 lei
– o lista de precomenzi
– sa incheie un parteneriat special cu o firma de curierat pentru a scadea costurile de expeditie in cadrul colectiei la 2 lei / carte.
Idei pareri pro-contra?
Parerea mea este ca 2013 nu va aduce nimic. Poate doar mentinerea Integramei din biblioteca, serie care promoveaza aparitiile din BPT seria Minerva, aparitii interesante si la un pret foarte bun (5 lei cartea), dar o difuzare ciudata detemina ca la un singur numar de revista sa fie difuzate cinci-sase titluri de carte. In rest, JN si Adevarul au incheiat socotelile cu cartea. Nu stiu cit si daca va mai aparea Literatura Nobel…
@ Colectionarul
Ideea este foarte buna – dar, cred inaplicabila. Eu nu vad pe acel editor dispus sa reduca pretul de vinzare al cartilor, chiar daca pentru carte TVA este de numai 5%. Cartile ca inserturi se bazau strict pe vinzarile de ziare, care acopereau pierderile celelalte. Si Tpo 10+ are preturi piparate, chiar daca Polirom a stabilit o colaborare cu un ziar local de Iasi.
Cred – si regret enorm ca bibliotecar acest lucru – ca obiectul carte este sortit disparitiei, asa cum au fost magnetofonul, casetofonul, si multe altele. Nici cinematograful nu se simte prea bine…
12 decembrie 2012 – Thomas Mann – Casa Buddenbrook Vol 1.
Din fericire colectia va continua! Iar titlul este superb!
„Casa Buddenbrook” este romanul pentru care Thomas Mann a primit premiul Nobel in 1929…asa si Marquez pentru „Un veac de singuratate” in 1982…
„…în principal pentru marele roman „Casa Buddenbrook”, care de-a lungul anilor a fost întâmpinat cu o constant sporită apreciere ca o operă clasică a literaturii contemporane”(Comitetul Nobel)
Felicitari Jurnalul National!
@ Altmarius
Ai dreptate, cu o singura obiectie: dupa parerea mea, nu ziarele au ajutat sa se vanda cartile, ci invers, adica datorita inserturilor de carti a crescut si numarul de exemplare de ziare vandute. Este si logic, daca ziarele s-ar fi vandut foarte bine si in tiraje mari la pretul de 1-2 lei, n-aveau nevoie sa mai apeleze la inserturi.
Spre exemplu, daca un cotidian national cu un tiraj de 100000 de exemplare ajunsese sa vanda la abonati si la chioscuri doar 20000 de exemplare, restul de 80000 fiind retur, asta inseamna ca inregistra pierderi uriase, pentru ca publicitatea si reclamele din care-si obtinea profitul sunt direct proportionale cu numarul de exemplare vandute. Daca au introdus inserturile de carte, vanzarile au crescut brusc la dublu, adica la 40000 din tirajul de 100000, deci si banii incasati din publicitate s-au dublat. Daca luam de buna ceea ce afirma directorul acelei edituri, la acest volum de vanzari si editurile si-au scos banii si orice exemplar de carte vandut mai apoi suplimentar cu doar un leu reprezinta si pentru ele un leu profit. Deci asta este rationamentul pentru care am facut afirmatia ca au castigat atat ziarele cat si editurile! Iar pentru falimentul ziarelor trebuiesc cautate explicatii numai in zona redactiilor respective si a managementului acestora, dar nu la inserturile de carti.
Un alt aspect: eu, spre exemplu, de patru ani citesc zilnic aproape toata presa romaneasca pe internet, in variantele on-line; de-asta nu mai cumpar ziare. Mai mult, desi am cumparat aproape toate colectiile de carti aparute, luam de la chiosc numai cartea, fara ziar, desi plateam ziar+carte.
Deci exemplarul respectiv ramanea la chiosc si nu ma interesa ce se intampla cu el, dar sunt sigur ca in evidentele trustului de presa respectiv apare ca vandut; deci contribuie la statistica de vanzari si implicit la atragerea de publicitate si reclame. Am observat ca sunt multi cei care procedau ca si mine.
Toate argumentele de mai sus justifica ideea ca inserturile au crescut vanzarile ziarelor si nu invers.
Teoria lansata de catre Colectionar privind un posibil boicot al editurilor la adresa trusturilor de presa pare acum extrem de probabila, mai ales daca citim cu atentie interviul acelui director de editura. Sincer, eu nu ma gandisem la asta! Intr-adevar, se pare ca inserturile ziarelor le-a subrezit editurilor pozitia dominanta pe piata cartilor si, mai ales, a devoalat publicului o realitate pe care acestea o doreau ascunsa: o editura poate avea profit si daca publica o carte la un pret de vanzare de 10-14 lei, in loc de preturile de 40-60 de lei practicate in prezent!
@elvira
Ei da, asa mai merge!
Un roman foarte bun, un scriitor intr-adevar demn de Nobel!
In aceasta discutie, esential imi pare alt apect: cartea ca obiect incepe sa dispara! Acest lucru il remarc cu imensa neplacere, si stiu ca ma repet: asa au disparut si magnetofoanele, si discurile, si casetele. Este foarte greu sa citesti o carte pe un monitor sau pe un telefon,dar cine mai are nevoie sa-l citeasca pe Dostoievki? Cu alte cuvinte, cine mai are nevoie de cultura? cei putini care mai suntem pasionati de carte, vom disprea si noi. Si ce va mai fi ulterior? Americanii sunt un exemplu negativ perfect: pentru ei, cartea este destinata specialistilor. Publicului larg trebuie sa i se dea filme si televiziune, distractie daca se poate…
Cred ca romanul Casa Buddenbrook este scos in colaborare cu editura RAO; sunt curios ce traducere este..
@ Altmarius
Din nefericire, ai dreptate 100%. Se pare ca cei pasionati de carte sunt din ce in ce mai putini. Cu rare exceptii, tinerii sunt atrasi acum de cu totul alte preocupari. Poate ca e bine, poate ca e rau, doar viitorul va face lumina! Pentru mine, placerea de a citi o carte buna, seara, la lumina unei veioze si tolanit intr-un fotoliu confortabil, a ramas inca inegalabila.
Poate ca si asta este un motiv al preturilor mari pe care le practica editurile: se adreseaza unui public pasionat de carte dar din ce in ce mai putin numeros.
Acum aproape patru ani, cand s-a lansat colectia „100 de carti” de la Adevarul, in fiecare zi de joi a saptamanii trebuia sa fiu la ora 5:30 dimineata la coada la chiosc pentru a cumpara cartea.
Spre surprinderea mea, majoritatea celor de la coada era formata din pensionari. Obisnuiti cu cozile de dinainte de ’89, se simteau in elementul lor, vorbeau intre ei, barfeau, unii isi povesteau viata. Una dintre discutii mi-a atras atentia, un batranel se confesa colegului de coada:
„Am 75 de ani si toata viata mea am lucrat ca muncitor in fabrica, la uzinele Faur din Bucuresti. Am iesit la pensie dupa 45 de ani de lucrat in fabrica si am obtinut o pensie mare, sunt foarte multumit. Dar abia acum, la batranete, am realizat ca fara sa citesti nu poti sa-ti depasesti conditia, nu poti sa ajungi „domn”. Din pacate eu n-am putut sa fac asta si acum regret mult, poate ca viata mea ar fi fost mai putin chinuita. Am o nepotica in varsta de 11 ani si cand am auzit la televizor de colectia asta le-am spus copiilor sa incerce sa cumpere cartile astea. Dar ei mi-au spus ca n-au timp de prostii, ca sunt ocupati pana peste cap cu serviciile lor. Ei i-au cumparat calculator si telefon mobil. Atunci m-am hotarat sa-i cumpar eu nepoatei cartile, din pensia mea. Stiu eu bine de ce! Am timp destul sa stau la coada, nu ma deranjeaza ca trebuie sa ma trezesc la ora 5 dimineata, sunt obisnuit cu asta. Asta este ceea ce vreau eu sa fac pentru nepotica: sa-i cumpar toata colectia de 100 de carti; este bine sa citesti atat de multe! Va spun eu din experienta mea!”
Ceva ma face sa cred ca nepotica respectivului domn n-a citit pana acuma nici macar un rand din cele 100 de carti pe care bunicul i le-a cumparat si asezat frumos in biblioteca!
@ tic
Ai mare dreptate! Din pacate, multi tineri sunt de parere ca-si pierd timpul frunzarind o carte… Dar pacat ca ei nu stiu tot potentialul pe care il ascunde o carte, lumea in care te trimite, toata imaginatia pusa la bataie, modul in care singur iti imaginezi locurile si personajele descrise uneori atat de bine…. Dupa parerea mea, nimic nu se compara cu cititul unei carti bune… si ador acea senzatie care pune stapanire pe tine in momentul in care intri sub vraja ei! Si eu stau seara cu veioza aprinsa, tolanita in fotoliu si citesc pana simt ca nu mai pot tine ochii deschisi… Si pot spune ca este cea mai placuta parte din zi!
@Mirela
Iti multumesc ca m-ai inteles! Le multumesc tuturor celor care ma fac sa cred ca nu am ramas singur si care imi impartasesc pasiunea pentru citit!
La sfarsitul unei zile anoste, dupa ce ti-ai terminat toate treburile si obligatiile (ma rog, astea nu se termina de fapt niciodata!), atunci cand afara ploua cu galeata, ninge abundent sau viscoleste cu furie, sa te afunzi imbracat comod intr-un fotoliu confortabil, la caldura, in liniste, sub lumina difuza a unei veioze discrete, citind cu sufletul la gura o carte atat de buna incat uiti de oboseala, de somn, de foame sau de sete, este dupa parerea mea cea mai mare placere pe care cineva o poate experimenta intr-o viata.
Cine nu a trait inca experienta asta, nici nu stie ce a pierdut!
@ tic
Eu ma bucur ca am reusit sa mai ‘corup’ cateva persoane sa citeasca … Am o prietena care, pur si simplu, devoreaza tot ce-i recomand si ma cauta flamanda sa-i mai suflu un titlu, doua :)) Simt o satisfactie de nedescris! … Chiar ma gandeam zilele trecute (mai in gluma, mai in serios) sa stabilesc o zi a dezbaterilor, ceva de genul ‘clubul cartii’. Este fascinant sa auzi diferite pareri, cum intelege fiecare anumite aspecte dintr-o carte si ce impresie lasa in urma ei. Cum este si ‘Magicianul’ lui Fowles… Cu cine am mai discutat, interpretari s-au gasit, vorba aia .. „cu carul” ..
@ marius
Eu am cartea de la Rao si traducator este Ion Chinezu.
Cred ca cei de la Jurnalul vor scoate acceasi varianta.
Pasiunea pentru citit nu e un lucru pe care il dobandesti, de la parinti, de la prieteni, ci un lucru pe care il descoperi, pe care il primesti cadou de la viata.
Eu, pana la varsta de 17-18 ani, aveam o oroare cand ma gandeam la citit. Aveam numai calculator in cap, jocuri, sport si alte prostii. Dar a venit si ziua cand am descoperit poezia si apoi romanul. De atunci citesc literatura incontinuu, bineinteles, cum imi permite si timpul. Mai intai trebuie sa-mi castig existenta, ducandu-ma la servici, apoi ajungand acasa si vazandu-ma inconjurat de cartile mele, parca am pasit pe taramul fericirii. As citi toata viata! Desi viata bate cartea, bate filmul, din toate punctele de vedere, fiind inconjurat de atata ura, politica, mizerie, de atatea probleme, in lumea cartilor descopar cele mai frumoase lucruri, cele mai frumoase povesti. Oricat voi incerca sa le insuflu copiilor mei aceasta pasiune pentru carti, nu cred ca voi reusi. Au libertatea de a alege ceea ce le place cel mai mult. Eu nu pot decat sa-i dirijez spre o cale cat cea buna. Poate ca, la fel ca si mine, intr-o zi se vor duce in biblioteca si vor alege o carte care sa le schimbe intr-un fel viata. De la o singura carte, poti sa descoperi acest univers deosebit al cartilor.
Ce frumos şi interesant decurge discuţia! M-a impresionat episodul cu bătrânelul de la chioşc.
Cât despre cărţile apărute cu ziarele la preţuri omeneşti accesibile buzunarelor oamenilor de rând, e firesc ca ele să nu fie înghiţite de cei interesaţi de profit. Am citit destul de multe cărţi de la editura la care lucrează domnul ce şi-a dat cu părerea despre cărţile ieftine şi deşi o parte le-am primit gratis, nu pot să îi împărtăşesc opiniile doar ca să nu fiu ingrată că am primit cărţi de la ei. Sunt cărţi interesante, dar eu nu îmi permit să dau aşa mulţi bani pe o carte. Şi dacă se invocă argumentul traducerilor e doar aşa, ca să fie acolo o justificare, căci şi cărţile autorilor români, unde nu e vorba de vreo traducere au aceleaşi preţuri ridicate. Evident că nu pică bine să existe pe piaţă cărţi valoroase, ce au trecut proba timpului, la preţuri mici, mult mai mici decât ale unor cărţi noi, interesante, bune în felul lor, dar nu atât de valoroase din punct de vedere literar. Preţuri uriaşe au şi cărţile clasice, dar acum, de când multe titluri bune au apărut ca inserturi, s-a dovedit că se poate şi că sunt dorite astfel de cărţi şi sper ca, astfel, să apară cât mai multe cărţi mari la preţuri mici. De când am citit aici într-un comentariu, îmi tot doream Muntele vrăjit. În magazine, peste 50 lei, sub nicio formă nu mă vedeam cumpărând cartea. Mă gândeam totuşi că de Crăciun voi face un efort, căci prea mult mi-o doream. Şi acum câteva zile mă uit pe lista titlurilor din colecţia cu coperţi roşii de la Adevărul şi văd că a apărut pe la începutul colecţiei, ceea ce probabil se menţionase şi aici, dar eu nu retinusem. Şi am luat volumele la mai puţin de o treime din preţul celei din librărie.
Domnule TIC, citeste „Mostenirea familiei Kurt” si dupa aceea vino cu „analize pe text”, acest roman a lui BJORNSTJERNE BJORNSON, este un roman naturalist, de genul celor scrise de Emile Zola, unde anumite tare fiziologice, patologii sunt in centru atentiei, aici se discuta despre schizofrenia provocata de prea mult SEX, in centru atentiei este dezmatul barbatilor Kurt si-al intregului oras, care mai este numit cu umor in ultima parte si Micul Babilon, pt ca majoritatea barbatilor cu vaza din oras aveau sute de concubine si tot atatea sute de bastarzi. Neamul Kurt, in special barbatii din cauza vieti dezmatate ajunsera nebuni, asa ca una din sotiile unui Kurt si anume Jhon Kurt dupa ce reuseste sa scape de sotul nebun, si fiind mama unui mic Kurt, deci un viitor nebun, crede ca prin educatie va reusii sa-si salveze copilul. TOMASIANA, CACI ASA O CHEAMA INFIINTEAZA O SCOALA PT FETE. In fine Tomas Rendalen, fiul, incearca sa salveze intreg orasul de la imoralitate, de aceea scoala de fete pe care o tine impreuna cu mama sa va adopta o programa mult prea revolutionara pt acele timpuri. Dar cu toate acestea, una din elevele scolii o anume Tora, cade victima unui om cu vaza din oras, aratand ca si educatia are limitele ei, bine ca in final i se da o lectie celui bogat, dar realitatea nu cunoaste o mare schimbare. cARTEA ESTE BUNA SI ESTE UNUL DIN PUTINELE SALE ROMANE, CACI S-A AXAT MAI MULT PE DRAME SI POEZIE, MERITA CITITA, ESTE SI CEL MAI AMPLU ROMAN AL SAU.
hAI SA NU MAI DISCUTAM DE CAT DE BUNA ESTE SAU NU ESTE COLECTIA, SAU DESPRE PUTINA DORINTA LA TINERI PT LECTURA. HAI SA DISCUTAM DESPRE CARTI. INCEP SA APARA CARTILE BUNE.
@ Stateira
Nu stii ca scrierea cu litere mari a unor comentarii echivaleaza in viata reala cu a tipa la un om?
In rest, sunt de acord ca apar si titluri valoroase, caci premiul Nobel pentru Literatura a fost atribuit pina prin anii 80 unor scriitori cu adevarat valorosi…
@ Stateira
Gresesti!
Eu am incercat sa raspund unor intrebari puse de catre cativa dintre cititorii acestui blog, care doreau informatii despre subiectul acestei carti (Ada si Lita).
Am afirmat ca n-am citit niciodata aceasta carte, iar pe net nu prea se gaseste nimic relevant (asta ca sa realizezi cam cat valoreaza un laureat cu Nobel pentru literatura!).
Tot ceea ce am reusit sa fac pentru a incerca sa-i ajut pe prietenii acestui blog a fost sa sintetizez o traducere a unei scurte recenzii aparute pe un site de literatura in limba engleza!
N-am facut nicio analiza pe text, asta este doar in mintea ta! Nici n-avem cum sa fac asta, din moment ce nu citisem cartea!
Acuma, daca tu ai cumparat cartea si ai si citit-o, este cam tarziu! Prietenii de pe acest forum doreau sa afle detalii despre carte inainte de a o cumpara si a o citi. Eu asta am incercat sa fac; dupa ce fiecare citeste cartea, nu cred ca cineva mai cere vreo informatie despre volum! Deci daca aveai vreo idee despre acest roman, trebuia sa-ti dai cu parerea sau sa „faci analiza pe text” inainte de citirea acestuia, asa cum am incercat sa fac si eu, doar pentru a da o mana de ajutor celor care citesc acest form!
Deci, dragi prieteni ai cartii, va rog sa ma iertati ca v-am dezinformat cu privire la subiectul cartii „Mostenirea familiei Kurt”!
In realitate, subiectul este: „schizofrenia provocata de prea mult SEX, in centru atentiei este dezmatul barbatilor Kurt si-al intregului oras, care mai este numit cu umor in ultima parte si Micul Babilon, pt ca majoritatea barbatilor cu vaza din oras aveau sute de concubine si tot atatea sute de bastarzi. Neamul Kurt, in special barbatii din cauza vieti dezmatate ajunsera nebuni, asa ca una din sotiile unui Kurt si anume Jhon Kurt dupa ce reuseste sa scape de sotul nebun, si fiind mama unui mic Kurt, deci un viitor nebun, crede ca prin educatie va reusii sa-si salveze copilul”.
Citatul este al lui Stateira!!!
Revin cu cateva precizari; poate ca n-am fost prea explicit in postul anterior:
– Analiza pe text fac doar daca am citit cartea respectiva si stiu despre ceea ce vorbesc, si doar daca vreun participant la acest forum doreste si solicita asa ceva, si fara sa pretind ca detin adevarul absolut;
– Relatiile si informatiile despre carti si autori pe care nu i-am citit niciodata personal, dar pe care le pot (sau nu) gasi disponibile pe internet in cele doua-trei limbi straine in care ma descurc, le voi posta pe acest forum, la o simpla solicitare / intrebare, mentionand insa ca subiectul imi este necunoscut si ca eu doar retransmit niste informatii / idei / comentarii, care pot raspunde intr-o mai mare sau mai mica masura interesului publicului interesat;
– Asigur pe toti cei care posteaza pe acest blog ca toate comentariile lor conteaza foarte mult pentru mine, cu cat sunt mai multe, cu atat invat si eu mai mult; chiar daca au pozitii critice fata de afirmatiile mele, chiar daca raspunsurile mele sunt critice la adresa posturilor lor, important este sa dialogam si chiar sa ne ciondanim intre noi; doar asa putem spera la un progres real in cultura… Mai ales daca vorbim de literatura…
Informatiile despre o anumita carte sunt binevenite si mai tarziu, fiindca acele carti nu se gasesc pe piata doar timp de o saptamana. Eu nu le cumpar imediat ce apar, decat daca imi doresc neaparat acea carte si vreau sa o citesc imediat. Altfel, astept sa fie la reducere (la 26 lei cat face „Casa Buddenbrook” in colectia Nobel, pot sa o iau si dp Elefant cand sunt reduceri mari, deci nu mi se pare spectaculoasa oferta prezenta a JN).
In ceea ce priveste parerile cititorilor despre carti, cred ca acestea sunt influentate de educatie, experienta de viata si alti factori care definesc personalitatea fiecaruia. Asa ca, atunci cand citesc un comentariu il trec prin filtrul parerii pe care mi-am format-o despre cei care comenteaza pe acest blog. In final, imi fac o parere despre carte si decid daca o iau sau nu.
@ Mihaela
Corect comentariul tau!
Singura obiectie pe care o fac se refera la faptul ca eu am incercat sa caut un raspuns pentru cei care doreau sa afle subiectul unei carti care urma sa apara peste vreo zece zile, si despre care nu prea se gasea nicio referinta, nici macar pe internet. Eu am incercat sa-i ajut, atata tot!
Daca asteptam inca vreo zece zile pana cand aparea cartea la chiosc, si inca alte cinci zile pana o citeam, si apoi alte trei zile pana ma indemnam sa postez o opinie pe acest forum, nu cred ca mai era de vreun folos pentru cei care cerusera ajutor. Asta pentru ca in mod sigur si ei au cumparat-o si au citit-o, deci nu mai aveau nevoie ca cineva sa le dezvaluie subiectul.
Cam asta a facut Stateira, si asta este motivul pentru care am raspuns la postarea ei.
Lasand la o parte faptul ca toate comentariile facute de Stateira pe blogul asta tradeaza o obsesie bolnavicioasa pentru literatura cu conotatii sexuale pregnante, trebuie sa recunosc ca multe dintre ideiile acesteia au fost foarte interesante si chiar mi-au folosit!
Nr urmator pe 9 ianuarie 2013 – Karl Kjellerup – Pelerinul Kamanita.
Am citit-o si mi-a placut enorm!
@elvira
Numele corect al autorului danez, laureat cu premiul Nobel pentru literatura in anul 1917, este
Karl Gjellerup.
Romanul „Pelerinul Kamanita”, scris in 1906, este influentat de invataturile specifice religiilor hinduse in general si a religiei budiste, in special, religii care au constituit o adevarata pasiune pentru autor si pe care le-a studiat cu mult interes intr-o anumita parte a vietii sale.
Dupa parerea mea, este un roman foarte bun, care merita a fi citit, dar care nu prea merita Nobel-ul. Spre exemplu, fara a face comparatii absurde, romanul „Maitreyi” al lui Mircea Eliade, care trateaza aceeasi lume fascinantă a Indiei, a obiceiurilor, a tradițiilor si a religiilor orientale, este mult mai valoros (literar vorbind).
Este foarte greu de facut aprecieri critice de genul „cutare roman este mai valoros decit celalalt”, incit fiecare scriitor a avut ceva de spus, si a spus cu mai mult sau mai putin talent. Am citit Pelerinul Kamanita in editia aparuta prin anii ’80 in colectia Globus a editurii Univers, si stiu ca la acea lectura mi-a placut foarte mult – numai ca este un roman de foarte mici dimensiuni; daca-mi amintesc bine la format Globus nu depasea 150 de pagini…
Ai dreptate, de asta am si specificat ca nu doresc sa fac comparatii absurde.
Sunt doua romane de dragoste, romantice, ale caror subiecte sunt plasate in acelasi spatiu spiritual al traditiilor sociale, culturale si religioase specifice lumii orientale indiene.
Personal, mie mi-a placut mult mai mult romanul lui Mircea Eliade!
Asta e tot!
Eu am fost un critic al acestei colecţii , însă recunosc că m-am cam pripit , în momentul de faţă , atât titlurile , cât şi aspectul cărţilor ( mă refer la ilustraţiile de pe copertă ) sunt într-un evident progres , aşa încât , atât timp cât se va păstra acest trend , voi cumpăra această colecţie . Desigur , unde e cazul , unde nu cunosc autorul , mă voi informa în prealabil , ( în niciun caz de la Stateira ) apoi , dacă referinţele sunt în regulă voi cumpăra cartea . Apropo , începând cu nr 25 colecţia şi-a schimbat logo-ul .
E o colectie buna, daca va reusi sa nu se opreasca la jumatatea drumului, asa cum a facut seria de literatura romana a BPT – JN. As dori ca din marii scriitori sa se publice si operele fundamentale, nu numai cele care NU au tinut prima pagina a revistelor literare. Astfel, din Sienkiewicz as dori intreg ciclul istoric (Potopul, Pan Wolodijowski, Prin foc si sabie), din Galsworhy intreg ciclul Forsithe (8 volume), din Hesse romanele importante.
Si in paralel, as dori reluarea colectiei de literatura romana, eventual in alternanta cu Nobelul.
Cineva a postat aici o informatie, acum cateva luni, potrivit careia seria de literatura Nobel a fost proiectata de JN sa cuprinda 50 de numere. Nu stiu daca afirmatia asta era reala sau nu, dar constat ca am ajuns la jumatatea colectiei (potrivit acelei informatii), adica la numarul 25, si inca tanjim la autorii si titlurile amintite de Altmarius, la care se mai pot adauga si altii, de exemplu Hemingway.
Noi inca speram, desi cu fiecare noua carte aparuta in colectia asta incepem, putin cate putin, sa ne resemnam. La fel cum ne-am resemnat si in ceea ce priveste reluarea colectiei de literatura romana.
Pacat!
Următorul titlu din colecţie va fi Scurta domnie a lui Pépin al 4-lea de John Steinbeck .