În perioada 1866‑1914, învăţământul a devenit o componentă importantă a politicilor culturale. În România de atunci, cu o populaţie care nu depăşise încă şase milioane de oameni, procentul de 87% al analfabeţilor era de‑a dreptul alarmant.
„Cartea omului matur“ a fost tipărită între anii 1914‑1919, ea fiind ulterior reeditată în perioada interbelică.
Cele peste o mie de pagini cuprind o mare varietate de cunoştinţe utile, foarte dibaci gradate, de la primele litere ale alfabetului şi până la noţiuni de cosmografie. Sfaturi înţelepte, îndemnuri morale, proverbe, poezii, pagini de istorie, noţiuni elementare din ramurile tuturor ştiinţelor, fericit alese şi aşezate într‑o succesiune metodică şi raţională.
Articolul complet poate fi citit aici.