Participa in perioada 19 ianuarie – 9 februarie 2012 (ora 23.59) la concursul organizat de blogul Colectionarului si poti castiga trilogia Millennium de Stieg Larsson !
Pentru a participa la acest concurs trebuie sa raspundeti la urmatoarea intrebare :
„Ce carte recomandati cu draga inima si de ce?” Astept un raspuns mai detaliat (cele scurte sunt sterse)
Trilogia Millennium de Stieg Larsson contine :
- Barbatii care urasc femeile. Millennium 1
- Fata care s-a jucat cu focul. Millennium 2
- Castelul din nori s-a sfaramat. Millennium 3
Va fi desemnat un singur castigator cu ajutorul random.org
Conditii :
- folositi o singura adresa de email valida ( castigatorul va fi contactat la respectiva adresa)
- lasati un SINGUR comentariu
- nu va zgarciti in folosirea cuvintelor ( cel putin trei randuri 🙂 ) – restul comentariilor vor fi sterse
Recomand cu draga inima Satra, de Zaharia Stancu. Aceasta carte mi-a ramas in minte mult timp dupa terminarea lecturii, chiar si acum, e la fel de vie, datorita frazelor leit-motiv, ce potenteaza starea tensionata si tragismul. M-a cucerit prin lumea necunoscuta si deosebit de interesanta a satrei, cu obiceiurile si legile sale nescrise, respectate cu sfintenie. M-a tinut cu sufletul la gura pagina cu pagina, trasand un destin tragic in care dragostea si moartea par a fi singurele puncte de reper. Viziunea asupra vietii, puterea de rezistenta in conditii mizere, lupta pentru supravietuire chiar si atunci cand totul pare sortit pieirii, m-au impresionat enorm. E o carte care te intriga, care starneste compasiune si admiratie deopotriva.
Recomand cartea „Pendulul lui Focault” al lui Umberto Eco. Ceea ce mi-a placut la aceasta carte este ca nu se rezuma doar la a spune niste povesti fantastice, ci este o portretizare a ce inseamna umanitatea, cu defecte si calitati ale spiritului omului, intalnirea omului fata in fata cu necunoscutul si ineditul, diversitatea caracterelor umane; unde ne poate purta dorinta de a cunoaste si intelege, si cum urmand aceste indemnuri launtrice ajungem sa fim asemeni entitatilor denumite generic zei, putand chiar sa-i depasim daca nu ne pierdem umanitatea pe acest traseu.
Recomand oricui cartea „Magicianul” scrisă de John Fowles. Este probabil cea mai frumoasă şi cea mai interesantă carte pe care am citit-o vreodată, te cucereşte treptat şi te introduce într-o lume misterioasă, ciudată, de care te simţi atras şi de care vrei să fugi, în acelaşi timp. Nu ştii dacă Magicianul este personajul, autorul sau chiar tu, cititorul, dar vrei să afli mai mult, vrei s-o citeşti şi s-o reciteşti. Este o carte care mie mi-a mers la inimă prin frumuseţea poveştii, prin complexitatea ei, prin modul în care se joacă cu mintea cititorului; iar acel joc de simboluri misterioase, de măşti arhetipale, de sentimente ascunse şi de personaje incredibile te surprinde cu atât mai mult cu cât, la final, îţi doreşti să deschizi cartea din nou şi s-o reciteşti, în speranţa regăsirii de sine.
Recomand tuturor cartea Umbra Vantului de Carlos Ruiz Zafon, este una dintre cele mai bune carti, dupa parerea mea, ale unui autor contemporan. O carte despre alta carte carte imbina elementele romanului gotic cu atmosfera Barcelonei de la mijlocul secolului XX. Roman politist, de dragoste care te tine cu sufletul la gura pana la final…
Recomand la toti cititorii cartea ,,Invitatia la Vals” , de Mihail Drumesc, care dupa parerea mea este cel mai bun roman de dragoste romanesc. Mihail Drumes, a descris cu sinceritate , caracterul uman, dragostea, dar si moartea. Dupa ce am citit, romanele:,,Invitatia la Vals”, ,, Scrisoare de Dragoste”, ,,Elevul Dima dintr-a saptea , iar mai apoi , ,,Cazul Magheru” , m-a convins , si a obtinut titlul, de scriitorul meu preferat. Cititi ,, Invitatia la Vals”, si n-o sa regretati.
Recomand cartea Misterioasa Societate Benedict. Cu toate ca este scosa de Corint junior, ea contine mistere, puzzle-uri ce pot fi greu de deslusit chiar si penteu un adult. Fiind scrisa mai mult pentru copii/adolescenti, cartea se citeste usor si repede si este, pot sa spun, antrenanta. Este orba de cativa copii care dupa ce trec testele unei organizatii se imbarca intr-o aventura de zile mari. Cartea nu seamana cu Spy Kids, ci mai degraba cu Aventurile lui Sherlock Holmes sau a lui Arsene Lupin. Pana in momentul de fata numai primul volum a fost publicat in limba romana, dar pot sa spun ca si celelalte, pe care le-am citit in engleza, sunt foarte bune.
Eu as recomanda cartea „Eroare judiciare” de Anne Holt,deoarece este asa de palpitanta incat ai vrea sa o citesti pe toata cat mai repede posibil.Aceasta carte se gaseste in Romania,in categoria „Fiction Connection” al edituri Trei.Anne Holt a fost fostul ministru de justietie a Norvegiei si a scris aceasta carte dintr-un caz real foarte interesant.In acesta carte se vorbeste despre un killer care rapeste copii si ii omoara intr-un mod neobisnuit.Toate investigatile facute de polite ii duc la un criminal din Norvegia stabilit in S.U.A.Cartea are un final surprinzator,ba chiar uimitor,dupa toate investigatile politie se dovedeste ca in acest cas s-a facut o eroare judiciara cu multi ani in urma.Aceasta carte s-a vandut in milioane de expemplari si a avut un mare succes.Le doresc tuturol cititorilor de romane politiste sa citeasca si acesta cartea deoarece va v-a lasa cu gura cascata.
„Dune” de Frank Herbert. O planeta, o lume, o civilizatie galactica complexa imaginata de autor care te fascineaza si in care te scufunzi cu totul dorindu-ti sa nu se mai termine. Viermi de nisip gigantici care produc ‘mirodenie’ – un drog care prelungeste viata, fremenii – o populatie bastinasa care ascunde multe surprize si un interg complex de intrigi politice intre case nobiliare aflate in lupta pentru controlul productiei de mirodenie, un ordin calugaresc format exclusiv din femei aflat foarte aproape de centrele de influenta, toate aceastea sunt doar cateva din ingredientele care fac din romanul lui Frank Herbert una dintre cele mai apreciate povesti ale timpurilor noastre.
Cartea pe care o recomand este „Sa nu ma parasesti” de Kazuo Ishiguro. Povestea cartii se invarte in jurul lui Kathy H., Ruth si Tommy elevi la colegiul Hailsham ducand o viata aparent banala. Ce nu stiu ei este ca viata lor a fost deja hotarata. Nici unul nu va fi star de cinema,medic sau inginer, ci odata ajunsi la varsta maturitatii le vor fi recoltate organele pana cand acestia vor „completa”.
O carte care iti deschide ochii si te face sa privesti lumea cu alti ochi. Situatia prezentata pare reala si la gradul in care evolueaza omenirea ar putea devenii posibila intr-un viitor nu foarte departat.
Recomand si filmul, este foarte intreresant si la fel de bun ca cartea.
eu as recomnda cartea :
Regina roşie, la fel ca romanul Regina albă, povesteşte despre perioada Războiului celor Două Roze. De data asta povestea este narată din perspectiva Casei de Lancaster, mai exact a conducătoarei Casei, Lady Margaret Beaufort.În carte ni se povesteşte viaţa personajului principal, din adolescenţă şi până când ajunge mama regelui Angliei. Autoarea a încercat să respecte adevărul istoric, aşa încât aflăm multe lucruri interesante în cele 360 de pagini, despre lupte, tradiţii sau poziţia femeii în societate şi în familie în anii 1400-1500. Am fost şocată să aflu că femeile erau căsătorite de la 13-14 ani, că se aştepta din partea lor să rămână însărcinate imediat şi să nască astfel chiar şi înainte de vârsta de 15 ani. Nu se investea prea mult în educaţia lor, puţine familii acceptau şi plăteau preparatori pentru fetele lor. După ce am citit aceste pagini am rămas cu ideea că femeile trăiau atunci doar pentru a naşte moştenitori – băieţi, nu fete. Asta era rolul lor principal pe pământ.
Despre acţiune nu vă voi povesti prea multe. Doar că lady Margaret şi-a dedicat viaţa pentru a aduce Casa de Lancaster din nou pe tronul Angliei. Când şi-a dat seama că fiul ei, Henry Tudor, poate fi viitorul rege, a acceptat chiar şi lucruri grave, cum ar fi uciderea unor copii inocenţi, în ciuda faptului că o venera pe Ioana d’Arc şi că se declara mare credincioasă şi iubitoare a lui Dumnezeu. Dacă regina Elizabeth Woodville (regina albă) a fost prezentată în carte în cei mai frumoşi termeni, lady Margaret nu a fost schiţată la fel de frumos. Cu toate acestea, până la urmă ea câştigă, devine mama regelui şi soacra fiicei lui Elizabeth Woodville, fosta prinţesă.
Eu recomand oricui cu draga inima romanul „Robinson Crusoe”, scris de Daniel Defoe. Acest roman da un exemplu foarte bun despre cum ar trebui oamenii sa supravietuiasca in conditii foarte dificile, printre care se pot numara si cele climatice si cele sociale – Robinson Crusoe s-a confruntat cu astfel de conditii sociale atunci cand s-a intalnit cu un grup de canibali. Romanul contine multe astfel de conditii in care orice aventurier – cum a fost protagonistul romanului, Robinson Crusoe – nu vede doar pericole, ci si provocari care sa ii puna la incercare spiritul de aventurier. De asemenea, romanul este o carte foarte buna pentru cei care iubesc cartile de aventuri.
Eu aş recomanda din toată inima „Memoriile unei gheişe” de Arthur Golden. Este o carte superbă şi captivantă care introduce cititorul într-o lume deosebită şi misterioasă, atât de rar expusă privirilor celor din afară. Ascensiunea personajului principal, Chyio, devenită mai târziu Sayuri, este emoţionantă si atât de realist descrisă, încât dă impresia că ne aflăm alături de ea, susţinând-o în orice situaţie, cu sufletul la gură şi cu pumnii strânşi. Golden prezintă cu o măiestrie greu de exprimat în cuvinte, cultura şi tradiţiile japoneze, extrem de fermecătoare şi atractive pentru un ochi străin, aducând cititorul în mijlocul unui grup de personaje superb construite, în cel mai realist mod cu putinţă. Este o operă de artă, o capodoperă a literaturii, cu atât mai mult cu cât gândurile unei femei sunt prezentate de un bărbat, acesta înţelegând-o intru totul.
Cartea ” Fetele din Shanghai” de Lisa See as recomanda-o desi este o carte destinata mai mult femeilor, emotia si lectia de viata transmisa o poate „citii” si barbatii. Poate e prea lacrimogen dar totusi tragicului de la sfarsitul cartii si chiar de pe parcursul ei, te face sa te intrebi cum ar putea un om sa indure atat chiar daca este un personaj fictiv. Nu zic ca este o capodopera dar cu siguranta merita citita pentru ca te impresioneaza si ti se aseaza la suflet.
Recomand Inteligenta Emotionala a lui Daniel Goleman deoarece sunt femeie si barbatii au nevoie de acest tip de inteligenta, deoarece sunt mama si copiii ar trebui sa creasca dezvoltand toate tipurile de inteligenta, deoarece am terminat psihologie si un psiholog mi-a recomandat si mie sa folosesc inteligenta emotionala si deoarece sunt om ca si tine, printre oameni si cred ca ai nevoie sa o citesti. Iar daca ai citit-o, iti multumesc.
nu voi recomanda nici una din acele carti clasice, ele sunt obligatorii pentru un cititor, si nici nu am sa dau un titlu extrem de popular sau cunoscut, nu pentru ca el nu ar fi trebuit sa ajunga popular ci pentru ca orice cititor are o lectura captivanta si rara- titlul ei ar fi urmatorul OMUL DEMOLAT de Alfred Baster, un miniroman aparut si la noi la editura Nemira, cu un subiect captivant din viitor, individul si societatea, pentru o idee care sa o aveti ca reper ganditi-va la Crima si Pedeapsa ca fundal psihologic si Viseaza androizii oi electrice drept decor SF. Un roman ce te forteaza sa te gandesti.
Angelologia de Danielle Trussoni. Eu aceasta carte o recomanda cu caldura tuturor celor pasionati de fictiune de calitate. Roman deopotrivă senzual şi intelectual, Angelologia este un thriller teribil de inteligent, mai degrabă în stilul lui Umberto Eco decât al lui Dan Brown, însă fără sentimentalismul confuz al elogiilor New Age sau al tratatelor catolice.Pusă în scenă cu vivacitate, Angelologia este plină de imagini aproape cinematografice, are o eroină energică şi adaptabilă şi un personaj negativ de o cruzime elegantă. O poveste de un fantastic sumbru. Intrigile pline de suspans şi scenele de luptă apocaliptice îi conferă o vigoare şi o vitalitate emoţionante. Angelologia, un roman care musteşte de istorie şi de personaje captivante, împleteşte tradiţia biblică, mitul orfic şi viziunea miltoniană a paradisului pierdut într-o poveste fascinantă, despre oameni obişnuiţi prinşi într-o luptă care va decide soarta omenirii.
Nu stiu daca as putea spune neaparat ca recomand acest periplu ( pentru ca sunt mai multe carti), deoarece este destul de greu de parcurs. Dar in inima mea „In cautarea timpului pierdut” de Marcel Proust va ocupa intotdeauna locul I. Nu cred ca se va mai scrie vreodata ceva asemanator. Prima data am citit-o in clasa a X-a (acum multi ani) si imi amintesc ca a fost destul de greu sa fac rost de toate volumele; ultimele le-am imprumutat de la profesorul de limba si literatura romana. Este un adevarat periplu printr-o multitudine de sentimente diverse, ridicandu-te de la disperare spre speranta ca poate exista si ziua de maine alaturi de o persoana iubita ( speranta care in final se stinge pentru protagonist). Te face sa te intrebi ce conteaza mai mult in viata: destinatia sau drumul catre aceasta.
Fara a incerca sa copiez,observ ca deja recomandarea mea a aparut.Una din cartile mele preferate: SATRA de Zaharia Stancu.O recomand din suflet pentru cei care doresc o lectura captivanta,o carte pe care sa o iei cu tine si sa iti doresti sa o citesti cat mai mult.E una din putinele carti care ma facea sa cred ca sunt in toiul evenimentelor,faptelor.Am ajuns sa povestesc despre personaje chiar si cu apropiati.Si asteptam cu sufletul la gura sa vad cum se termina,de ce si modul in care o va expune autorul.
P.S.: CITITI Fratilor !!!!!! Nimic nu se compara cu cititul indiferent ce tehnologie va aparea pe viitor….
Recomandarea mea ar fi „Un veac de singurătate”-Gabriel Garcia Marquez. De ce? Pentru că pe lângă atmosfera de claustrare în care par a se zbate personajele, cartea are și un umor aparte, făcând haz de necaz pe baza evenimentelor, a preocupărilor și a felului de a fi al personajelor. Aș spune chiar că ni se prezintă o poveste a omului mai la începuturile sale, cu credințe naive (experimentele alchimice eșuate ale lui José Arcadio Buendía sunt pline de haz în acest sens), dar din care răzbat trăsături care ne domină și astăzi: dorința de cunoaștere, de înavuțire, de putere, dorința de a reorganiza lumea după bunul nostru plac – cu toții în forul nostru interior ne considerăm cei mai importanți (aluzie la felul cum satul Macondo se dovedește a fi un soi de axis mundi)
În alt registru, printr-o pleiadă de personaje care însă poartă obsesiv aceleași nume (moștenite de la generațiile anterioare) cartea pare să ne spună că evenimentele sunt ciclice chiar dacă nu se repetă identic, și că ne asemănăm mult unii cu alții chiar dacă aparent suntem diferiți: avem dorințe obsesive, fixații, trăsături temperamentale moștenite de la strămoși pe care le transmitem urmașilor, chiar dacă ele ajung să se exteriorizeze și să se manifeste prin interese față de alte domenii.
Un ultim liant al tuturor acestor personaje pare a fi moartea sau mai bine spus felul de a muri. În ciuda tragismului și al destinelor destul de diferite și întortocheate, morțile lor survin fie din motive stupide, fie în maniere banale, vrând parcă să accentueze că evenimentul în sine este inevitabil, iar rezultatul este același: viața își continuă cursul neafectată de dispariția diverselor personaje
In concluzie o recomand pentru maniera umoristică în care tratează destinul omului.
Recomand Pasarea spin de Colleen McCullough. Tema principala este iubirea dintre Meggie si Ralph, este o dragoste adevarata, ce tine o viata întreaga. Cartea a fost deasemenea ecranizata în anul 1983 într-o miniserie TV, pe care, însa nu am vazut-o, deci nu pot comenta nimic despre ea. Trei generaţii, trei iubiri, fiecare cu aura ei de frumuseţe, durere şi mister. Ard de nerăbdare să văd şi filmul în care distribuţia mi s-a părut una de excepţie, cu Richard Chamberlain în prim plan
Recomand cartea „Coliba unchiului Tom” deoarece este o carte care te face sa devii mai bun, te impinge parca sa crezi mai mult in Dumnezeu si sa le oferi celor de langa tine mai multa dragoste cand citesti cat de cruzi puteau sa fie oamenii din acea epoca cu niste semeni dar pe care ii tratau cu dispret din cauza ca erau oameni. Cartea m-a marcat prin cruzimea oamenilor. Una dintre scenele care mi-a ramas in minte e atunci cand o femeie de culoare povesteste cum stapana ei i-a interzis sa mearga sa stea cu copilasul ei de doar cateva luni din cauza ca se simtea rau si trebuia sa stea sa o pazeasca. Povesteste ca si-a lasat copilasul in podul casei, in frig si il auzea cum plangea…si l-a auzit cum a plans pana a murit. Daca esti mama, scena asta nu are cum sa te lase indiferenta. Si nu numai daca esti parinte.
O alta scena „memorabila” din carte e cu o fetita de vreo 10 ani careia tatal ii spune ca nu e obligata sa mearga la biserica daca nu vrea, iar raspunsul fetitei „-La cate lucruri frumoase ne ofera Dumnezeu macar atat putem face pentru El, sa mergem la biserica si sa ne rugam” te face sa devii mai bun.
Pe mine m-a schimbat aceasta carte pentru ca mi-am dat seama cat de mult ne iubeste Dumnezeu pe toti si cat de nerecunoscatori suntem noi.
Recomand seria „Cantec de gheata si foc” a lui George R. R. Martin, deoarece este scrisa intr-un stil aparte, usor de citit, captivanta si te uimeste cu fiecare nou capitol citit. Chiar in momentul in care crezi ca stii ce se va intampla in continuare, cand crezi ca ai ghicit cine va iesi in final castigator in “urzeala tronurilor”, apare elementul de neprevazut si …nu mai stii nimic. Chiar daca, inca din primele doua carti, ne dam seama ca nu avem de-a face cu o poveste pentru copii, in cea de-a treia carte lucrurile devin din ce in ce mai complicate si mai interesante. Personajele rele nu mai sunt chiar asa rele, vinovatii nu sunt intotdeauna cei la care te-ai gandit, iar personajele tale preferate vor face greseli, uneori fatale. Un sfat pentru fanii seriei: nu va atasati prea mult de personaje si nu pariati pe un castigator.
😀 Recomand cu mare căldură „Schiţe” de Ion Luca Caragiale. Asta datorită modului în care a reuşit şi reuşeşte, să ne influenţeze pe toţi indiferent de „epoca” şi generaţia din care am făcut parte. Un mare scriitor ale cărui scrieri sunt de mare actualitate şi-n zilele noastre, prin piesele de teatru şi schiţele sale pline de umor, ironie fină şi critică la adresa societăţii în care trăim !!! 😉 Prin urmare chiar dacă NU are tangenţă cu genul literar, oferit ca premiu la acest concurs eu recomand cu MULT DRAG: „SCHIŢE” de Ion Luca Caragiale 🙂
Cel mai iubitdintre pamanteni – o carte a unei constiinte care este mult prea pusa la incercare, dar care intotdeauna isi gaseste motivatia de a merge inainte. Roman de mare anvergura care critica dur existenta uman-intelectuala a anilor ’50, ramane o surpriza faptul ca a trecut de cenzura si a fost publicat in anul 1980.
Cartea lui M. preda are puterea de a schimba cititorul, de ai transmite acestuia cat de pretioasa este dragostea, libertatea si verticalitatea umana, cat de importanta e dorinta de ati infrunta destinul si de a nu abandona in fata rautatilor si a prostiei umane.
Un alt motiv pentru a citi cartea este acela de a o descoperi pe Matilda, unul dintre cele mai interesante personaje feminine ale literaturii romanesti.
Concluzia apartine autorului, cel care a scris probabil cea mai buna carte a literaturii romanesti: Daca dragoste nu e, nimic nu e!
Recomand „Mananca, roga-te, iubeste”(Elizabeth Gilbert).
In carte este vorba despre o femeie (autoarea) care cauta lucrurile cu adevarat importante in Italia, India si Indonezia…O carte care pur si simplu te face sa iti doresti sa traiesti mai bine, mai frumos, sa-ti asculti sufletul, intuitia, sa te bucuri de ceea ce esti si ce ai, o carte frumoasa din care ai ce invata…eu am avut de invatat si chiar am pus in practica cateva idei desprinse din experienta autoarei.
Fericirea se afla uneori la capatul lumii…Calatoresti ca sa ajungi la tine insati, ca sa te descoperi… Frumos!
” Pe aripile vantului” de Margaret Mitchelle-pentru ca reda atat de bine Sudul Statelor Unite si pentru ca este un roman atat de complex care descrie viata oamenilor de toate categoriile sociale, inainte, in timpul si dupa razboiul civil. Cu toate ca in centru se situeaza povestea de dragoste a protagonistilor, toate trairile lui Scarlett sunt doar un pretext pentru a demonstra ca circumstantele schimba oamenii, ca oamenii se influenteaza intre ei. Autoarea insasi a descris-o ca fiind o carte despre supravietuire si despre oameni care se descurca in orice situatie
Recomand cartea „CHEIA GAUDI” de Esteban Martin si Andreu Carranza, cartea fiind cea mai frumoasa si nelinistitoare poveste despre un arhitect si opera sa.
Aici este vorba despre Barcelona la inceput de sec. XX atunci cand orasul incepuse sa se dezvolte. Logii si societati secrete transforma Barcelona in capitala ezoterismului si in aceasta ecuatie intra si marele arhitect Antonio Gaudi in rolul unui personaj cheie al unei profetii milenare. Personajul principal se afla in mijlocul confuziei sociale si fiind perfect constient de primejdia care-i ameninta viata, Gaudi, fiind un barbat cu experienta umila si simpla, ascunde o relicva in centrul operei sale, desenata dupa chipul si asemanarea marelui proiect divin: NATURA.
Actiunea continua pana in sec XXI, tot in BArcelona, personajul MAria trebuie sa duca la indeplinire planurile profetiei si timpul nu este deloc in favoarea ei.
Toate raspunsurile se afla in simbolismul magic al arhitectului, dar marea intrebare se ascunde printre constelatiile ceresti.
Un roman care te tine su sufletul la gura si nu poti astfel lasa cartea din mana!
O carte care m-a fascinat… Cosmar, de Rodica Ojog-Brasoveanu. Tocmai am terminat de lecturat o carte interesanta si totodata inedita, raportata la celelalte romane scrise de Rodica Ojog-Brasoveanu pe care am avut placerea de a le citi pana acum. O carte care, pana la final, nu se inscrie in tiparele romanului politist…si totusi…
Misterul prezent in paginile ei tine mai mult de ocult, de alte laturi ale existentei, necunoscute omului obisnuit. Presarata cu adevarate delicii literare ce evoca perioada interbelica transpusa in peisajul contemporan prin obiecte, case sau locuri, am simtit ca ma regasesc in aceasta carte inca din primele sale pagini. Relatarea la persoana intai singular iti da senzatia ca ai in mana o autobiografie, caci eu cel putin asa mi-o inchipui pe autoare, asemeni eroinei principale a romanului Cosmar. Am recunoscut in acest personaj trasaturi pe care inconstient i le atribui Rodicai Ojog- Brasoveanu, intrucat am perceput amprenta acestora in toate romanele ei. Acea fascinatie impinsa pana la pasiune pentru trecut, in special pentru epoca interbelica, poate fi deslusita in toate scrierile sale si cu atat mai mult in acest roman.
O fotografie veche din 1928, descoperita intr-un anticariat, fotografie din care surade o femeie ce seamana perfect cu eroina principala si mai mult, poarta acelasi prenume-Laura, declanseaza actiunea intregului roman. Caci Laura, cea din 1992, isi canalizeaza toate eforturile spre a afla tot ce se poate despre personajul misterios din fotografie.
Finalul este superb datorita elementului surpriza ce pare ca te trezeste dintr-un vis placut, nu dintr-un cosmar.
Parfumul de Patrick Susskind
A fost odata un barbat care a descoperit in distileria trupului sau un parfum trecator pe care voia sa-l stapaneasca pentru totdeauna: parfumul de tanara femeie.
Grenouille descopera tehnicile si secretele de fabricare a parfumurilor, incetul cu incetul devenind din ce in ce mai obsedat de mireasma ideala, de un parfum neinventat inca, apt sa seduca instantaneu pe oricine patrunde in raza sa de actiune.
Cand este insa foarte aproape de realizarea capodoperei care l-ar putea face invincibil, dandu-i puteri nemarginite, ajunge in inchisoare, unde isi aboleste pedeapsa datorita elixirului care aduce multimea in delir. Un delir in care, intr-un final, isi afla sfarsitul.
Mi-a placut mult Enigma Otiliei,si as recomanda-o la toata lumea,mai ales barbatilor care nu stiu sa descifreze enigmele unei femei!E o carte mai mult psihologica,o carte cu un final la care nu te astepti!Ii pune in centru pe Otilia si Felix,cele doua persoane diferite ca personalitate !
Ambitios, inteligent si muncitor, Felix il reprezinta pe intelectualul autentic, situat deasupra omului comun.
Otilia :Suava si invaluitoare a acestei fapturi gingase – amestec de exuberanta si seriozitate, nebunateca si nestatornica asemeni trecatoarei tinerete….
Otilia pare la inceput ca il place pe acest Felix ,care chiar daca e atat de inteligent,devine un inocent in fata iubirii…Si de aici incepe toata actiunea,o joaca intre doi tineri de-a iubitul ….
Recomand tuturor Nobila Casa – de James Clavell – o care pe care o ascult in aceste zile – da, am scris bine ca o ascult, deoarece un ultimul an am devenit fan audio book-uri – datorita stilului de viata.
Nobila Casa face parte din asa numita „Saga asiatica” a lui Clavell alaturi de Tai Pan, Shogun, Changi, Gai-jin si Vartejul. Tema comună care leagă aceste romane este întâlnirea civilizației vestice (europene) cu civilizația Asiei de est, după epoca explorării și până la epoca contemporană.
Nobila Casa este un roman masiv care urmareste firma Struan (Nobila Casa) condusa de Dunross. Au trecut peste 100 de ani de cind Dick Struan a infiintat cea mai veche companie comerciala din Hong Kong. Insa acum, Nobila Casa este in pericol. Iar Hong Kong-ul insusi a devenit un teritoriu periculos, unde se confrunta agentii CIA, KGB si cei ai Republicii Populare Chineze, iesind la iveala vechi rivalitati intre tai-pani si o sete de razbunare care se întinde pe parcursul a mai mult de un secol.
Primejdiile pândesc la tot pasul, pentru ca mizele sunt uriase, iar rivalii nu tin cont de nimic. Autorul ne introduce într-o lume plina de tensiune si suspans, într-o abundenta de aventuri, cu rapiri, crime si catastrofe naturale.
recomand Prima Zi de Marc Levy, o descriere a unor aventuri captivante in cercetarea unui secret misterios. cartea te tine cu sufletul la gura pana la final (imprevizibil dealtfel, pentru ca exista si o continuare – Prima noapte ) intr-o descriere plina de umor incadrata de o poveste de dragoste autentica, un bestseller cunoscut si captivant
Recomad cu mult drag cartea „O zi „de David Nicholls pentru o poveste de iubire după toate regulile, vorbeşte despre prietenie, despre familie, nostalgie şi regret, despre felul în care speranţele şi visele noastre nu se îndeplinesc întocmai cum am dori noi.. O poveste despre dragostea nemarturisita, despre tinerete, despre cat de usor putem trece peste lucrurile importante si cat de mult ne influenteaza viata unele decizii luate in pripa.
Recomandarea mea este „Demonii” de Dostoievski.Este cea mai complexa carte dar si usor de citit in acelasi timp.Actiunea se petrece in Rusia,cu numeroase personaje,fiecare cu povestea proprie bine definita, cu teme diferite (de la amor,la dragoste materna,paterna,politica,onoare,crima,prietenie,lume culta „care vorbea franceza” pana la intrigi,minciuni si invidie).Cartea de aproape 1000 pagini are mai multe personaje principale,acestea trecand pe rand in prim plan, manate de „demonii” interiori.Este o carte profunda,cu aspecte psihologice dar si politice.Este cartea mea preferata despre care as putea vorbi zile intregi fara sa ma satur.Considerat de multi cel mai mare scriitor al timpurilor,Dostoievski are un stil inconfundabil de a scrie ,pe intelesul tuturor desi cartea este atat de complexa si cu final neasteptat.Nu ma pricep prea bine la descris dar sper ca am facut pe cineva sa se gandeasca la posibilitatea de a citi aceasta capodopera…
„Enigma Otiliei” , de George Calinescu deoarece este o frumoasa poveste de iubire , ne putem imagina un univers pe care poate in zilele noastre rar il gasim . Calinescu reda in paginile sale si pasiune,dorinta,putere,atractie fata de sexul opus , dar si fata de bani . El reuseste sa ne atraga si sa ne introduca in lumea lui . A creat o opera exceptionala , dragostea dintre Otilia si Felix fiind mai intai o joaca , apoi sentimentele au inceput sa se evidentieze mai tare . Finalul romanului nu este unul tocmai fericit deoarece Otilia pleaca , iar Felix ramane singur …
Se pare ca nu sunt singura careia sa-i fi placut atat de mult romanul „Umbra vantului”, de Carlos Ruiz Zafon, incat sa-l recomande tuturor. Da, acest roman m-a facut sa ma indragostesc de Barcelona si de atmosfera ei, asa cum a creat-o Zafon, fara sa fi vizitat vreodata acest oras. “Umbra vantului” este o poveste pe mai multe planuri, cel principal urmarindu-l pe tanarul Daniel Sempere, care, inca din copilarie, ramas orfan de mama, este crescut doar de tatal sau, care detinea un anticariat. Actiunea se petrece in Barcelona, la mijlocul si in prima jumatate a secolului XX si cuprinde mai ales perioada dictaturii franchiste. Atmosfera romanului este neogotica si, cred eu, Barcelona este suprapersonajul acestui roman. Cartile despre carti, asa cum este si aceasta, sunt fascinante. Iar din acest roman nu lipsesc misterul, suspansul, intriga inteligent condusa, care imbina politica, dragostea, ura, nebunia si bizarul intr-un tot unitar care sigur il va transforma pe cititor intr-un fan al prozei lui Zafon.
Eu recomand calduros superbul roman ,,Valul pictat””, de William Somerset Maugham ce ne prezinta cu mult stil o poveste tulburatoare de dragoste intre Kitty Fane , o tinara de 25 ani, neconformista, dintr-o familie din clasa de mijloc, si un instarit bacteriolog, Walter Fane ,cu o fire diametral opusa de a ei – serios, conformist si plicticos Cartea e ca o calatorie intr-o lume in care nu poti ajunge cu nici un mijloc de locomotie, ci doar cu ajutorul imaginatiei si al sufletului. Lectura cartii incinta, emotioneaza si desi are un final trist ,reuseste sa ne convinga ca nu doar iubirea poate uni destinele a doi oameni pe viata , ci si respectul, admiratia chiar si atunci cind acestea vin dupa dispret si tradare. Sumt multe lectii de viata in acest roman cum ar fi : nu toate pasiunile presupun iubire ”Poti sa fii indragostit de o femeie fara sa-ti doresti sa petreci tot restul vietii cu ea” afla eroina romanului de la amantul sau , ea mai descopera si ca ,,singurul lucru care ne da posibilitatea sa privim fara dezgust aceasta lume in care traim este frumusetea pe care oamenii o creeaza cand si cand din haos. Tablourile pe care le picteaza, muzica pe care o compun, cartile pe care le scriu si vietile pe care le duc. Dintre toate acestea, cea mai bogata in frumusete este viata frumoasa. Aceasta este opera de arta desavarsita”
Cred că o carte este bună atunci cînd o descoperi ca parte din tine. Sau, ca o scrisoare pe care odinioară ți-ai adresat-o ,care acum se află pe masă și pe care simți nevoia doar să o privești. De aceea, nu mi se pare potrivit să recomand. E de ajuns, presupun, doar să sugerez. Nu o carte. Ci o nuvelă. Despre un fiu, un prieten din Rusia, o logodnică, un tată și o prăbușire. Adică, pe scurt, Verdictul. De Franz Kafka. Este textul pe care îl recitesc în fiecare an așa cum procedează un Carlos Fuentes cu Don Quijote. Și nu doar pentru că este bine scrisă sau pentru că iată, după două decenii jumătate, nu am aflat încă un scriitor pe măsura lui Kafka ci doar din banala curiozitate de a privi peste umărul lui Georg Bendemann, iar și iar, a-i deveni umbră și a aștepta un alt sfârșit al nuvelei. De aceea cutez să vă sugerez zăbovirea, măcar fugară, peste ea. Pentru că există șansa, mare, mică, să descoperiți că aparțineți acelei mărunte lumi. Dincolo de tot ce a-ți citit despre viața, creația și singurătatea autorului ei. Pentru mine este asemenea unei ferestre pe care o deschizi în zori. Începi o zi și ești străbătut de aerul cu nervurile nopții. Și lucrurile capătă alt rost; miezul le devine transparent și astfel, din fotoliu, pătrunzi în pântecul unei dimineți de duminică a celei mai frumoase primăveri.
Jurnalul Annei Frank – Pe mine pur si simplu m-a marcat. Povestea tragica a unei familii de evrei, transpusa de o fetita de 13 ani intr-un jurnal uimitor. Pentru multi, povestile cu evrei nu par interesante, dar in aceasta carte este mai mult de atat. Început la 13 ani, imediat după ziua ei din 1942, eveniment cu care l-a şi primit cadou, jurnalul acoperă 2 ani, timp în care familia Annei, mama, tata şi sora ei, familia Van Daan şi Alfred Dussel, trăiesc pe ascuns în anexa secretă de la fabrica pe care o conducea tatăl Annei înainte de începerea războiului.
Restul il descoperiti singuri daca aveti curiozitatea…
Una dintre multele cărţi pe care le-aş recomanda cu dragă inimă este volumul de povestiri „Dansatoarea din Izu”, de Yasunari Kawabata. În primul rând, cartea este foarte vizuală, construieşte instant tablouri întregi încărcate de detalii şi simţiri, şi asta fără a folosi prea multe cuvinte. În al doilea rând, conţinutul reflectă calitativ cultura japoneză, arta cuvintelor, a imaginilor, o alternanţă superbă care pur şi simplu trezeşte simţuri şi în cel mai detaşat cititor. Pe lângă expresivitatea ieşită din comun, natura sufletului este redată într-o notă de mister care te invită să te gândeşti: „oare a fost, sau n-a fost?”, punând în acelaşi timp o bază filosofică cu un mesaj amplu pe tot parcursul cărţii. O recomand pentru că a reuşit să ia prizonier înăuntrul său chiar şi pe cel mai pretenţios dintre cititori 🙂
„Al cincilea as” de Rodica Ojog-Brasoveanu
“Al cincilea as” este o carte deosebita, desavarsita, un roman politist in care se intalnesc personaje complexe, “eroi“ in adevaratul sens al cuvantului, mult suspans, o actiune bine conturata , toate invaluite in aroma parfumului de epoca.
Povestea se petrece in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si o are in centrul atentei pe Magda Savu, o femeie foarte frumoasa si inteligenta, angajata la Komandamentul german (in ciuda antipatiei ei faţă de regimul impus de acestia), dar in acelasi timp si spion român infiltrat pentru a fi la curent cu planurile dusmanilor.
Totul merge bine, pana in momentul in care, in camera ei patrund doi bărbaţi (respectiv Roman Iuga si Moş Toma) care o obliga pe tanara sa-l elibereze din inchisoare pe sarmantul escroc si spargator international Chat Noir. In seara eliberarii acestuia, Magda se trezeste, din nou, in camera cu cei doi, de acesta data ei fiind insotiti de Chat Noir si doi adolescenti care reusesc s-o influenteze sa participe la planurile lor antinaziste. Dar cum lucrurile nu ies asa cum au fost planuite, toti cei sase si alti doi nou-veniti (un traficant şi un debil mintal)se trezesc prizonierii unei adevarate inchisori subterane. Totul pare mana sortii, pana la final cand itele naratiunii incep sa se descurce una cate una.
„Al cincilea as” scris de Rodica Ojog-Brasoveanu este o combinatie reusita de roman politist captivant cu binemeritate doze de umor, caracteriste acestei „Agata Christie de Romania”, supranumita pe merit astfel.
O carte minunata pe care o recomand din toata inima.
Recomand din inima pentru cei ce sunt constienti de existenta unei inteligente emotionale si a celei rationale cartea „Inteligența emoțională”, de jurnalistul si cercetatorul in domeniul psihologiei clinice si al stiintelor comportamentale, Daniel Goleman. Continutul acestei carti m-a determinat sa ma reanalizez, sa realizez faptul ca emotiile sunt parte din noi si ca pot fi controlate, am reusit astfel sa trec cu bine peste un examen care imi punea mari probleme tocmai din cauza faptului ca nu puteam sa-mi inteleg reactiile datorate fricii si stresului. Asadar, este o carte care merita citita macar pentru pretioasele informatii pe care le transmite si, cu siguranta, este o carte care se cere a fi recitita.
Cartea pe care o recomand tuturor este „Sub hipnoza” de Lars Kepler. Lars Kepler este pseudonimul unui cuplu de scriitori suedezi : Alexander Ahndoril si Alexandra Coelho Ahndoril. Sub hipnoza este prima parte a seriei politiste INSPECTOR JOONA LINNA, iar in Romania aceasta minunatie se gaseste la sectiunea Fiction Connection a editurii Trei.
Intra in mintea victimei pentru a putea gasi criminalul : un roman politist neobisnuit!
Aceasta carte este un roman politist reusit, un thriller care-ti taie respiratia si care dezvaluie laturile nefaste ale psihicului uman. Deschide portile catre abisul uman. Si face acest lucru intr-un mod irezistibil. Romanul este o carte despre fiara care zace in instinctul nostru.
In centrul operei se afla un medic, Erik Maria Bark, specializat in traumatisme psihice, traume psihice, in tipi marcati, in tipi dementi si in tipi razbunatori care in urma cu 10 ani a jurat ca nu v-a mai practica niciodata hipnoza.Viata lui a decurs normal pana intr-o noapte cand a primit un telefon in mijlocul noptii de la inspectorul Joona Linna care il roaga sa hipnotizeze singutul supravietuitor al unei crime macabre.Ceea ce nu stie Erik este ca din acel moment pentru el va incepe numaratoarea inversa…
Isi va tine Erik promisiunea de a nu mai hipnotiza? Cine este geniului din spatele crimei?
Isi va putea proteja Erik familia, in special fiul?
Raspunsurile le veti afla numai daca cititi aceasta carte care nu va va dezamagi.
Mi-e tare greu sa ma opresc asupra unei singure carti, dar va recomand cu drag „Alexis Zorba” de Nikos Kazantzakis. O carte care te indeamna sa te bucuri de viata, sa o sorbi cu nesat, sa observi lucrurile din jurul tau de parca nu le-ai mai vazut nicicand. Filosofia simpla, dar profunda, a grecului Zorba ar fi cu greu inteleasa de „cetatenii”unei societati consumeriste caci:”Bucuriile mele aici sunt mari pentru ca sunt foarte simple.”…
Majoritatea cartilor recomandate sunt cele, asa-zise, „obligatorii”. Practic, ai obligatia morala (sau impusa de anumite institutii de invatamant: scoala, liceu…) sa le citesti. Nu neg frumusetea acestor carti – titlurile sunt arhicunoscute- , insa este necesara si o usoara „detoxifiere”, sau, mai frumos spus, „o doza de altceva”. Astfel, eu va recomand din toata inima cartea : „Povestea vietii mele” de H.Ch.Andersen. De ce fac ceasta recomandare? Pentru ca operele celui mentionat au fost citite si recitite de foarte multe persoane (pe acest blog cred ca sunt peste 99% de persoane care au citit cel putin una din operele sale) incat a devenit cunoscut ca un scriitor destinat exclusiv copiilor, cand, de fapt, operele sale au o puternica incarcatura erotica, romantica si spiritual. Cati oameni, au meditat la ceea ce s-a ascuns in spatele „Povestitorului”? Practic, un adult ar deveni caraghios; ridicol, daca s-ar „injosi” la o lectura al carui autor este H.Ch.Andersen. Aceasta carete vine ca o supapa la toate cele stiute. Practic, este a doua fata a basmelor, viata reala; dura. Este o carte captivanta, care contine pasaje din scrisori si notite din jurnal – un fel de Eliade al anului 1850 – , deceptiile in dragoste, calatoriile care l-au inspirat pe scriitorul danez sa creeze o legenda, evenimentele marcante din viata sa, clipele de zbucium, de tristete, melancolie si lacrimi fiind inglobate perfect intr-un minunat roman autobiografic. Va indemn nu numai la a citi, ci si la a medita. De la titlul atat de expresiv, la figurile de stil specifice anului 1800 si la sentimentele atat de veridice.
cartea mea preferata…e greu de spus, e greu de recomandat. la urma urmei trebuie sa te pliezi dupa parerile celui caruia recomanzi si sa-l cunosti oarecum. eh, eu sper ca se vor regasi cateva persoane in paginile cartii „mecania inimii”. este foarte usor de citit in primul rand.
de ce o recomand? pentru ca aceasta carte te poarta prin toate sentimentele posibile, te face sa iubesti, sa urasti, sa speri, sa scuipi, sa fii dezamgit, sa plangi, sa cunosti, sa vrei, sa doresti cu pasiune, sa ai idealuri, sa minti, sa inseli, sa te lasi inselat iar lista continua. desi aparent simpla, cartea in sine este plina de sensuri, plina de carari si plina de suflet. este o carte care te invata cum sa traiesti in minciuna dar si cum sa vrei sa iesi din ea. este o carte care inainte de toata iti demonstreaza ce poate face puterea cuvantului.
repet: sper ca exista persoane care se regasesc in paginile cartii. merita citita si merita pastrata undeva, langa inima, langa inima de lemn pe care cu totii o avem cateodata
Va recomand cu o deosebita placere ,,Faust ” de Goethe.
Daca cerul si iadul sau luptat cu inversunare pentru un om acesta a fost Faust.Faust un om prin care cele mai nobile si mai alese arte si-au gasit rasunet spre lume ,un om impovarat de cunostinte dar de o singuratate fara seaman .
Pariul dintre Dumenzeu si Mephisto(Diavolul) conform caruia cel din urma poate corupe sufletul lui Faust da curs intregii opere.Mephisto reuseste sa faca un pact cu Faust in schimb oferindu-i placerile lumesti .Faust simte pentru prima oara fiorii iubirii si ai suferintei ,traieste cu intensitate fiecare clipa in prezenta Margareta prima sa iubita.Dupa ce o pierde se reindragosteste de insasi Elena cea furata de Paris.
Cei va rezerva soarta acum?o va pierde si pe dansa?
Va fi salvat de focul iadului?
Descoperiti citind aceasta opera .Dincolo de mit este ascunsa povestea artei ,este o opera ce va va deschide un nou orizont si va va face sa priviti totul cu alti ochi.
Recomand cartea „Pe aripile vantului”. Am citit-o si as mai citi-o de cateva ori. Este o carte care te tine ancorat, prins. Are de toate. Dragoste, ura, iubire dar si dezamagire, razboi, apoi si pace etc. Este o adevarata lectie de viata.
Recomand si voi recomanda intotdeauna cu mare drag” La rascruce de vanturi”de Emily Bronte.“La răscruce de vânturi” este povestea Catherinei Earnshaw şi al lui Heathcliff. Tatăl Catherinei adoptă un copil orfan, pe Heathcliff, care astfel devine membru al familiei din conacul “La răscruce de Vânturi”. Catherine se apropie cu devotament de noul venit , însă fratele ei, Hindley, îl urâşte şi îl tratează ca pe un duşman. Heathcliff suferă din cauza dualităţii oferite pe de o parte de iubirea lui faţă de Catherine şi pe de altă parte de înjosirile la care aste supus de către Hindley. Nemaiputând suporta, într-o noapte furtunoasă părăseşte conacul. Rămasă singură, Catherine se căsătoreşte cu moşierul vecin, Edgar Linton, deşi inima ei bate pentru Heathcliff . Acesta se întoarce după trei ani, ca un om bogat şi ca proprietar al conacului “La Răscruce de Vânturi”. Face vizite dese la familia Linton şi acestea îi dau ocazia de a se apropia de sora lui Edgar, Isabella. Fata se îndrăgosteşte de Heathcliff. În curând ei se căsătoresc şi se mută la conacul “La răscruce de vânturi”. În scurt Isabella îşi dă seama că soţul ei este un tiran crud şi violent. Într-o noapte fuge de acasă. În acest timp Catherine dă viaţă unei fetiţe, dar după o lungă suferinţă, moare. Micuţa Cathy, la treisprezece ani o pierde şi pe mătuşa ei ,Isabella. Fiul Isabellei, Linton, trăieşte alături de tatăl său, Heathcliff, la conac. Între Linton şi Cathy prinde viaţă o prietenie care îi îndeamnă să se întâlnească tot mai des. Deşi este conştientă că Heathcliff îi urâşte tatăl, fata profită de toate ocaziile de a-l revedea pe Linton.Îl caută chiar şi în momentele când tatăl ei este grav bolnav. Profitând de asta, Heathcliff o sechestrează pe Cathy şi o obligă să se mărite cu Linton, care un caracter slab şi bolnăvicios. După lungi plânsete şi rugi insistente Cathy obţine permisiunea de a-şi vizita tatăl aflat pe moarte. În timpul vizitei îşi convinge tatăl că este pe deplin fericită. După înmormântare Heathcliff o readuce pe Cathy la Conac. De acum va fi obligată să locuiască alături de cel mai mare duşman al ei, care, prin viclenii îi acaparează averea, moşia, iar pe ea o ţine sub sechestru. Heathcliff este un erou contradictoriu – este absolut imprevizibil. Bărbatul, care moare resimţind ura ce îi este adresată, este plin de abnegaţie faţă de unica femeie pe care a iubit-o vreodată. Heathcliff are o influenţă uriaşă asupra celor pe care i-a urât sau i-a iubit. Povestea parcurge 20 de ani din viaţa eroilor, fiind interesantă şi plină de tensiuni în toate momentele ei. Cititorul va avea parte de râs şi de plâns, va simţi dor şi ură, va fi supărat şi impresionat în acealaşi timp, dar nu va fi niciodată dezamăgit.
”Ochiul lunii” de Anonymous nu este o carte clasică, de aceea nu seamănă cu nici o altă creație pe care ai citit-o până acum. Este un SF modern, scris într-o manieră care te poate deruta la început, pentru că acțiunea este prezentată pe foarte multe planuri narative, ceea ce îți va spori și mai mult interesul. Indicat ar fi să citești mai întâi ”Cartea fără nume”, care este tot atât de palpitantă, însă te asigur că pe cea de-a doua nu o vei mai lăsa din mână. Se citește foarte ușor, limbajul fiind unul foarte accesibil. Personajele sunt din cele mai diversificate: oameni, vampiri, vârcolaci, mumii, care au un singur scop și anume să intre în posesia pietrei care asigură nemurirea și puterea asupra întregii lumi: Ochiul Lunii.
Recomand „Un An in Provence” de Peter Mayle pentru ca reuseste sa surprinda cu un umor fantastic tot ceea ce este specific vietii in Provence. Autorul, un englez ce decide sa se mute cu sotia intr-un sat din Provence, impartareste cu amuzament, uimire si naturalete toate aventurile pe care le traiseste in aventura de a-i intelege pe francezi. Este o carte ce reuseste sa va tina captivi prin modul foarte simplu in care este relatata toata cartea. Pentru mine personal acesta carte a reusit sa imi starneasca dorinta de a vizita Provence, cu lanurile de levantica, cu zilele toride de vara, cu vinurile specifice locurilor. Acesta carte prin informatiile pe care le ofera, poate fi un bun ghid pentru toti cei care au in plan sa viziteze zona Provenca.
O carte pe care am citit-o recent este ,,Adam si Eva” de Liviu Rebreanu. Ideea principala a cartii este reprezentata de cautarea sufletului pereche de-a lungul mai multor vieti. Astfel, sub incarnarea a sapte personaje in diferite perioade si locatii, jumatatea masculina isi cauta perechea pentru a se reintregi.
O carte foarte frumoasa care m-a impresionat mult si pe care v-o recomad cu drag.
Recomand din toata inima „Gradina Uitata”, de Kate Morton. Este o carte care te capteaza cu totul, pe care o traiesti si la care te mai gandesti inca la mult timp dupa ce ai terminat-o. Actiunea de desfasoara pe 3 continente si este povestea unei fete din Australia care primeste mostenire de la bunica ei o casa in Anglia. Pleaca in calatoria vietii ei, pentru a descoperi povestea bunicii ei, autodescoperindu-se astfel pe sine. Subiectul este construit in mod absolut exceptional de aceasta talentata scriitoare.
O carte ce schimbă mentalităţi, o carte pentru care te fericeşti că ai avut norocul să-ţi cadă în mână: „Suflete cu ieşire la mare”, scrisă de ieşeanul Valeriu Stancu şi apărută la finele anului 2010.
Cele două planuri epice ale cărţii, deopotrivă de captivante, se întretaie frecvent, dezvăluindu-ţi o iubire şocantă (între scriitorul-narator şi o tânără cubaneză) pe fundalul atmosferei tensionate din timpul dictaturii lui Fidel Castro. Impresia de autenticitate e copleşitoare. Iubirea evoluează de la sublim către suferinţă. Modul de viaţă al cubanezilor reînvie dureri înăbuşite odată cu depărtarea temporală de dictatura autohtonă. O consolare amară se instalează treptat-treptat în suflet: te poţi considera favorizat de faptul că ai avut parte de teroarea ceauşistă, nu de cea castristă. E şi aceasta o oportunitate să-ţi „deschizi sufletul la mare”, să accezi la înţelegerea superioară a vieţii, a istoriei, a destinului…
Recomand tuturor celor pasionati de calatorii cartea lui Bogdan Teodorescu „Calator prin Lumea Mare”. Contine 29 de povestioare despre diverse colturi ale lumii. Este scrisa intr-un mod narativ simplu, amuzant si cu multa subiectivitate. Fiecare descriere te face sa iti imaginezi locurile si oameni pe care ii intalneste, reusind sa te faca sa te simti ca tu esti in rolul de calator. Ceea ce mi-a placut cel mai mult la aceasta carte este faptul ca trasmite foarta multa emotie prin fiecare noua destinatie. O carte ce merita citita si savurata la cote maxime.
Dacă ar fi să aleg dintre toate cărţile pe care le-am citit până acum, cred că aş alege-o pe cea care poartă numele „Umbra vântului” Carlos Ruiz Zafon. Această suberbitate, căci altfel nu pot s-o numesc, este o carte despre cărţi. Personajul principal, micul Daniel, este fiul unui proprietar de anticariat, domnul Sempere. Tatăl îşi duce fiul într-o clădire veche si sumbră, numită „Cimitirul cărtilor uitate”, unde regula spune că cel venit întâia oară trebuie să adopte o carte. Aşadar, Daniel alege „Umbra vântului” de Julian Carax. Ce se întâmplă apoi şi unde se va ajunge în lupta de supravieţuire a cărţii care opune ea însăşi rezistenţă celor care vor să o distrugă rămâne să aflaţi singuri, dacă o citiţi.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la cartea mea preferata tind sa oscilez intre Lumea lui Garp de John Irving si Dinti albi de Zadie Smith. Insa citind-o de curand, ma voi rezuma la prima.
Inca de cand am vazut ecranizarea am simtit o atractie irezistibila catre acest roman. Dar filmul paleste in comparatie cu originalul de la care a pornit. Irving reuseste sa creeze o serie pe personaje irezistibile, in decursul celor 700 de pagini. Insa in ciuda numarului urias de pagini (pentru o zi de vara), m-am trezit nevrand sa o las din mana. Si asta pentru ca, „In lumea lui Garp, asa cum o vedea el, suntem cu totii niste cazuri incurabile.”
„Garp” este singurul cuvant pe care T.S.Garp il mai poate articula, dupa ce in 1942, in bombardierul B-17, i s-a zburat jumatate din creieri. Dupa prenumele sau este botezat fiul sau, pe care insa nu il va cunoaste niciodata. Si asta pentru ca sora medicala insarcinata cu ingrijirea lui se foloseste de functiile corpului inca active ale sergentului, pentru a-si indeplini cea mai arzatoare dorinta. Dorindu-si cu inflacarare un copil, dar nu si un barbat si neplacandu-i sexul, se ajunge la cea mai originala concepere din istoria literaturii. Jenny se lasa insarcinata de Garp, care este practic inconstient, si iese din viata lui. Multe se invart in acest roman in jurul mortii si a sexului, pe cat de grotesc, pe atat de melancolic si pe cat de sensibil, pe atat de comic.
In lumea lui Garp, Irving isi descopera stilul care va marca tóate cartile sale si il va face cel mai iubit sciitor al timpurilor noastre.
Ne invata sa-i cunoastem personajele si sa le iubim. Si dintr-o data apare catastrofa, impotriva careia protestam in zadar. Punctul culminant, absurd si groaznic,se desfasoara intr-o urcare in garaj. Acolo se afla sotia lui Garp, Helen, in masina, pentru a pune capat relatiei cu amantul sau tanar, care insa un vrea acest lucru. „ ‚Fa-i-o o data’, se gandi ea, practic, atunci o sa plece’.”
Este iarna, o noapte intunecata, strazile sunt alunecoase. Nenorocirea se intampla cand Garp se intoarce cu copii de la cinema si vrea sa le demonstreze cum se poate parca „orbeste”, fara vizibilitate, cand iti cunosti casa atat de bine. Cu o viteza extrema, Garp se loveste de masina care era la intrarea in garaj. In urma nefericitului accident, unul dintre fii lui moare, iar cel de-al doilea isi pierde un ochi; insusi Garp isi rupe maxilarul – iar Helen ramane cu bucata muscata din penisul amantului in gura. Nimeni nu mai rade, si totusi…
Pana in acest punct, Garp isi spune povestea linistit si degajat despre viata lui. Dupa o tinerete nelinistita cu mama sa neobisnuita, Jenny, Garp devine un scriitor modest de succes, se casatoreste si are doi copii. Are o casnicie fericita, ambii parteneri fiind deschisi din punct de vedere sexual, experimentand cu schimbul de parteneri. Garp seduce o bona in timp ce Helen se satisface cu un student. Zilele decurg normal pana tragedia loveste.
Cartea e ca o a doua dragoste, in fata careia orice alte sentimente palesc iremediabil.
În primul rând, vreau să vă mulţumesc în numele tuturor pentru acest concurs minunat! E superb! Mai ales premiul! 😀 M-am hotărât să particip şi eu, să îmi incerc şi eu norocul, chiar dacă nu prea mă descurc la concursurile cu tragere la sorţi! 🙁 Dar premiul, pe care mi-l doresc atât de mult, merită şi o şansă cât de mică.
În al doilea rând, aş vrea să recomand şi eu o carte care mi-a marcat profund sufletul! Este vorba de REVELAŢIA de Kelley Armstrong. E o carte scrisă într-un mod alert şi palpitant, e plină de suspans, momente imprevizibile şi pericole ce te ţin cu sufletul la gură. Kelley Armstrong, cu mintea ei de geniu, reuşeşte să creeze în acest roman un cocktail exploziv cu toate ingredientele posibile: dragoste, ură, acţiune, horror, fantasy, suspans, thriller, etc.(mi-ar lua câteva ore să le înşir aici); toate acestea puse în dozaj maxim şi amestecate într-o tornadă ameţitoare de cuvinte frumos măiestrite. O îmbinare perfectă de genuri care creează dependenţă încă de la prima pagină! Iubesc această carte! Daca cineva m-ar pune să o descriu, nu aş avea nimic de spus înafară de un cuvânt: PERFECTĂ! Este cartea mea preferată şi aş recomanda-o oricui, din toată inima!
În al treilea rând vreau să urez mult succes tuturor participanţilor şi să vă mulţumesc încă o dată pentru şansa pe care ne-o oferiţi prin intermediul acestui concurs!
Recomand din toata inima cartea Room(Camera) de Emma Donoghue.Cred ca momentan exista doar in limba engleza dar merita.Pe mine m-a impresionat.Povestea este spusa din perspectiva lui Jack, un baietel de 5 ani care a locuit intreaga lui viata in Camera impreuna cu mama lui si habar nu are ca exista o lume intreaga in afara camerei.Singurul om pe care il vede in afara de Ma este Old Nick, care aduce cumparaturi(mancare si haine) si care o viziteaza pe Ma seara.Nu are nici cea mai vaga idee ca mama sa a fost rapita de Old Nick la doar 19 ani si ca de fapt sunt prizonieri in Camera.Intr-o zi, Ma ii spune insa adevarul si pune la punct un plan de evadare.Daca ar fi fost spusa din perspectiva mamei,probabil ar fi fost dramatica, spusa insa din perspectiva lui Jack, este uneori chiar amuzanta el neintelegand pe deplin ce vede si ce aude.Cartea are doua parti: o parte din actiune se desfasoara in Camera iar cealalta parte afara.E o carte facuta in mod realist si merita citita, eu am fost placut impresionata.
Ce carte sa recomand?O carte care mie una mi-a marcat copilaria,aceasta fiind Singul pe Lume de Hector Malot.O carte pe care am citit-o de o gramada de ori si niciodata nu m-a plictisit ,ci m-a facut sa nu-i mai dau drumul din mana.Aventurile baiatelului si modul de scris al autorului te face chiar sa te simti ca si personajele.Mie sincer de fiecare data imi da o lacrima in coltul ochiului,in unele momente ale carti.
Va recomand „Necunoscuta din congelator” de Rodica Ojog-Brasoveanu. Aceasta carte contine toate ingredientele unui roman politist captivant, de calitate, care va va tine in suspans pana la final. Este imposibil sa nu remarcati modul in care se deruleaza destinul personajelor, oameni ai zilelor noastre, cu problemele lor cotidiene, cu zbaterile, nereusitele sau implinirile lor.
As recomanda multe carti frumoase, dar daca tot trebuie sa o fac ”cu draga inima”, neaparat vreau sa fie ”Noapte de Sanziene” a lui Mircea Eliade autorul meu preferat, de altfel. Desi latura fantastica, mistica, chiar romantica ar putea descuraja un cititor mai pragmatic, sunt convinsa ca dupa parcurgerea acestui roman complet si complex, va veti transforma intr-un admirator a puterii epice si psihologice a firului narativ si a personajelor puternic conturate. Aceasta carte este un joc spiritual si al sortii, asa ca nu vor fi dezamagiti nici cei pentru care Eliade ramane autorul mistic si totusi modern. In concluzie, va invit la lectura!
Recomand cu placere cartea ‘Tacerea mieilor’ de Thomas Harris. O carte ,care din punctul meu de vedere este despre natura uman. O lectura usoara care nu te solicita, unde patrundem in lumea bolnava a lui Hannibal Lecter. La fel de bune sunt si romanele „Hanibbal”, „Dragonul rosu”, dar in special „Hanibbal in spatele mastii”, care este superba.
Buna ziua,
Ultima carte pe care am terminat-o saptamana trecuta si pe care o recomand tuturor cu caldura se numeste ‘Secretele creativitatii’ de Michael Michalko.
Autorul cartii este specializat in oferirea de work-shopuri, seminarii si grupuri de analiza in domeniul creativitatii, pentru clienti care variază de la indivizi, la companii din Top Fortune.
Este o carte foarte buna care poate fi pusa in aplicare de aproape fiecare cititor care doreste dezvoltarea personala si profesionala.
Te ajuta sa ‘vezi’ anumite lucruri, sa stii cum sa privesti din alte puncte de vedere lucrurile, sa gandesti productiv, sa asociezi contrariile, cautare de solutii pentru rezolvarea problemelor personale si profesionale.
Ciprian
”Trandafirii”, scrisa de Leila Meacham .
Se stie ca trandafirii sunt, in esenta, mai ales cei rosii, cele mai reprezentative flori pentru a arata dragostea si sentimentele pasionale, astfel ca sunt de recomandat si de dorit de Ziua Indragostitilor de citit, dar si de daruit (sau primit)!
Aceasta este o carte ce contine in paginile sale ascunsa, o frumoasa poveste de dragoste, tipica, caracteristica, insa ceea ce o face mai incantatoare este dramatismul iubirii celor doi indragostiti…. Percy o iubeste pe Mary de mic copil si isi doreste sa o ia in casatorie, dar este respins la un moment dat si deziluzionat pana la depresie. Cu toate ca parc asunt sortiti unul altuia de destin, ei parca lupta contra curentului, contra a ceea ce le este scris…si urmarile sunt devastatoare…
Consecintele despartirii lor se resimt de-a lungul anilor, dand nastere unuisir nesfarsit de minciuni, dezamagiri, secrete si tragedii. O poveste ce se intinde in timp, cat o viata ce cuprinde mai multe generatii (1914-1985), o iubire dincolo de limite si un blestem al pamantului (ca in romanul Ion al lui Liviu Rebreanu, mare scriitor raman, un clasic valoros al literaturii noastre) care umbreste si aduce ghinion dintotdeauna destinul familiei Toliver.
Autoarea Trandafirilor, Leila Meacham oferă cititorilor sai un stralucitor buchet de stari sufletesti, de sentimente de familie,amestecat insa cu multe buruieni ale sentimentelor negative, ale rautatilor omului (adevarate flori ale raului) in care se împletesc pasiunea, răzbunarea şi o mulţime de presupuneri, intrebari, meditatii si cugatari….
In primul rand, nu recomand o carte, ci seria originala de 6 carti din ciclul „Dune”. Prima carte din aceasta serie este doar inceputul, nu le ratati si pe celelalte! Descoperita in perioada liceului, aceasta serie m-a fascinat teribil si mi-a ocupat multe nopti din vacanta de vara, cand inchideam cartea in lumina soarelui de dimineata, doar pentru ca parintii sa nu stie ca am citit ca nebunul toata noaptea. Sincer, pe langa Frank Herbert, Asimov pare un copil de gradinita! Desi a decedat in 1986, Herbert a scris o serie nemuritoare, care continua sa inflacareze mintile si sufletele a milioane de cititori din intreaga lume. Inchei cu unul din citatele mele preferate – litania impotriva fricii: „Frica este ucigasul mintii. Frica este moartea cea mica, aducatoare a anihilarii complete. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine si prin mine. Si dupa ce va fi trecut, ma voi intoarce si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Numai eu voi ramane.”
As recomanda din toata inima colectia Hercule Poirot, scrisa de Aghata Christie.
Hercule Poirot este un detectiv belgian, un personaj interesant, inteligent si foarte perspicace.
Este de admirat felul in care reuseste mereu sa rezolve misterele care il inconjoara. Pentru a rezolva cazurile, se foloseste de indiciile pe care le descopera si de logica. Incearca de fiecare data sa constituie profilul psihologic al criminalului, pentru a-si da seama care dintre suspecti ar avea motivele si posibilitatea de a fi infaptuit crima. Nu-si dezvaluie niciodata ideile despre cine ar putea fi criminalul, nici macar partenerului sau. In final, cand este sigur ca a descoperit cine este criminalul, ii surprinde pe toti cei prezenti, explicandu-le cum a ajuns la concluzia finala.
Personajul Hercule Poirot a fost dintotdeauna foarte admirat de cititori, iar scriitoarea care l-a creat, desi il „ura”, a continuat sa il foloseasca in romanele sale, fiind constienta de succesul pe care il avea el la public.
M-ati prins! E greu sa alegi! Sunt multe carti bune, carti ce iti raman intiparite in memorie si pe care iti tot doresti sa apuci sa le mai frunzaresti macar o data in viata. E cam greu acum, oferta e generoasa, vrei sa atingi noul si totusi nu vrei sa lasi in urma vechiul. Si totusi, undeva acolo in inima mea, exista 7 tineri numiti Ciresari! Va recomand din inima Ciresarii! E cartea copilariei mele. Am trait cu ei, am visat cu ei. I-am ascuns prin sertarele biroului atunci cand mama ma verifica daca imi fac temele. Cine ii poate uita pe Dan, Maria, Lucia, Tic, Ursu, Victor si Ionel? La varsta copilariei mele eram cand Lucia, cand Maria, umblam prin pesteri, incercam sa descopar misterul castelului, ma vedeam indragostita, pur si simplu eram si eu un ciresar. A fost si ramane o carte a prieteniei, a curajului. Este atemporala. E cartea de citit si recitit la orice varsta.
„Carrie” este un roman scris de Stephen King in care e destul de usor sa te regasesti mai ales daca esti la varsta deciziilor pripite. Adolescenta, perioada in care iti testezi limitele, in care „baietii populari” fac tot posibilul sa-ti puna bete in roate este si perioada in care Carrie White descopera abilitatile sale telekinezice. Considerand fanatismul religios al mamei si traumele emotionale, vendeta protagonistei se termina doar atunci cand este prea tarziu, totul rezultand intr-o capodopera horror a autorului american. Cine nu si-a inchipuit macar o data cat de usor s-ar putea schimba lucrurile daca ar avea anumite abilitati extraordinare? Pentru multi acest gand ramane in stare incipienta. Nu si pentru Carrie White.
Recomand cartea „De ce se casatoresc barbatii cu scorpii?” de Sherry Argov.Este o carte usor de citit,o lectura care te relaxeaza.Consider ca cuvintele autoarei va vor capta atentia si va vor face sa o cititi:,De ce bărbaţii se însoară cu scorpii nu este o altă carte de genul «cum să pui mâna pe un soţ». În niciun caz nu ai să găseşti în cartea asta o sugestie cât de mică cum că nu poţi fi o femeie completă până nu îţi găseşti «jumătatea». Dimpotrivă. Vei vedea că vom sfărâma convenţiile, te vom ajuta să înţelegi mai bine de ce unele relaţii nu duc nicăieri şi vom moderniza concepţiile tale referitoare la modul în care îşi alege un bărbat sufletul pereche… Scoate-ţi pantofii din picioare, aşază-te confortabil şi pregăteşte-te pentru o discuţie serioasă, ca între fete.“