Cartile Nobel de la Jurnalul National pot fi cumparate online de aici.
Din 25 aprilie 2012, Jurnalul National va lansa o noua colectie de carti : Literatura Nobel.
Va fi prima colectie noua lansata de Jurnalul National in 2012. Pret 13.99 lei
Lista cartilor „Nobel” de la Jurnalul National si data acestora de aparitie :
- „Sase personaje in cautarea unui autor” de Luigi Pirandello – 25 apr 2012
- Fara ideal de Henryk Sienkiewicz – 2 mai 2012
- Aleksandr Soljeniţîn -Iubeste Revolutia – 9 mai 2012
- Pearl S. Buck – “Înger luptător” – 16 mai 2012
- John Galsworthy -“Floarea întunecată” – 23 mai 2012
- Frans Eemil Sillanpaa – ”Silja” 30 mai 2012
- Rudyard Kipling – Se lasă noaptea – 6 iunie 2012
- “Sub gheţar” – Halldor Laxness – 13 iunie 2012
- “Comedianta” – Wladyslaw Reymont – 20 iunie 2012
- “Ospataria la Regina Pedauque” de Anatole France – 27 iunie 2012
- “Nimeni alaturi de mine” de Nadine Gordimer – 4 iulie 2012
- “Charlotte Lowenskold” – Selma Lagerlof – 11 iulie 2012
- Toate frumusetile lumii de Jaroslav Seifert – 1 august 2012
- O experienta personala de Kenzaburo Oe – 5 septembrie 2012
- Drumul Flandrei de Claude Simon – 12 septembrie 2012
- Colas Breugnon de Romain Rolland – 10 octombrie 2012
- Darul lui Humboldt vol.1 de Saul Bellow – 17 octombrie 2012
- Darul lui Humboldt vol.2 de Saul Bellow – 24 octombrie 2012
- Cele mai frumoase povesti vol.1 de Hermann Hesse – 31 octombrie 2012
- Cele mai frumoase povesti vol.2 de Hermann Hesse – 7 noiembrie 2012
- Gora de Rabindranath Tagore vol.1 -14 noiembrie 2012
- Gora de Rabindranath Tagore vol.2 – 21 noiembrie 2012
- Limba salvata de Elias Canetti – 28 noiembrie 2012
- Mostenirea familie Kurt de Bjornstjerne Bjornson – 5 decembrie 2012
- Casa Buddenbrook vol.1 de Thomas Mann – 12 decembrie 2012
- Casa Buddenbrook vol. 2de Thomas Mann – 19 decembrie 2012
- Pelerinul Kamanita de Karl Gjellerup – 9 ianuarie 2013
- Scurta domnie a lui Pepin al IV-lea de John Steinbeck – 16 ianuarie 2013
- Per cel norocos vol.1 de Henrik Pontoppidan – 23 ianuarie 2013
- Per cel norocos vol.2 de Henrik Pontoppidan – 30 ianuarie 2013
- Martin cel avid de William Golding – 6 februarie 2013
- Familia lui Pascal Duarte de Camilo Jose Cela – 13 februarie 2013
Aici puteti gasi o lista de carti premiate cu Nobel, ca sa ne facem o idee pana vin informatiile oficiale de la Jurnalul National.
Ammai observat o diferenta, dar la lectura primelor pagini: tabelul cronologic al lui Pirandello, parca ar fi o copie a vreunui ciot de pe Wikipedia. Nimic despre procesul creator al operelor dramatice, despre cum a ajuns Pirandello sa obtina Premiul Nobel. iar prefata reala se intinde pe doua pagini… Acestea sunt lipsuri ale noii colectii, care este coordonata tot de Ana-Maria Vulpescu! Nici motivatia juriului nu este redata decit intr-un scurt fragment – sper ca aceste neajunsuri vor fi corectate in viitor.
Tic, este o ineptie sa tot lansezi colectii, pe care sa le ucizi dupa 100, 101 sau 153 de numere. Exista colectii in Franta care au depasit numarul 3000… Si la noi, BPT Minerva a depasit 1700, iar Biblioteca de Arta a defunctei edituri Meridiane a depasit 600… Acestea sunt colectii adevarate, nu cele care dupa 100 (sau 153!) sunt ucise!@
@altmarius
1. Ai mare dreptate, dar atunci erau alte vremuri! Sunt convins ca daca nu s-ar fi schimbat regimul dupa ’89, editura Minerva exista si acum, iar colectia BPT ar fi depasit numarul 4000!
Acum editurile apar si dispar, isi schimba proprietarul, brand-ul si chiar tinta de clienti cititori, in speranta unor profituri imediate. Unele edituri s-au lansat in editarea de editii de lux, cu preturi exorbitante, altele au ales colectiile cartilor de buzunar, cu autori contemporani dar mai putin mediatizati, dar toate urmaresc profitul cu orice pret. Editurile din Franta care au ajuns cu colectiile de carte la numarul 3000, sunt edituri vechi de peste 80 de ani, de mare prestigiu national si international, care au sponsorizari pe masura, si care-si permit sa plateasca la greu drepturi de autor.
Din pacate, noi trebuie sa ne limitam la ceea ce ne ofera piata interna, inca foarte nesigura intr-un domeniu atat de „putin profitabil” cum este editarea de literatura. Spre exemplu, eu am cumparat colectia „Mari pictori” de la Adevarul care are doar 14 volume. Adica doar 14 mari pictori au existat in toata istoria omenirii! La fel, colectia „Civilizatii” de la Cotidianul, cu doar 7 volume, sau colectia „Enciclopedica”, tot de la Cotidianul, cu doar 34 de volume! Acum, Cotidianul nici macar nu mai exista! Asta ca sa nu mai pomenim de colectia „Cartea de Acasa” de la ErcPress, care s-a terminat dupa doar 49 de volume!
Deci nu putem sa vorbim despre colectii de anvergura in Romania in lipsa unor sponsori puternici pentru editurile romanesti. De-asta, cele mai lungi colectii de carte de pana acum au apartinut editurilor unor trusturi media care realizau profituri din alte activitati dacat editarea de carti (Adevarul, JN, etc.).
2. Banuiam ca aparatul critic va fi mai subtire. Asta pentru ca, in Romania, exista foarte multi critici literari, recenzori si specialisti pe literatura romana. Dar sunt foarte putini cei specializati in literatura universala, mai ales in literatura universala contemporana. Adica, daca mai gasesti specialisti in Shakespeare, mai greu gasesti pentru Pirandello sau Llosa. Si daca sunt, probabil ca sunt foarte scumpi. Asa ca trebuie sa ne asteptam la un aparat critic preluat de pe internet (Google si Wikipedia sa traiasca!).
O zi placuta tuturor!
@ Tic
Ai dreptate – totusi: in seria BPT Minerva, aparatul critic, realizat de critici si istorici literari romani era impecabil si pentru literatura universala. reamintesc numai pe Ion Ianosi, pentru literatura rusa, Leon Levitchi si Dan Dutescu pentru cea engleza, Angela Ioan pentru cea franceza., Sorin Marculescu pentru cea spaniola, si pot continua la nesfirsit. Cred ca acum in alta parte este buba (buba mare…): adevarata cultura nu mai intereseaza decit pe citiva ca noi, trecuti de prima si de a doua tinerete probabil… Scoala este descurajata sa mai produca oameni cultivati.Zicala „prosti, da’multi” spune ceva?
@altmarius
Nu-i adevărat , eu am 26 de ani și am toate colecțiile de la Adevărul și Jurnalul și cunosc copii de gimnaziu care colecționează, deci să nu fim nepoliticoși.
Ce am observat la primul volum din colecția Nobel este că hârtia este de o mai bună calitate comparativ cu Biblioteca pentru toti iar coperțile mai groase si lucioase. Cred că de data aceasta ne-au ascultat dorințele.
@ Raluca
fara suparare, esti o exponenta perffecta a zicalei „unde dai si unde crapa”. Avind doar 26 de ani – esti la virsta in care tot ce zboara se maninca – ai tendinta de a nega tot ce a fost bun in trecut. ori nu este asa – daca nu vei incerca sa intelegi ce discutam aici, nu iti vom mai raspunde.
@altmarius
Inainte sa comentezi ca scoala este descurajata sa mai produca oameni cultivati si sau prosti da multi, gandeste de 100 de ori nu numai scoala este de vina , in primul rand e vina noastra a oamenilor iar plebea este mai putina in tara asta decat oamenii culti. In fine ma asteptam mai la multa minte din partea celor care posteaza pe acest blog dar raman dezamagita pe zi ce trece.
@altmarius
Foarte corect, ai pus punctul pe „i”!
Toti cei pe care i-ai enumerat sunt acum pensionari, sau nu mai sunt deloc! Ei si-au dedicat o viata intreaga si au lucrat 40-50 de ani, cu mult har si talent, pentru a descifra in cele mai mici amanunte operele unor autori care apartineau fie unor curente literare din anumite perioade de timp, fie unor anumite culturi literare nationale (engleza, rusa, franceza, spaniola, italiana, germana, greaca, etc.). Pentru asta, acesti specialisti au fost platiti de catre statul roman, chiar daca rezultatul muncii lor se adresa si era util doar unei minoritati a populatiei. Adica au fost sponsorizati in toata activitatea lor, timp de o viata de om!
Acum, daca cineva este specialist in literatura italiana (de ex.), este muritor de foame. Poate, odata pe an, ii plateste o editura o prefata de trei pagini la un volum editat. Din asta nu se poate trai! Mai mult, cred ca nu exista acum, in mediile academice romanesti, sau macar in cadrul facultatii de litere, sectia italiana, vreun profesor universitar sau lector specialist in Pirandello!
Cand eram elev (o, tempora!), ca sa-mi pregatesc o analiza literara cat mai buna sau o lucrare de caracterizare a personajelor, trebuia sa citesc si sa extrag citate din operele unor multi critici literari: Titu Maiorescu, Consantin Dobrogeanu-Gherea, Eugen Lovinescu, George Calinescu, Tudor Vianu, Al. Piru, Ovid S. Crohmaniceanu, Paul Cornea, Zoe Dumitrescu Busulenga, Ion Rotaru, etc. Si daca nu aveam cartile lor in casa, trebuia sa petrec cateva ore pe la bibliotecile publice de cartier (care nici macar nu mai exista acum!).
Acum, pentru un simplu rezumat literar, fiica mea de 15 ani cauta pe Google si pe Wikipedia! Rezolva in 10 minute, fara sa fi citit romanul si fara sa fi consultat vreun critic de specialitate. Dar carentele de cultura se vad, de la felul in care se exprima, la felul in care gandeste si sfarsind cu felul in care simte.
Din pacate, pana cand statul nu va ajunge la concluzia ca actul de cultura nu are nicio treaba cu economia de piata si ca acesta trebuie sustinut material fara conditii, macar pentru cauza igienizarii societatii si a unui intreg popor, trebuie sa ne resemnam cu ideea ca educatia si instruirea se vor face doar pe internet. Sustin asta desi eu sunt doar un inginer, deci nu am activat si nici nu activez in domeniul culturii sau al invatamantului!
Imi cer scuze pentru off-topic, dar nu m-am putut abtine!
O seara buna!
„Tic
Multumesc pentzru off-topic, caci am fost extrem de deyamagit de reactia Ralucai. In primul rind, in rindurile mele anterioare nu o viyam nicidecum pe ea, ci o situatie absolut generala in cultura romaneasca. Nu inteleg de ce s-a simtit vizata, eu fiind bibliotecar de meserie si cunoscator in amanuntime a lumii cartii. Interventia Ralucai mi s-a parut absolut deplasata…
Imi pare rau ca nici Marius Tuca nu a inteles ca editarea unei colectii cum e BPT nu este o joaca, asa cum se joaca editura Adevarul (care scoate ba 100, ba 101 carti) imi pare rau pentru el.
@ Raluca
Draga Raluca, ti-au mai spus si altii, fii mai atenta ce se discuta pe-aici si poate, desi ai 27 de ani (Multi Inainte!) mai inveti si tu cite ceva. Nimeni nu le stie pe toate…
@Raluca Dancu
Scuza-ma Raluca, dar nu inteleg de ce te-ai suparat! Altmarius nu a facut nicio aluzie la persoana ta. Pur si simplu a reiterat o idee care este general valabila in zilele noastre (din pacate), mai ales in randul „tineretului studios”. Exista desigur si exceptii. Dar care nu intaresc regula!
A colectiona carti nu este suficient, nu reprezinta un scop in sine. Ar arata doar ca ai bani. Cartile mai trebuiesc si citite. Ori aici este problema, sute de volume se citesc in sute si mii de zile. Inseamna mai putine ore pe facebook, mai putine ore in club sau la mall si mai putine ore pe la „un show pacatos” la tv! Ceea ce este destul de complicat pentru tinerii din zilele noastre, trebuie sa recunosti asta!
O sa dau un exemplu (este real, desi s-a propagat sub forma de anecdota): Cristi Borcea (absolvent de 10 clase, gestionar la depozitul de butelii din Damaroaia pana in ’89 si miliardar dupa 1990, patron la clubul Dinamo), dupa ce si-a construit prima vila in Pipera, a facut inaugurarea casei cu o mare petrecere. Invitat, Cornel Dinu, fotbalist (dar din alta lume), intrebat de catre gazda ce parere are despre casa, i-a replicat: vad ca ai sase dormitoare cu sase bai, doua camere de zi, doua bucatarii, si o biblioteca. Dar nu vad nicio carte pe rafturile bibliotecii, doar niste bibelouri. A doua zi, Borcea a comandat catre o librarie un camion plin de carti (la intamplare, nu contau titlurile) si l-a sunat pe Dinu: hai sa vezi ce blibioteca impresionanta de carti am acum!
Din pacate, cam asta e realitatea din zilele noastre.
Imi cer scuze, nu te cunosc, deci nu sunt indreptatit sa-mi dau cu parerea. Dar daca pana la 15 ani ai citit tot atat de putine carti ca si fiica mea, atunci mi-e greu sa presupun ca ai recuperat vartos pana la varsta de 27 de ani.
Eu oricum te admir si te incurajez sa cumperi in continuare carti; asta este primul pas spre citit si, odata ce te-a prins microbul asta, n-o sa mai scapi de el toata viata! Garantat!
O seara buna!
@tic
Serios. Am terminat un liceu cu profil filologie si ce inseamna sa citesti si sincer ma lasa rece exemplele tale despre pitipoance si fotbalisti ( astia se exclud) pentru ca nu toata lumea e la fel. In fine nu ma cert cu nimeni, ca nu imi sta in caracter dar decat sa srii pe blog doar de dragul sa scrii mai bine faci altceva.
Mai intreb inca o data. E bataie mare pe cartile Nobel sau nu e prea mare cererea.
@Raluca Dancu
Of, of, of, Raluca!
N-ai inteles nimic!
Din cate vad eu, te intereseaza cu totul altceva decat literatura! Dar iti raspund la intrebari:
1. Nu este bataie mare pe cartile Nobel si nu este deloc prea mare cererea. Deci poti sa stai linistita din punctul asta de vedere.
2. Sunt cateva sute de mii de persoane care au terminat in ultimii 22 de ani un liceu cu profil filologic, asta nu inseamna ca sunt filologi. Poate au ajuns doar vanzatori la Carrefour, sau mai rau, pe la buticul din coltul blocului.
3. La 27 de ani, daca n-ai absolvit nicio facultate, nici macar la Spiru Haret, nu mai vorbesc de master si specializari prin tari straine, atunci nu prea e in regula. Mai ales ca acum lucrurile astea sunt la indemana oricui.
4. Nu am facut referire la niciun fotbalist si la nicio pitipoanca. Pur si simplu am dat un exemplu de „persoane care cumpara carti la kilogram”. Putea sa fie un patron de butic de cartier, un parlamentar, sau o starleta porno. Nu inteleg de ce te-ai atacat!
5. Te rog sa citesti singura, inca odata, ce-ai postat cu manuta ta pe forumul asta. Daca nu reusesti sa-ti citesti coerent propriile fraze, atunci ai o problema. Si atunci nu mai este problema noastra!
6. N-am glumit deloc. Indiferent care-ti este pregatirea si meseria, cumparatul cartilor este un prim pas spre a ajunge in faza de a le si citi. Deci te sfatuiesc sa cumperi carti!
7. Din fericire, suntem aici pe un forum dedicat iubitorilor de literatura, cu nu foarte multi bani. Asa ca, daca ai bani multi, poti gasi cu usurinta o gramada de site-uri unde poti afla cum sa-ti achizitionezi o biblioteca de lux, moderna, fara sa ne mai omori pe noi!
O seara linistita!
Azi am mers la 4 chioscuri pana am gasit cartea de azi, nu stiu daca e bataie cum era odata (astia de cumparau carti pt mobila s-or fi umplut din primul tur) dar oricum interes pt colectia Nobel este zic eu.
Imi pare foarte rau ca nu ati enumerat-o si pe Pearl S. Buck, careia Academia Suedeza, i-a acordat Premiul Nobel pentru literatură pe anul 1938 si premiul Pulitzer pe 1932 .Mi-ar placea mult sa am cartile ei,frumos editate,ca am niste ferfenitze de carti,Vânt de Răsărit, Vânt de la Apus,Ogorul,Mama si mai ales Casa de lut,etc.ajunse asa datorita varstei lor si faptului ca le-am citit si recitit.
@ Corina
Da, cu siguranta se va gasi. Acum in Auchan colectia Bpt e la 6,5 lei/ volum
@Nusica
Cred ca va aparea si Pearl Buck, o scriitoare nu numai cu Nobel, dar si cu o cota foarte ridicata la cititorii de pe toate continentele. Din pacate, informatiile pe care le putem obtine de la editori sunt foarte sumare.
@Corina
Oricum, pretul de aproape 14 lei inca nu e chiar asa de mare, in comparatie cu cartile aparute la edituri (Orizonturi, Art, Polirom) unde se incadreaza in segmentul 40-60 lei.
@Nusica
Nu vad niciun motiv pentru ca Pearl S. Buck sa nu apara in aceasta colectie. De fapt, toti castigatorii Nobel-ului pentru literatura sunt eligibili pentru a fi editati in aceasta colectie a JN.
nu e nici o bataie… pretul e ff mare, peste cateva luni precis se vor gasi si prin supermarket-uri la un pret mult mai mic…
Ah!!Asa sa fie!
Ce lume nervoasa! Haideti sa ne vedem de cartile noastre si sa nu ne mai ironizam.Oricum, eu unul, ma simt ca un sectant in marea masa de „intelectuali actuala”.Avand si o meserie in care zi de zi intru in contact cu elevii, pot sa va zic:fratilor, este jale mare!Scoala romaneasca produce numai „gunoi”.Am pus in cadrul unui proiect, copiii de clasa a VII-a si a VIII-a sa citeasca carti specifice varstei lor, mai digerabile (Jules Verne, Jack London) si m-am trezit ca imi citisera:Motanul incaltat, Capra cu trei iezi sau Fata babei si fata mosneagului, argumentandu-mi ca celalalte erau prea groase.Ba mai am si o colega de Lb.romana(sic!)care nu a stiut sa-mi raspunda cine a scris Hagi Tudose (raspuns, Ioan Slavici!)Si are 30 de ani, nu este iesita de acum din facultate.In rest,Tara te vrea prost, vorba cantecului „Sarmalelor reci”
Foarte trist!
Vad ca sunt polemici, interesante de altfel, si o analiza detaliata a culturii si educatiei din Romania, probabil foarte bine analizata, dar haideti sa revenim la discutia de aici, lasand polemicile acestea pentru siteurile si forumurile in care se discuta asa ceva.
Eu cand intru aici sunt interesat sa aflu informatii despre colectia Nobel si cred ca si altii sunt in asentimentul meu.
@ Iulian
Cred ca si administratorul site-ului nu poate fi impotriva acestor discutii, daca se poarta la un nivel civilizat. Aceste discutii pot fi foarte constructive, chiar daca, NUMAI APARENT, subiectul PARE a fi altul decit colectia de carte. Am spus cam tot ce se putea spune despre colectia „Nobel”. Mai multe nu stim nici noi, se pare ca nu stiu nici editorii. Daca ne-am limita strict la colectii, blogul s-ar stinge; colectiile pot fi un factor de cultura, iar cultura trebuie insusita si discutata
@ altmarius
Nu pot decat sa te apreciez pentru informatiile pertinente pe care le oferi pe acest blog, nu doar la aceasta sectiune, informatii care au fost benefice chiar si pentru mine. De asemenea sunt convins ca o polemica argumentata si civilizata este constructiva. Nici nu am considerat altfel, doar ca am facut un apel prin care sa ne rezumam mai mult la informatii decat la discutii aprinse, fie ele si civilizate ori constructive din alte puncte de vedere decat subiectul articolului.
@ Raluca Dancu
Sincer eu mi-am cumparat aproape toate cartile iesite pe piata cu autorii premiati cu Nobel si citesc pe banda rulanta, descoperindu-i pe cei care imi intra la suflet. Sunt autori si autori, degeaba se critica atat, cine a meritat sau nu aceast premiu. Chiar daca unii spun ca autorul x sau y nu a meritat Nobelul si l-a luat, la acesti autori, fiecare dintre noi putem descoperi ce nu descoperim la ceilalti care chiar l-au meritat, sau nu ne regasim in ceea despre ce au scris. Criticile fiecaruia sunt normale si binevenite. Nobelul, politic sau nu, este cea mai mare distinctie care se poate acorda unui scriitor de la 1901 incoace. In fiecare an, sunt atatia nominalizati, toti sunt scriitori foarte buni, cine ia Nobelul, e voarba doar de gustul suedezilor. Polirom, Rao, Humanitas, Art etc. au scos editii foarte frumoase de ti-e mai mare dragul sa citesti. Acum chiar eram curios de aceasta colectie a jurnalului national sa vad ce pot sa mai scoata si eu nu am. Chiar daca pe Pirandello il aveam, aceeasi carte, doar ca are inca 2 piese de teatru in plus (ma intreb de ce jurnalul nu au introdus in primul volum si restul de 2 piese de teatru daca tot au publicat acelasi volum al aceleasi traducatoare; oare era asa de greu sa mai treaca inca 50 de pagini, dar ce sa-i faci?), ieri l-am cumparat si pot spune ca sunt foarte multumit de felul cum arata cartea (coperta, hartie) si poate rezista in biblioteca mea zeci de ani, fiind citita si recitita. Volumul 2 (Henryk Sienkiewicz – Fara ideal) era singurul care imi lipsea din biblioteca de la Sienkiewicz din cauza editiei mai vechi de la editura Corint (2006) si din cauza ca nu prea se mai gaseste cartea prin librarii. Deci sunt sigur ca or sa apara si volume pe care nu le am. Dar l-a felul cum arata colectia Nobel in momentul de fata si probabil ca va arata pe viitor si mai bine (prefata si critica, discursul complet la acordarea premiului Nobel) merita cumparata toata colectia, chiar daca o sa am dubluri, mai ales si la pretul redus. Fiecare carte care va aparea merita citita. Consider ca fiecare dintre noi trebuie sa aiba in biblioteca aceste carti ale acestor autori premiati.
Felicitari Jurnalul National! Sper ca aceasta colectie sa nu se intrerupa niciodata! Premiul Nobel se va decerna mult timp de acum inainte!
Sincer, decat sa citesc autori ca Stephenie Meyer sau ca Anne Rice sau ca nu stiu ce alte exemple care nu stiu prin ce minune or sa apara de lista nominalizatilor la premiul Nobel (mai mult ca sigur niciodata!), e doar o parere personala, prefer sa aleg un autor de Nobel, urmarit de ani de zile de academia suedeza, care in final a primit premiul si care cu siguranta imi va starni foarte mult interesul. Nu inseamna ca citesc doar autorii care au luat Nobelul. De exemplu autorul meu preferat e Kafka.
Sincer, noi dam cel mai mare premiu unei carti, in functie de cat de mult ne-a placut acea carte, nu conteaza cine este autorul sau daca a luat vreun premiu. Fiecare carte citita e importanta! Dar mai importat este ca acea carte sa ne ramana in suflet!
” Cea mai buna cartea este aceea care te citeste pe tine.”
@Iulian
Ai dreptate! Si mie mi-au fost de folos multe informatii care au fost postate pe blogul asta. Spre exemplu calitatea traducerilor, a aparatului critic anexat, a caliatatii hartiei, a copertelor, probleme de legatorie, chestiuni legate de selectie a cartilor sau ale autorilor, etc. Sunt lucruri pe care nu le stiam, pentru ca nu sunt specialist in domeniul asta. Multumesc tuturor celor care au lamurit o multime de astfel de aspecte legate de colectiile ce ne sunt oferite.
Imi cer iertare daca consideratiile mele legate de colectii, romane, autori, lucrari sau chiar cele legate de cultura si scoala (cat ma pricep si eu) au deranjat chiar atat de mult pe participantii acestui blog. Totodata, imi recunosc toate greselile de apreciere pe care le-am facut pe-aici. Din cate stiam eu, o polemica pe o anumita tema nu ar putea fi decat benefica pentru toti cei interesati de subiect, dar poate ca m-am inselat! Promit sa nu mai intervin pe astfel de teme, imi dau seama ca sunt totusi chestiuni sensibile si frustrante pentru multa lume.
PS: Pe vremea mea (acum 30 de ani), persista o intrebare care ma scotea din minti: „s-a bagat carne, sau nu?”. Acum am vazut pe blogul asta o postare cu aceeasi conotatie: „e bataie pe cartile Nobel, sau nu e?” Asta este singurul motiv pentru care reactia mea a fost probabil nepotrivita. Si pentru care-mi cer inca odata scuze!
S-auzim de bine!
@ Tic si Iulian
Reiau invitatia pe care am mai facut-o – si sper in bunavointa gazdei, Colectionarul: vizitati si reteaua culturala http://altmarius.ning.com, intrucit acolo se pot discuta problemele culturale mult mai pe larg decit o putem face pe aici. Blogul colectionarilor este un blog deosebit, in care-mi face placere sa ma aflu, dar aceste discutii nu-si au locul aici.
@ geo
si au toate volumele?
@ MARIUS
Nu toate, insa au majoritatea.Sunt vreo 60 de volume(in suceava)
Sincer apreciez incercarea de-a publica romanele celor laureati cu Nobel, insa in niciun caz n-as fi inceput cu Luigi Pirandelo, mai ales cu :” Sapte personaje in cautarea unui autor”, indragesc dramaturgia lui Pirandelo, dar este mult prea complicata, la fel si proza, eu as fi propus pt inceput Knut Hamsun cu :”Pan” si „Victoria” usor de citit dar si placut, iubirea imposibila cu partea ei lacrimoasa este la moda-n zilele noastre, in primul roman se confrunta doua caractere tari care refuza sa recunoasca ca nu pot traii unul fara celalalt, in al doilea roman, banul este cel care desparte, oricum excelent de potrivite cele doua romqane pt zilele noastre, apoi as fi continua cu scriitorii nordici, care au romane usor de citit cu subiecte din cel mai interesante, unele exotice cum este Pelerinul Kamanita, etc, bineanteles sud-americanul Gabrielo Garcia Marquez, cu romanul sau emblematic :”Un veac de singuratate”. As fi preferat recunosc si romane mult mai noi, fara Nobel publicate in secolul 21, ma refer la Alexandru si Alestria scris de-o dizidenta chineza Shan sau asa ceva si Omul de aur de Annabel Lyon toate cu referire la copilaria si viata sentimentala a lui Alexandru cel Mare, foarte interesante, eu le-am cumparat din Madrid si cu toate ca nu cunosteam foarte bine limba spaniola, m-au captivat intr-atat incat stateam cu dictionarul langa mine si le-am citi pe nerasuflate intr-o zi si noapte.
Sincer apreciez incercarea de-a publica romanele celor laureati cu Nobel, insa in niciun caz n-as fi inceput cu Luigi Pirandelo, mai ales cu :” Sapte personaje in cautarea unui autor”, indragesc dramaturgia lui Pirandelo, dar este mult prea complicata, la fel si proza, eu as fi propus pt inceput Knut Hamsun cu :”Pan” si „Victoria” usor de citit dar si placut, iubirea imposibila cu partea ei lacrimoasa este la moda-n zilele noastre, in primul roman se confrunta doua caractere tari care refuza sa recunoasca ca nu pot traii unul fara celalalt, in al doilea roman, banul este cel care desparte, oricum excelent de potrivite cele doua romqane pt zilele noastre, apoi as fi continua cu scriitorii nordici, care au romane usor de citit cu subiecte din cel mai interesante, unele exotice cum este Pelerinul Kamanita, etc, bineanteles sud-americanul Gabrielo Garcia Marquez, cu romanul sau emblematic :”Un veac de singuratate”. As fi preferat recunosc si romane mult mai noi, fara Nobel publicate in secolul 21, ma refer la Alexandru si Alestria scris de-o dizidenta chineza Shan sau asa ceva si Omul de aur de Annabel Lyon toate cu referire la copilaria si viata sentimentala a lui Alexandru cel Mare, foarte interesante, eu le-am cumparat din Madrid si cu toate ca nu cunosteam foarte bine limba spaniola, m-au captivat intr-atat incat stateam cu dictionarul langa mine si le-am citi pe nerasuflate intr-o zi si noapte. Scuze pt greselile de ortografie, ma grabesc, recunosc nu mi-au scapat cartile laureatilor cu Nobel din secolul 20, ii am pe toti si c-o buna parte din operele lor, cu toate ca teatrul epic a lui Brecht, nu este la fel de comestibil ca teatrul lu EUGEN O’NEIL, ce-si cauta filonul inspiratiei in tragedia greaca a lui Eschil si Sofocle, mai putin in cea a lui Euripide, spun asta pt ca Electra lui Euripide mi s-a parut mai blanda decat a celor doi, vorbesc de piesa:”Din jale sa intrupat Electra”
@Stateira
Este foarte complicata aprecierea ca s-ar fi cuvenit sau nu inceperea unei colectii cu Pirandello sau cu altceva. Editii in limba romana din Pirandello au fost destul de rare – ceea ce ma deranjeaza este cu totul altceva! Slabiciunea aparatului critic – sper ca acest lucru nu se va repeta si la Sienkiewicz. Ma deranjeaza schimbarea formatului colectiei BPT, care putea fi continuata cu carti din literatura Nobel, fara sa se intrerupa publicarea cartilor de literatura romaneasca. In fine, nu au specialisti in politica editoriala, la fel ca si editura Adevarul…
Urmeaza Aleksandr Soljeniţîn -Iubeste Revolutia
o intrebare pentru dl Tuca, de ce ati oprit reeditarea bpt? Oare chiar nimic nu putem duce la bun sfarsit?
Abia am terminat Arhipeleagul Gulag de Soljenitin, obositor, cu parti interesante, dar nu pe gustul tuturor, sincer cred c-a fost un Nobel, politic, scriitorul nu mi se pare la fel de mare ca alti scriitori rusi contemporani cu el:Valentin Rasputin si Evtusenko, nu ma incanta publicarea operelor sale, am de el si-o carte de analiza politica a societatii ruse, bine scrisa, dar putin argumentata. Revin si spun, adica scriu, ca trebuia sa se inceapa cu scriitori nordici, cu opere mai pe placul publicului, altfel va fi un fiasco comercial. Eu sunt amatoare de romane cu teme istorice sau religioase, de exemplu la Thomas Mann, as prefera :”Iosif si fratii sai”, dar pot sa jur ca va fi romanul psihologic sau hai sa-i spunem de analiza:”Muntele vrajit”, nu suport romanele care au in centru atentiei o lume a lagarelor de concentrare [ vezi Soljenitan] sau a orcarei lumi inchise [ vezi Muntele vrajit], concentrationiste,fie chiar si cea a unui spital, sanatoriu,etc. Eu mai sper sa apuc sa citesc in Romania superbele carti a doua femei exceptionale: Shan Sa-scriitoare chineza nascuta-n Beijing si traitoare la Paris dupa 1990 CU ROMANUL ALEXANDRU SI ALESTRIA, chiar daca romanul este un pic cam erotic si de citit dupa 15 ani, totusi este o imagine plauzibila asupra vietii lui Alexandru Macedon, asupra vietii amoroase, apoi urmeaza scriitoarea Annabel Lyon cu Omul de aur, care se ocupa de copilaria lui Alexandru Macedon si cu influenta profesorului Aristotel asupra tanarului rege. APROPO DE CE NU SE PUBLICA IN ROMANIA CANTECELE SUMERIENE DEDICATE ZEITEI INANNA/ISTAR, chiar daca sunt erotice, ele au fost scrise acum 3200 de ani si merita stiute, ma refer la cele care se refera la iubirea dintre Inanna si Dumuzi, apoi cele dedicate lui Baal si Anat, poeme feniciene, ce-i drept si ele erotice, ca sa nu mai pomenesc de Epopeea lui Ghilghames, Enuma elis, Enlil si Ninlil, Enki si Ninhursag, etc. Scriitori greci si romani?
@Ada
Romanul „Iubeste Revolutia” este descrierea dramei unui tanar intelectual rus de la sfarsitul anilor 1940, matematician, pasionat de istorie si literatura, care-si cauta integrarea in regimul sovietic de dupa razboi, in speranta regasirii unei lumi care sa-l reprezinte. Pentru asta a indurat cu stoicism multe sacrificii, convins fiind ca suferintele si umilintele pe care le traieste sunt obligatorii pentru implinirea idealurilor revolutionare ale acelor ani. Toate nedreptatile indurate sunt subordonate unui avant revolutionar neconditionat.
Soljenitin avea 23 de ani cand a scris acest roman.
Raman la parerea ca literatura politica este foarte interesanta si incitanta, dar intr-o colectie de carti, in biblioteca personala, prefer opere valoroase literar pliate pe subiecte politico-istorice, decat opere valoroase politic sau istoric pliate pe forme literare. Chiar daca cele din urma sunt premiate cu Nobel!
Ca si cum s-ar putea compara romanul lui Soljenitin cu „Cel mai iubit dintre pamanteni” sau „Delirul” lui Marin Preda, sau s-ar pune pe picior de egalitate poeziile lui Marin Sorescu cu cele ale lui Mihai Beniuc!
Am citit cartea lui Soljenitin, o am deja in bibioteca (editura ART, 2009), mai am si altele de acelasi autor dar, repet, desi este un roman foarte bun, o colectie Nobel ar trebui sa selecteze crema literaturii din ultimii 120 de ani! Scrierile bazate pe disidente politice (Soljenitin, Havel, chiar Herta Mueller, etc.), ar putea face obiectul unei colectii separate!
Este doar parerea mea, rog sa fiu iertat de catre cei care nu mi-o impartasesc!
Nr. 4 (16 mai) – Pearl S. Buck, „Înger luptător”.
@ Adrian Muresan
Reeditarea BPT nu s-a oprit; doar s-a schimbat formatul colectiei, propunindu-se titluri din literatura universala, si nu romaneasca. Parerea mea este ca putea fi continuata si seria romaneasca, prin alternanta cu literatura Nobel – mai ales ca titlurile alese pentru acesta noua serie sunt relativ secundare (dar aceasta este o apreciere subiectiva).
@ Tic
Suntem perfect de acord. Am citit mai multe lucrari de Soljenitin, si consider ca nu poate fi pus pe acelasi plan al marilor scriitori rusi (Tolstoi, Turgheniev, Cehov, etc) Macar datorita faptului ca scrierile lui sunt strict politice, avind putina tangenta cu literatura. Astept sa vad daca in seria Nobel va fi publicat Solohov, al carui Don linistit face parte, incontestabil, din marea galerie rusa.
Mihail Solohov cu „Donul linistit” si Thomas Mann cu „Iosif si fratii sai” s-ar potrivi excelent intr-o astfel de colectie, cu atat mai mult cu cat aceste titluri nu au mai fost reeditate de ceva vreme la noi in tara.
Doamne!!!Ce fericire!!!Ma bucur din toata inima ca va apare Pearl S. Buck, “Înger luptător” si sper sa apara si alte carti ale acestei scriitoare,e absolut minunata,va multumesc.
Eu imi doresc f. mult sa editeze de Pearl S. Buck „Vant de Apus, vant de rasarit”. Prin intermediul a 2 povesti de dragoste se contureaza diferenta de civilizatie intre Orient si Occident.
Da,e excelenta,toate cartile ei imi plac
Nr. 5 (23 mai) – John Galsworthy, „Floarea întunecată”.
Ce colectie de carti superba! Si, de ce sa nu fim sinceri, nici pretul nu e asa mare…
Am cumparat-o,„Inger luptator”,arata foarte bine,ma bucur mult ca a aparut,acu ma apuc de ea,o voi reciti cu multa placere.
Propun sa nu se omita, ba chiar sa se prioritizeze publicarea unei carti superbe, Solohov cu Pe Donul linistit, stiu ca a fost contestat ca fiind chiar el autorul cartii, ca s-a spus ca este o carte scrisa cu negri, dar pe mine ca simplu cititor toate astea pot cel mult sa ma incite, sa-mi starneasca curiozitatea, nu sa ma indeparteze, sau sa ma faca sa o consider mai putin minunata.
Stie cineva, despre ce este vorba in „Floarea intunecata”? Este tot un roman?
@ Elena
Daca ar publica Pe Donul linistit(Solohov) si Iosif si fratii sai(Thoman Mann), Jurnalul ar intrece toate asteptarile.
@Ada
Este un roman de dragoste scris in stilul caracteristic celorlalte opere ale lui Galsworthy, o drama romantica din Anglia anilor 1880.
Spre deosebire de alte opere ale autorului, romanul este destul de scurt (max. 250 de pagini).
Pentru iubitorii acestui gen literar, este o carte buna!
@ Onofrei
De acord cu propunerile pentru Solohov si Thomas Mann, la care as adauga Hemingway si Andre Malraux. Pentru prima jumatate a secolului XX, premiantii Nobel pentru literatura aveau intr-adevar valoare, care nu era politica…
Recomand , poate chiar o s-o scoata cei de la Jurnalul N., -Elias Canetti – Orbirea- este un roman absolut senzational.
Am citit „Inger luptator” si din nou, mare dezamagire. Corectura este mizerabila. Cum pot scoate o carte atat de buna, intr-o editie atat de ingrijita si plina de greseli de ortografie!?!?
Nr. 6 (30 mai) –Frans Eemil Sillanpaa,”Silja”
@Costel
Romanul Silja a mai fost editat la noi prin 1967, in traducerea lui Constantin Toiu, sub denumirea de „O soarta zbuciumata”. Nu l-am citit niciodata; stiu doar ca este povestea unei fete sarace care traieste in mediul rural plin de greutati si de lipsuri din Finlanda inceputului de secol XX.
Poate gresesc, dar cred ca romanul Ion al lui Liviu Rebreanu, care trateaza aproximativ acelasi tip de subiect, este cam de 10 ori mai valoros, chiar si din punct de vedere literar.
Astept totusi parerile celor care sunt mai avizati decat mine in ceea ce priveste valoarea operei acestui scriitor finlandez.
@ Tic
Sub denumirea obisnuita „Silja” a mai aparut in vechea colectie „Meridiane” a Editurii pentru literatura universala” cred ca prin anii 67-68. Am detinut in biblioteca din Bucuresti aceasta carte, cred ca avea un numar de colectie foarte scazut (33 sau prin preajma). Nu cunosc editia despre care vorbesti, si nu stiu daca scriitorul Constantin Toiu (care a efectuat destule traduceri), a facut traduceri si din finlandeza. Oricum, eu nu am gasit acest lucru.
@altmarius
Ai dreptate, cred insa ca vorbim de aceeasi editie. Traducerea este a lui Constantin Toiu
La noi au fost editate pana acum urmatoarele carti ale scriitorului finlandez (index-urile sunt cele date de catre Biblioteca Centrala a Universitatii Craiova):
1 – SILLANPÄÄ, FRANS EEMIL.
Sfîntă mizerie : Roman / F. E. Sillanpää ; În româneşte de Raul Joil. – Bucureşti : Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1957.
207 p. – (Literatura universală contemporană).
821.511.111-31=135.1 082.1 Literatura universală contemporană
I 5604
2 – SILLANPÄÄ, FRANS EEMIL.
Silja sau O soartă zbuciumată : Roman / Frans Eemil Sillanpää; În româneşte de Constantin Ţoiu; Prefaţă de Alexandru Sever. – Bucureşti : Editura pentru Literatură Universală, 1967.
343 p.
821.511.111-31=135.1
I 4488
@ Tic
Multumesc pentru datele oferite. Chiar nu stiam ca Toiu a facut traduceri si din finlandeza, si desi am detinut editia din 1967, acum nu mai am acces la ea, eu fiind in Tirgu Mures acum. In orice caz, este bine ca se reiau traduceri aparute acum 30-40 de ani (Galsworthy – Floarea intunecata este o asemenea traducere), intrucit erau traduceri excelente, care respectau si litera si spiritul originalului.
@altmarius
Cu multa placere!
Acum, nu stiu daca traducerea cartii de la JN va fi cea facuta de Toiu pentru editia din 1967. Vom vedea!
Pe de alta parte, este foarte probabil ca Toiu sa fi tradus romanul dupa versiuni deja traduse in limbi de circulatie, engleza, germana, franceza, etc. Mi-e totusi greu sa cred ca stia finlandeza la nivel de traducator profesionist. Daca observi, la editia din 1967, in loc de „traducere de…” este scris „in romaneste de…”.
Oricum, observatia asta este doar o simpla paranteza, toate traducerile facute de Toiu fiind de cea mai inalta calitate.
O zi buna!
Asa este!
Observati, va rog, si comentariul foarte defavorabil pe care l-am facut asupra unor traducatori contemporani care s-au incumetat sa traduca si John Galsworthy (Domeniul) si Paul Feval (Cocosatul). Cred ca totusi specializarea de pe vremuri era mai utila… Vezi Ion Ianosi (din limba rusa), Stan Velea (poloneza), Antoaneta Ralian (engleza), Angela Marian (franceza) si Constantin Toiu
@altmarius
Ai mare dreptate!
Pe „vremuri”, contau mai mult pasiunea, munca si valoarea, si mai putin banii! Asta pentru ca bani mai multi decat incadrarea salariala conform postului ocupat, n-aveai cum sa castigi!
De-asta, cei care s-au remarcat atunci si care au iesit in fata in „perioada de trista amintire”, in toate domeniile, rezista si astazi, si nu au rivali in domeniul lor de activitate, nici macar acum, dupa 23 de ani! Acum, oricine apuca sa silabiseasca ceva pe finlandeza, devine peste noapte traducator, pe bani de 100 de ori mai multi decat cei castigati de adevaratii profesionisti ai traducerilor literare.
Constantin Toiu, alaturi de multe alte personalitati care au asudat la traducerea multor opere literare universale, a trait din munca lui si dintr-un salariu obisnuit. Multi dintre ei nu au ajuns nici vedete, nici nume sonore in randul publicului larg. Nici nu s-au imbogatit din asta. Dar si-au facut meseria cu pasiune si, pentru ei, asta a fost cea mai mare satisfactie a vietii lor.
Acum avem ministri ai invatamantului cu zeci de doctorate plagiate, fara nicio opera creatie proprie, dar sunt milionari in euro!
Este cam trist, ne ramane doar speranta pentru viitor, daca nu pentru noi, macar pentru copiii nostri sau macar pentru nepotii nostri! Doamne-ajuta!
Cam asta este diferenta!
si eu am citit-o si confirm, corectura slaba, este prima carte pe care o cumpar din aceasta colectie si ma asteptam la o corectura de Nobel, nu a fost cazul, din pacate. Celelalte carti ale colectiei tot asa slab revizuite sunt? Oricum, in topul cartilor cu o corectura groaznica, dintre cele aparute in ultimii ani, raman „Viata lui Iisus”-de la G. Sporturilor si Shogun – Adevarul.
@ laurentiu17
Pentru Shogun (Adevarul) confirm si eu, o corectura mizerabila, pagini intregi de greseli. O bataie de joc!
@laurentiu17
inseamna ca nu ai citit Armance de Stendhal. La un moment dat nici nu mai stiam daca personajul principal e femeie sau barbat :). Si nici Villette nu a fost prea departe, cu toate verbele traduse la perfect simplu ( fusei, ma dusei, etc)
Nr. 7 (6 iunie) – „Se lasă noaptea”, Rudyard Kipling
A citit cineva aceasta carte?Nu gasesc nimic despre ea ,multumesc
Aceasta carte nu a mai fost tiparita in traducere romaneasca decit in anii 1943 si 1992, ultima editie aparind la editura Porto-Franco din Galati. Nu am citit aceasta carte, dar Kipling are o scriitura extrem de bogata, care justifica achizitionarea oricarui titlu. Din pacate, nu am date despre traducatorul folosit pentru aceasta editie.
Intors din infernul scaldat intr-o lumina sublima a Sudanului, pictorul Dick Heldar reintalneste in ceturile Londrei femeia pe care in copilarie jurase ca o va iubi toata viata. Melodrama? Poate. Dar totul este adevarat, «bazat pe o intamplare reala» – cum ar promova Hollywoodul povestea daca s-ar hotari sa o refilmeze. Kipling impleteste printre firele acestui roman o istorie personala secreta. (din prezentarea Jurnaluluii national)
Multumesc,pare interesanta.
Buna, as vrea sa stiu si eu daca am pierdut primele numere de la colectia nobel de la jurnalul national.. cum as putea face rost de ele ?
Am citit cartea finlandezului Frans Eemil Sillanpaa, m-am gandit ca au schimbat titlul, dar se pare ca cel de acum este originalul, intr-adevar multa saracie, umbra, amaraciune, frig si dezolare in acest roman, nu greu de citit, nordici in general sunt usor de citit, totusi desi admir literatura ce vine din zona peninsulei scandinave, trebuie sa remarc ca acest autor este prea sumbru, de preferat o Selma Lagherlof, daca am scris bine numele. As dori din tot sufletul sa se publice Alexandru si Alestria de Shan Sa si Omul de aur de Annabel Lyon, n-au nobel, dar va asigur ca sunt doua romane extraordinare scrise de-o chinezoaica si o canadiana despre Alexandru cel Mare, toate surprind lucruri interesante despre el, avand si-o documentatie istorica, bunicica. In rest pot sa va spun ca romanele publicate in Colectia Nobel sunt mai periferice. Ingerul luptator este poate cel mai slab roman a lui Perl, ea fiica de pastor greu s-a debarasat de rolul moralist in romanele sale, care au ca sol de actiune China, mi se pare Casa de lut este ceva mai stralucit, dar fiica de pastor se demasca si-n acest roman, dupa mine scriitoarea este foarte subtire, n-as trece-o in randul marilor scriitori de Nobel