Călătoria mea de la soldat la prizonier de război.
Experiențele lui Herrmann ca prizonier de război în Uniunea Sovietică au fost devastatoare, caracterizate prin brutalitate, indiferență, maltratări și amenințarea mereu prezentă a bolilor. Disprețul gardienilor sovietici era palpabil. După cum s-a plâns Herrmann: „De acum, nu mai eram ființe umane. Nu mai eram nimic.”
Uniunea Sovietică pe care o descrie Herrmann este familiară multora. Era o lume, a scris el, unde „melancolia și indiferența, empatia și cruzimea” trăiau umăr la umăr. O lume care avea, poate, parte de fapte individuale ocazionale de bunătate, dar în care domnea de asemenea birocrația chițibușară, paranoia înăbușitoare și – cel puțin pentru prizonieri – temerea permanentă a trimiterii în „Siberia”, codul pentru moartea anonimă la capătul lumii.
