Participa in perioada 12 septembrie – 2 octombrie 2011 (ora 23.59) la acest concurs si poti castiga Enciclopedia Universala Britannica ( 16 volume ).
Ce trebuie facut pentru a participa la concurs?
Povesteste-ne o intamplare petrecuta in scoala / liceu, de care iti aduci aminte cu placere ( si ) in acest moment !
Fara rautati !
Va fi un singur castigator, desemnat cu ajutorul random.org
Conditii :
- folositi o adresa de email valida (veti fi contactati la respectiva adresa)
- lasati UN SINGUR COMENTARIU
Puteti sustine concursul dand click pe “+1″-ul de mai jos sau anuntandu-l pe blogul personal.
M-am batut cu un coleg ce era mult mai mare decat mine, ca fizic, eu fiind mai maruntel. Ajunsi in fata doamnei diriginte, se uita la noi si spune incepand cu mine: – David si Goliad! :))
Profesoara de romana ne-a spus sa lasam prostiile si sa punem mana pe carte , iar eu cu inca un coleg, fara sa vorbim inainte, am pus mana la propriu pe cea mai apropiata carte.
In clasa a 12-a am fugit toata clasa de la ora de geografie. Profesoara nu ne-a iertat niciodata. Ne-a promis si cate un 2 la fiecare. Dar dupa multe interventii nu s-a mai tinut de cuvant, din fericire pentru noi.
imi amintesc cu multa placere cum am avut rolul micului print scris de ANTOINE de SAINT EXUPERY,in clasa a 12-a,intr-o piesa pusa in scena de profa de franceza;replicile fiind tot in limba franceza;partea care m-a bucurat cel mai tare a fost cand m-a vazut profesoara inaintea piesei tunsa scurt si vopsita blond asemeni micului print;a fost incantata!
In cls a 12 .am spart tabla din greseala apoi am fost exmatriculati 3 zile toata clasa..a fost atat de fain sa ai 3 zile libere…insa apoi a trebuit atat sa platim de 3 ori pretul tablei si in plus s-au suparat si toti profesorii pe noi:(
Eram, cred, pe clasa a treia sau a patra si era 15 ianuarie. Aveam un program dragut cu poezii scrise de marele poet Mihai Eminescu; trebuia sa stam in fata clasei, fiecare pe rand si sa recitam poezia aleasa de noi.
Aveam sport prima ora, cea romana fiind urmatoarea.Deoarece am cam sarit cam mult la sport, am alergat si am jucat handbal, pantalonii mei au cedat si s-au rupt. Stateam cam departe de scoala si nu aveam cum sa ajung acasa;trebuia sa gasesc o solutie. Cum mai era inca iarna, aveam o geaca destul de lunga, dar groasa pe care am purtat-o in timpul orelor urmatoare.
Astfel ca venind timpul sa recit poezia mea, m-am dus in fata clasei imbracata gros, desi era cald in sala.Doamna invatatoare m-a intrebat ca de ce stau asa imbracata, sa-mi dau jos haina. Neavand cum face acest lucru, i-am explicat ce s-a intamplat, iar toti colegii au bufnit pentru a doua ora in ras, prima fiind la ora de sport.Eu muream de rusine, dar acest lucru nu m-a impiedicat sa nu recit poezia cu multa mandrie si suflet.
Totul s-a intamplat pe vremea cand eram in clasa a 5-a, diriginta clasei,o distinsa doamna profesor de limba franceza a organizat de ziua Francofoniei o mica serbare in care eram si eu implicat.Am repetat zilnic timp de doua saptamani textul ce trebuia invatat. Zilele au trecut pe nesimtite si a venit si ziua cea mare.
Ajuns in fata unui auditoriu de 40,50 de persoane mintea mi s-a „incetosat” si am uitat tot textul.
Nu reuseam sa imi amintesc nimic, nici inceptulul, nici primul cuvant. Si ca sa nu ma fac de ras, credeam eu, am inceput sa spun sute de cuvinte random din limba franceza care imi veneau fulgerator prin minte.
Tot textul nu a avut nicio logica dar partea amuzanta este ca lumea la sfarsitul escapadei mele a inceput sa aplaude frenetic. Am fost subiectul de barfa al scolii timp de 1 luna. :))
Am chiulit odata impreuna cu o prietena de la matematica sa ne ducem in parcul de distractii..dar ne-am intalnit cu proful de matematica dupa vreo ora si ceva (daduse drumul mai devreme la elevi)..a fost penibila faza… ca a zis ca la ora urmatoare sa il asteptam in fata tablei.
Eram in ora de franceza,profesoara scriindu-ne pe tabla niste reguli,de la a-f. Un coleg se intreba ce vine dupa „e”,l-a care altul l-a apostrofat,spunandu-i ca il bate alfabetul. Dupa un timp,tot el spune: „Eu d-asta am ales sa scriu cu liniute!” :))))
Am facut „greva” la ora de biologie, ne-am asezat pe jos si profesorul a continuat lectia.A fost foarte tare cum toate clasa statea pe jos, sprijinita de usa, iar cei care treceau pe langa usa se uitau si se amuzau la randul lor.
Clasa a XI-a, luna mai, greva de avertisment, ultimele doua ore din orar. Decidem sa vorbim cu profi pentru a pleca, neavand rost sa stam degeaba la scoala, totul razolvandu-se favorabil.
Totusi, intampinam o dificultate: se sunase de intrare si nu ni se mai permite sa plecam. Gasim rapid o solutie: sarim gardul.
Si l-am sarit! Imbracata in fusta. Momentul, glorios de altfel, este surprins pe pelicula, iar profesorii care ma cunosteau de ani buni au crezut ca este un produs al binecunoscutului Photoshop.
Si astazi privesc cu drag dovada razvratirii mele, o zi de mai si un chiul care nu a fost chiar un chiul.
Am luat aparatul digital , care era la fata dirigintei, si i-am sters fara sa vreau toate pozele din memoria aparatului, cele de la banchet, de la sfarsit de an, si fotografii personale. Aceasta intamplare n-a avut urmari deoarece, diriga era foarte intelegatore , si mai lasa de la ea. Si cu rusinea mea s-a incheiat ultima ora de curs.
O intamplare placuta a fost vizita la fosta doamna diriginta. Trecusem pe clasa a 9 a, iar dansa se pensionase si un grup de colegi am fost in vizita la inceputul anului scolar. Bucuria si surpriza dansei fata de faptul ca nu o uitasem si ca ne era dor de dumneaei, dar si sfaturile binevoitoare pe care ni le-a dat sunt amintiri pretioase.
Sunt multe momente de care imi amintesc, insa unul este in top. Eram prin clasa a X, inceput de primavara. Am facut Liceul Pedagogic, iar in clasa eram numai fete. Intr-o marti, la o ora de matematica, d-na profesoara ne-a lasat sa invatam pentru lucrarea la istorie, insa doua colege din ultima banca stateau la o mica barfa…..ca doar pe ele le interesa prezentul si mondenul si nu soarta unor eroi de mult apusi :))…Una dintre ele nu putea sta locului si de legana cu scaunul. La un moment dat, linistea paradisiaca a clasei a fost distrusa de o bufnitura. Ce se intamplase? Colega cu scaunul alunecase pe spate, daramand ultima banca si bineinteles ca o trasese dupa ea si pe prietena ei. Toata clasa a ras in hohote, iar doamna profesoara de matematica nu se mai putea abtine. Intamplarea a fost subiect fierbinte in clasa pana la sfarsitul anului, mai ales ca la fiecare ora de mate, d-na profesoare le cerea fetelor sa faca reconstituirea intamplarilor (doar in gluma, ca sa mai destinda atmosfera la ora).
Una dintre intamplarile placute din liceu a avut loc in clasa a 11-a, cand am vrut sa chiulim cu totii de la franceza. Ne-am luat si am plecat cu gasca pe la si 15 spre ‘laborator’ [parc] si ne-am intalnit cu doamna directoare. That was fun :))
Am facut parte dintr-o casa mai „zburdalnica :)”. In clasa a XI a, am petrecut toti elevii o saptamana intreaga in curtea scolii, facand curatenie, dupa ce am jucat „Cate oua are baba / Lapte gros” in clasa si am spart tabla……Ani de liceu…..
Imi aduc aminte cu placere de orele de matematica din facultate. Profesorul a fost deosebit si foarte bine pregatit. In prima ora de curs, probabil ca sa ne atraga mai mult, dupa un timp un coleg a propus sa mergem undeva in parc sau la o terasa sa continuam ora ( afara era inca cald). Domnul profesor nu a stat pe ganduri, ne-a cerut sa mergem inainte la cea mai apropiata terasa, sa asezam mesele si sa asteptam inceperea orei. Am trecut la actiune si dupa un scurt timp a venit si domnul profesor. A fost cea mai frumoasa ora de matematica din studentie si care s-a mai repetat de cateva ori in cursul facultatii.
In liceu aveam o profa de biologie acra rau. Aveam o aversiune atat de mare pt. dansa incat odata cand m-a chemat la tabla si nu stiam lectia, m-a umflat rasul stiind ce 2 o sa iau dar nu ma puteam abtine. M-a trimis la loc razand in hohote fiindca nu a stiut cum sa ma determine sa ma opresc din ras. A fost modul in care am reusit sa o infrunt, eu fiind o persoana ce se cenzura f. mult.
Imi aduc aminte de un moment tare haios. Obisnuiam sa am pregatite lectiile zi de zi, dar intr-una din zile nu am reusit a parcurge materia la contabilitate, si ‘norocul’ a picat pe mine, si stiu ca am recurs la a manca creta sa mi se faca rau, si am reusit, sa ies basma curata, dar apoi m am ingrozit si ras de fapta mea.. Nu ma credeam in stare.
Cu… o oarecare stringere de inima imi amintesc o intimplare din clasa a XI-a. Ce poate face teribilismul din noi la virsta adolescentei! Am invatat la un liceu de filologie-istorie, se intimpla pina in 1989. Nu prea iti venea sa chiulesti, desi „era la moda” un chiul, o corigenta… Nu prea aveam de ce, materiile erau interesante: literatura universala, limba romana, limba latina, istorie… Pentru noi, orele de mate, fizica si chimie erau redusa fata de ceea ce aveau colegii de la real. Intr-o zi, o zi ca toate celelalte, dar, se vede, strabatuta de un filon aventuristic (!), impreuna cu 5 sau 6 colegi, nu mi-i mai amintesc foarte bine, imi pare rau, au trecut niste ani – Ami, Nicu, Ancuta, Mimi, Lili, Dan si eu -, am decis sa chiulim de la ora de chimie! Profei ii ziceam „karatista”, de la sportul omonim! Nu ca ne-ar fi displacut profa sau materia, ci, asa, din prea mult teribilism, cum spuneam. Si am plecat. Toti in uniforma de liceu, evident! Cu matricola la piept: Liceul de filologie-istorie C.M., nr. matr. 321! Am facut doar citiva pasi. Ora incepuse. „Doamne, ce ne-a apucat! O s-o patim, se supara si dirigu’!”. Era prea tirziu sa dam inapoi, profa nu suporta sa intirzii. Ramineai la tabla toata ora!!! Ne-au cuprins remuscarile. „Unde mergem?”. Am intrat in panica. Nu aveam unde. Pe linga liceu era un magazin de mobila. Era si o casa, in care statea cu chirie una dintre colege. Imi amintesc ca avea o placa inscriptionata pe casa, cu numele lui Emil Girleanu, care a locuit o perioada in orasul respectiv. Acolo a si murit. Ma gindeam atunci de ce nu este o casa memoriala a poetului?! Ma mai intreb si azi. De ce nu s-a facut nimic! Este imposibil sa nu fi existat bani pentru asa ceva. In fine! Nu aveam unde sa mergem si, cu teama cuibarita in noi, am inceput sa ne gindim serios ce sa facem. Sa ne motivam absenta printr-o mica… intirziere! Puteam sa spunem ca am fost la chiosc! Nu prea mergea. Am mai facut citiva pasi. Pe partea dreapta a strazii se afla (si astazi) o biserica. Una dintre colege a avut ideea sa intram acolo. Am intrat. Nu dintr-un prea mare zel. Poate din prea mare frica. Atunci fiecare a avut un moment de dialog cu Dumnezeu. Am plecat tulburati. Habar nu aveam de ce am chiulit! Nici macar nu era ora de ascultat! Nu stiu cit a contat pentru fiecare din noi acel moment, al „recunoasterii”! I-am explicat profei ca am intirziat si n-am mai indraznit sa intram. Nu ne-a certat profund! La urmatoarea oara ne-a ascultat pe toti. A fost cea mai teribila ora de chimie! Ne asteptam, de altfel, sa ne asculte. A „jucat” karate cu noi! Ne-a trecut prin toate… alchimiile vietii! Cu dirigu a fost mai nasol. S-a „ofuscat”, era si o fire mai senzitiva!Ne-a discutat „cazul” la dirigentie!!! Mi s-a facut rusine! Eram si secretara UTC!!!
O intimplare si trista, si haioasa! Am invatat ceva? Nu stiu cit de mult sau cit de putin! Mi-am amintit-o acum… si atit! Mi-e tare dor de colegi, de profi si, intr-un fel, de perioada aceea!
O zi frumoasa!
Cu stima,
Alinutza
O amintire frumoasa chiar din clasa a XII-a de liceu este legata de tiparirea revistei liceului dupa o absenta de 25 ani.
A fost o idee care cred ca ne-a marcat pe toti si care a ramas ca o amintire de neuitat. Toate clasele s-au mobilizat in a lasa o amprenta a generatiei noastre dupa un sfert de secol in care nimeni nu mai incercare sa readuca la viata o revista care reprezentase ceva pentru elevii si profesorii din acea perioada.
Ca sa fie si mai frumos am hotarat cu toti colegii din clasa sa ne scriem fiecare in exemplarul celuilalt din revista o amintire despre el. Asfel revistele au trecut din mana in mana si fiecare si-a lasat amprenta peste timp despre celalalt.
Acel numar al revistei a fost singurul tiparit dupa acel sfert de secol.
Au trecut anii si facand ordine prin diverse cutii am gasit revista aniversara si am recitit toate randurile scrise de colegii mei pentru mine din ultimul an de liceu.
Cu siguranta peste alti cativa ani cand voi mai face ordine o voi deschide iar si o voi reciti cu drag.
Cand eram in clasa a x-a aveam 2 ore de fizica pe saptamana.Eu eram la un profil uman iar eu si colega mea de banca nu prea aveam tangenta cu materia.De aceea,toate pauzele de inaintea orei de fizica le petreceam in compania baiatilor simpatici din clasa alaturata de mate info,pe care-i rugam sa ne rezolve o problema,2,3,4,5.Intr-o zi,colega-mea fiind foarte adormita si grabita sa-si rezolve tema,intra in clasa brusc ,atat de brusc incat de loveste de un tip solid.Tipul cade in fund,se uita 2 secunde mirat.Colega-mea deja iesise din clasa,eu rapid dupa ea si primesc replica zilei”Vezi fata,ti-am zis eu ca mereu dau baietii pe spate”
BUNA
Imi aduc aminte cu placere de anii din liceu,si multe au fost intamplarile frumoase insa una mi sa intiparit in minte si anume la ora de franceza cand am avut de facut o compunere si cand toti colegii mei au copiat dupa mine aceeasi compunere;cand a venit randul d nei profesoare sa ne corecteze lucrarile a zambit,toti colegii s-au ridicat in picioare si au spus da am citat-o toti pe Veronica ,eu am luat nota 3,iar colegii mei toti 10.
Imi amintesc o peripetie pe care am trait-o in clasa a IX-a.
De fel nu obisnuiam sa scriu biletele, insa intamplarea a facut sa ma aventurez in acest joc cu doua dintre colegele mele. Am scris romane pana cand ne-a prins profesoara.
Tin minte ca ne-a scos la tabla, eu am mai bajbait putin din lectie…insa m-a marcat mustrarea pe care mi-a facut-o, astfel dupa aceasta gafa am inceput sa ies ora de ora la tabla si profesoara deja ma dadea exemplu prin liceu ca am reusit sa fac dintr-o fapta urata un lucru de care este mandra.
era ziua fostei mele diriginte din gimnaziu si ne-am gandit sa-i facem o surpriza, pentru ea nu cred ca a fost tocmai una placuta, cel putin la inceput. am vorbit cu directorul si am profitat de faptul ca in scoala era un grup de jandarmi. cand a intrat la ora noastra fost diriginta, a gasit in clasa cativa jandarmi si cei doi directori care stateau in fata clasei, toti suparati si seriosi, diriginta a intrat imediat in paica, nu stiu ce se astepta sa auda dar clar nu ceea ce i-au spus jandarmii. povestea era simpla, jandarmii facusera un raid in cluburi pentru a gasi minori si i-au gasit, cinci fete de la clasa noastra care chiulisera de la ora, fetele respective stateau cu capul plecat in spatle clasei. diriginta normal ca s-a speriat mai ales dupa ce a auzit ca elevele ei fusesera gasite langa un baiat care avea asupra lui droguri. normal povestea s-a terminat cu bine, dar e o intamplare amuzanta mai ales cand imi aduc aminte fata dirigintei cand a aflat ca totul nu era decat o farsa
un coleg de al nostru se hotaraste intr-un tarziu sa chiuleasca de la ora de franceza…cand sa iasa pe usa vede ca vine profa’…ce sa faca,ce sa faca…se ascunde in dulap….pe la jumatatea orei colegu’ incepe sa bata in dulap sa ii deschida cineva usa….nu mai avea aer…am ras cu totii inclusiv cu profa’.
ma scuzati ca mai zic una dar este la fel de haioasa….eram la ora de romana si ora o tinea in cabinetul de chimie careia ii lipsea chiuveta la catedra.
Profu’ de romana foarte prins in explicatii da sa se aseze pe catedra….cand colo cade in golul unde lipsea chiuveta….si sa vezi cum la un moment dat raman 2 picioare lungi ca de barza in aer …super haioasa faza…insa datorita risului meu foarte colorat am fost data afara de la ora,binenteles acompaniata de inca 2 colege…
Imi amintesc de diriga din liceu acum cu mare drag insa atunci nu eram de aceeasi parere ,era o fire foooarte exigenta si ii placea sa ii pistoneze pe copii care invatau astfel ca nu erau suficient orele de dirigentie pe care le transforma in Lb. romana ma mai urmarea si prin camin pt a-mi mai da cva de lucru iar in cazul in care nu ma gasea era imposibil sa nu imi lase la poarta sau la un pedagog vro carte cva….groaznic!!!
in clasa a XI a fiind la ora de fizica unul dintre colegi a fost scos la tabla. deoarece nu stia ce sa raspunda cineva s-a oferit sa ii ajute suflindu-i rasunsul.
Acel coleg a fost vazut de profesoara fapt pentru care a fost scos si el la tabla.
vazind acest lucru am inceput sa ridem motiv pentru care la tabla au fost scosi 7 colegi. Sefa clasei a incercat sa intervina in apararea lor motiv pentru care a fost si ea scoasa la tabla moment in care toti au fost anunta-ti de profesoara ca au luat fiecare nota doi.
neavind ce face m-am trezit si eu vorbind alba ca zapada si cei sapte pitici fata in fata cu vrajitoarea ceea rea
urmarea eu am fost cel mai pricopsit am prit nota unu am ramas corigent, si am invatat doua trimestre chimie cit toata clasa sa reusesc sa scot o medie de trecere
Desi sunt patru ani de cand am terminat liceul, imi amintesc cu drag de el. Sunt multe amintiri care imi vin in minte, dar v-o zic doar pe urmatoarea: Diriga, care ne era si profesoara noastra de contabilitate, ne-o predat ceva intr-o zi, si dupa aceea, faceam niste teste grile. Apai, la una din ele, erau variantele de raspuns abcde, si s-o trezit unul din colegi, sa zica f. Diriga, foc si para, o intrebat care o zis f. Si nimeni, nu s-o ridicat in picioare sa recunoasca. Si ne-a mai dat un minut ragaz. Dar nici atunci nu s-o ridicat nimeni. Si atunci diriga, ne-o pus la toata clasa, nota 2 la contabilitate. Nu conta, ca unii din ei, mergeau la olimpiada la economie, si avand numai de zece la obiectele de natura economica, si lor le-a pus nota 2. Cand trec pe langa liceu, mereu am un zambet pe buze, din cauza zilei acelea.
Cea mai frumoasa amintire din liceu….hmm….e de fapt o mica poveste. In liceu l-am avut ca si coleg pe fiul unei foste profesoare din gimnaziu. Si abia daca vorbeam in clasele 9-11. Dar in clasa a 12-a s-a aprins o mica scanteie.
Toate fetele il necajeau pentru ca avea (inca mai are ) un principiu pe care nu-l poate incalca : nu jigneste niciodata vreo femeie. Iar fetele din clasa profitau de asta. Pe atunci fara sa ma gandesc la ceva mai mult din partea lui decat o simpla prietenie, mi-am zis ca ar fi bun de sot deoarece vedeam ce mult respecta femeile.
Dupa cateva luni a venit si banchetul…iar scanteia care se aprinsese pe parcursul ultimelor luni din clasa a 12-a s-a transformat intr-o mica flacara…parca atunci il vedeam pentru prima data. A fost un vis…si inca mai este…
Una dintre amintirile frumoase din scoala a fost in clasa a X a…aveam un profesor foarte exigent la chimie. Preda atat de prost incat nimeni nu putea invata nimic de la el. Intr-o zi ne-a anuntat ca ora viitoare avem extemporal. Cum nimeni nu putea invata am hotarat sa chiulim, toata clasa. Ne-am dus intr-un restaurant din apropierea liceului. Nu au trecut nici 10 minute de cand intrasem si ne pomenim cu proful dupa noi cu teava de la aspirator in mana. Continuarea o puteti ghici toti…ne-a luat in clasa, ne-a asezat in fata tablei, ne-a dat o bataie zdravana la fiecare, ne-a dat 2 „din oficiu” la toti si apoi ne-a spus ca oricum vroia sa ne trimita acasa la ora respectiva ca avea o sedinta. A fost asa de mare rasul ca am mai si chiulit degeaba…si am mai luat si bataie pe deasupra.Si acum cand ma mai intalnesc cu colegii mai radem de intamplare!
Imi amintesc cu mare placere de anii de liceu 1996-2000 cand am avut o diriginta care stia sa ne tina in frau ,spun asta deoarece ne certa si ne pedepsea atunci cand eram rai dar in acelasi timp stia sa ne indulceasca la propriu de fiecare data cand aveam dirigentie ,astfel ca ne aducea mereu prajituri si chiar torturi sa ” bagam” in noi………aceasta fiind vorba ei. Acum dupa 11 ani nu mai profeseaza dar am pastrat legatura……..in fiecare an de ziua ei ne intalnim si mergem la ea ,bineinteles ca ne asteapta tot cu prajituri si tort sa „bagam ” in noi. Chiar imi amintesc cu mare placere de anii de liceu.
O amintire din clasa a V-a: tocmai ce schimbasem placa de la „doamna invatatoare” la ” domnul diriginte”, diriginte care era profesor de istorie, unul foarte bun, care preda mult si frumos si cerea la fel de mult si de frumos. Asa ca, la primul test la istorie, fiecare a invatat dupa cum a considerat. Pusi in fata testului toti ne-am dat seama ca ceea ce am invatat nu era, catusi de putin, suficient. Eram toti foarte panicati pana sa ne dam seama ca avem noroc : „dirigul” se pune sa citesca ziarul, iar noi incepem sa ne inspiram din diverse surse. Toate bune si frumoase pana cand se sfarseste ora si suntem anuntati ca am luat toti 2. Foarte nedumerti, intrebam de ce, iar in momentul respectiv profesorul ne arata cele 2 gauri din ziar, pe care, naivi si boboci fiind, nu le-am observat, in schimb dirigul ne observa perfect prin gaurile respective. Cel putin, in urmatorii patru ani am stiut ca nu e de glumit, sau mai bine zis, de copiat cu domnul diriginte. Si acum ma intreb daca facea asta la fiecare generatie de elevi pe care o avea, ca sa ii invete minte de la inceput.
O amintire dintre anii de scoala generala si liceu: ADMITEREA LA LICEUL PEDAGOGIC -Proba la muzica. La interpretarea unui cantec nu reuseam sa iau tonul corect. O colega s-a ridicat si mi-a dat tonul si asa am trecut proba. 🙂 Asta se intampla in iunie 1995.
1999…clasa a IX-a…primele saptamani de liceu..ora de matematica..cu dirigintele clasei…la un moment vrea sa se ridice de pe scaunul de la catedra…nu reuseste…mai incearca o data…nimic..se uita…pantalonul de la costum i se agatase intr-un cui iesit din scaunul respectiv…rosu la fata de nervi ne cheama pe mine si inca un coleg sa-l ajutam sa „scape”…isi desface cureaua de la pantaloni si stand in spatele catedrei ii coboara pana la genunchi in timp ce noi ne chinuiam sa-i scoatem din ce se agatasera ei pe acolo…nu va mai spun ca afara era un frig grozav si avea si o pereche de izmene pe el de au ramas toti din clasa socati la vederea lor…iar eu cu colegul..sub catedra..proful trecut bine de 60 de ani..ce sa mai..comicarie totala..la cateva saptamani de la intamplare inca o auzeam povestita prin autobuzele orasului de oameni pe care nu-i cunosteam dar care o auzisera si ei de la altii si de faptul ca proful „i-a chemat pe doi sa-l ajute”…
In clasa a 7-a, eu si cu 2 colegi de-ai mei voiam sa plecam pana afara sa ne luam ceva de mancare.. Profa’ de chimie era pe coridor, nu aveam voie sa iesim din scoala.
Unul dintre colegi s-a dus intr-o clasa si a iesit afara coborand pe geam, pe cand celuilalt coleg l-a starns de gat si i-a dat o palma zdravana in ureche si eu am luat-o la fuga.
@ oana h, superba intamplarea, frumosi ani.
Cele mai frumoase amintiri le am din perioada liceului .Cea cu care imi aduc cu placere aminte e din clasa a10-a cand frecventam chioscul scolii si eram nevoit sa astept in picioare la rand pana cand intr-o zi ne-am luat eu si un coleg scaunele din clasa si am mers cu ele sa asteptam la chiosc :)) .
Severa mea profesoara de limba romana, din anii de liceu, începuse sa „distribuie” tezele corectate.De la nota 9 (obținuta de un „geniu”) pana la nota 2. Si eu tremuram, si imi frangeam mainile de emoție cu fiecare nota anunțată. La sfârșit, a făcut o pauza luuunga, si apoi mi-a inmanat lucrarea de 10 cu felicitari.Ce usurata si multumita am fost nu se poate descrie in cuvinte.
la inceputul clasei a 9-a (acum 10 ani), dupa o bine meritata vacanta de vara, profa de engleza n-a dat o sarcina: sa facem o compunere scurta despre cum ne-am petrecut vacanta tocmai incheiata. cu toata dibacia si priceperea mea la limba engleza i-am „trantit” o compunere de 2 pagini in care ma laudam ca am fost la mare cu un grup de prieteni buni, iar in ultima noapte ne-am decis sa facem baie in pielea goala… am povestit cu lux de amanunte senzatiile traite, iar cand a venit vremea notelor eu am luat cea mai mica nota; nu din cauza greselilor de exprimare sau gramaticale ci din simplu fapt ca d-ra profesoara a considerat ca ii fac avansuri (nu ca nu mi-ar fi placut 😀 )… s-a facut un mare tam-tam pe chestia asta, iar rezolvarea a venit tot din partea dansei care in mod suspect a disparut din liceu saptamana urmatoare incidentului…
Nu cred ca pot face o selectie intre toate intamplarile petrecute in perioada liceului. Au fost prea multe si imi amintesc cu placere de toate. Pot spune doar ca una de care rad cu pofta de fiecare data cand imi amintesc este aceea cand a venit proful de religie la ora cu fermoarul desfacut la pantaloni. Din pacate omul nu observase si continua sa vorbeasca pana cand un coleg de-al meu l-a invitat afara si l-a anuntat. A durat vreo 10 minute pana sa intre din nou in sala de clasa dar bine-nteles ca era rosu ca o tomata la fata.
eram in clasa a 8-a si am venit la scoala cu o fustita galbena scurta, singura data in gimnaziu cand am indraznit, din respect dar si din cauza complexelor fizice, sa vin imbracata „sexi”.
m-a scos profesorul la tabla si cand m-am intors…surpriza, un bilet pe banca!
AI PICIOARE FRUMOASE. ANONIM.
nu am mai venit niciodata cu fusta respectiva, dar si acum ma bucur de amintirea ei.
eram in liceu…Doamne, cate prostioare faceam!!!!!!! printre ele intr-o pauza am lipit pixurile catorva colegi cu super-glue de banca…s inu era din rautate … nu eram atat de fitosi si suparacaciosi atunci. toti gustau o gluma …
Imi aduc aminte cu placere ca la sfarsitul clasei a-8-a,profesorul de matematica,un dur,insa extrem de corect si un dascal desavarsit,mi-a spus cu un zambet pe care il vedeam pt. prima data ca voi reusi fare probleme la treapta si inca cu nota mare!!Asa a si fost,dar ramane amintirea deosebita a acelui om,care am inteles atunci,nu era din piatra ci un pedagog ce stia sa ne invete si sa ne stimuleze in mod deosebit.
Imi aduc aminte prima mea ora de engleza, in clasa a 5-a. Profesoara a inceput sa ne puna tot felul de intrebari sa vada la ce nivel suntem. Am reusit sa tin o conversatie, desi nu facusem nici o ora de engleza. Am invatat singura dupa desenele de la televizor. Long live Cartoon Network (fara traducere)!
eram in liceu..clasa a 12 am impresia..si faceam matematica cu un domn`cu care ne permiteam cu totii glumee….era fff funny…era inalt,f slab si brunet iar pe deasupra avea si mustacioara..il chema Dorimedont,iar noi,il alintam intre noi colegii „dorel”iar unul dintre colegi,mai indraznetz..din senin ne`am pomenit cu el ca in timpul orei cand profu` era la tabla sa predea lectia,colegul a intrebat „doreleeeee cat era ma sobolanu?” dar la care profesoru se intoarce,a aratat o dimensiune si a zis”cam atat avea coada” :))))))) tinuse glumaaaaaaaaa :))) credeam ca dam de o nenorocire..:)) ff tare!
eram in clasa intai de scoala in pauza mare. aproape toti copiii ne-am desfacut pachetelele sa ciugulim ceva. mai putin un coleg care era dintr-o familie mai saraca. noi, copii fiind nu am acordat importanta dar Doamna invatatoare ne-a strans pe toti in clasa si ne-a rugat sa facem un joc. sa ne imaginam ca acel coleg este un viteaz care pleaca la lupta si noi trebuie sa-i pregatim un pachetel pentru drum. toti am dat ceva din pachetelul nostru. asa am primit prima lectie despre cum sa fii darnic iar totul a fost facut in asa fel incat acel coleg sa nu se simta prost.
In liceu am iesit un weekend la munte cu colegii, si dupa o zi plina de peripetii, am stat seara in jurul focului, am povestit si am cantat. Nu pot uita acele clipe, e una din amintirile de baza din liceu.
Imi amintesc o intamplare nostima petrecuta in clasa a 10-a. O colega a gasit un liliac pe jumatate mort undeva pe coridor si l-a adus in clasa. In timpul orei (de psihologie cred) liliacul s-a dezmortit si a zburat putin prin clasa. Profesoara s-a ridicat speriata de la catedra iar restul colegilor s-au indreptat catre cuier sa-si puna ceva pe cap. Dupa ora liliacul a avut un final tragic ajungand in toaleta scolii. Saracul liliac nu avea nicio vina.
cel mai frumos moment din toti anii de scoala a fost si va fii :am dat treapta a doua la liceu si am intrat ULTIMUL!!! cu mana pe inima si acum recunosc ca DUMNEZEU EXISTA iar pentru atei am fost un mare „bulanos”!
Cel mai frumos moment din perioada liceului a fost Balul Bobocilor din clasa a 9-a la care am participat insotita de primul meu prieten – a fost o seara memorabila – si nu va ganditi la amor in toaleta scolii sau etnobotanice fumate pe ascuns !!! Eram in anul 1994 si atunci stiam sa ne distram altfel – dansam toata seara si eventual un sarut pe furis in drumul spre casa 🙂
Cea mai frumoasa amintire din liceu este legata de uniformele de PTAP, daca mai stie cineva cum erau: albastre si cu epoleti 🙂
Intr-o zi n-a venit profa de engleza si din plictiseala … a inceput din senin ruperea epoletilor de la bluzele de PTAP. De fapt se rupea nasturele care tine epoletul. Pana la pauza toti eram cu epoletii flu-flu, iar cand au revenit colegii care erau la franceza, cei care aveau epoletii rupti dar nu rupsesera la nimeni s-au repezit pe ei. Acum se rupeau epoletii direct din cusatura …
La ultimii epoleti de rupt s-a dat o lupta eroica. Probabil ca erau mai bine cusuti, dar din invarteala s-a nimerit sa se sparga tabla (era de sticla vopsita in verde). Am suportat morala dirigului si ne-am luat fiecare cate un ciob drept amintire.
Cel mai frumos moment din liceu a fost ziua in care s-au afisat rezultatele examenului de bacalaureat…aveam mari emotii legate de nota la limba romana – scris…mare mi-a fost mirarea, insa, cand am vazut nota luata (9,50) ..eram in culmea fericirii!
Eram in clasa VII si pregateam serbarea de sfarsit de an. Profesorul de lb.romana (un batranel de care-mi aduc aminte totdeauna cu placere) ma pregatea pentru recitarea poeziei Cetatea Neamtului. Ne-am retras intr-o clasa nefolosita, langa cancelarie. Femeia de serviciu a facut curatenie in cancelarie si trecand pe langa usa noastra a rasucit cheie si ne-a inchis. Am strigat noi in zadar, femeia nu auzea prea bine. Imi vine sa rad si acum de disperarea profesorului meu, de bataile in usa si pereti pana ne-a auzit cineva si ne-a deschis. Dupa ce am mai crescut m-am gandit ca poate profesorul s-a panicat asa tare nu pentru ca era claustrofob ci se gandea ca situatia in care eram putea fi interpretata altfel.
Imi amintesc o intamplare haioasa: eram la ora de chimie in clasa a XI-a, colegul meu de banca era tocilarul clasei (dar si unul din prietenii mei buni, eram si vecini…). Ei bine, colegul meu provenea dintr-o familie buna – tatal sau era preot – ceea ce prin anii `90 era ceva intr-un oras ca Hunedoara :-)). Dar sa continui: profa de chimie era cam nesuferita, sentiment reciproc in ceea ce ma priveste… oricum, se trezeste doamna de chimie povestind despre cele doua fete ale sale si cum ar vrea ea sa le marite cu niste baieti buni, si spune ca invata bine, sunt educate frumos, gospodine, etc. Brusc, se uita gales la colegul meu si ii propune sa ia de nevasta una dintre ele, preferabil pe cea mare. Asta se codeste, roseste, amuteste, nu stie ce sa faca, ce mai… s-a blocat complet, in timp ce toata clasa chicotea pe sub banci. Atunci, ce m-am gandit eu? Sa-mi salvez prietenul, dar sa i-o si coc profei, am zis tare si raspicat ca sa nu-si faca griji: „doamna profesoara, le iau eu pe amandoua!”. Profa a facut o fata lunga, s-a enervat, se inrosise de la tensiune si a inceput sa strige: „ce faci tu, Stanciu? Ce faci?” Inutil sa spun ca rasetele colegilor mei erau deja isterice, era o nebunie, profesoara de chimie nu se mai auzea. Mai mentionez doar ca numai unul ca mine nu isi dorea doamna profesoara pe post de ginere. Eram (si inca sunt) rocker – ceea ce atunci reprezenta un pacat capital – si una din oile, sa zicem gri, ale clasei.
eram in anul 1 la facultate, si imi aduc aminte ca eram disperata din cauza faptului ca nu intelegeam termenii juridici (eram la facultatea de administratie publica)……astfel incat am vrut sa renunt la facultate. dar, odata cu trecerea timpului am inceput sa inteleg la ce refereau profesorii care predau materiile juridice………si am ajuns sa nu imi mai fie groaza cand ii vedeam
Intotdeauna o sa-mi amintesc de teza de la filozofie. Aveam un profesor foarte de treaba si noi, fiind in clasa a 12-a, nu mai aveam timp de invatat si pentru..filozofie. Evident, si proful era constient de lucrul acesta si, in timpul tezei citea ziarul. Faza penibila era ca toata lumea copia, si se-auzea un fosnet de foi ce nu ar fi putut fi cenzurat cu nimic. Pana si ultimii tocilari ai clasei copiau pe rupte..Cred ca pana si profului ii era rusine de rusinea noastra 🙂
Prin clasa a X-a aveam o colega care aducea oua de prepelita la scoala pentru alti colegi. Fara a face exceptie de la „normalitatea adolescentina” si eu, ca si colegii si prietenii mei eram pusa pe shoti tot timpul. Motiv pentru care, intr-o zi, intr-una din pauzele de recreatie de 10 minute am luat un ou de la colega mea Elena si l-am strigat pe colegul din fata, facandu-ma ca ii arunc oul in cap. Din pacate pentru colegul meu, oul de prepelita era crapat de la transport, asa ca tot continutul sau a ajuns pe fata colegului meu, socat in primele 30 de secunde. Iar eu, vazandu-ma cu coaja de ou in mana si privindu-l cum se schimonoseste..am luat-o la fuga prin liceu. Bineinteles ca am primit o baie cu sticle de apa din partea colegului, insa si acum imi amintesc razand de aceasta intamplare. Si toate astea s-au petrecut pe coridoarele liceului Iulia Hasdeu din Bucuresti.
Super anii de liceu tare ne mai distram. Cate as avea de povestit….. Una din ele ar fi aceea ca ne motivam absentele pe la toaleta in timpul orelor de limbi straine iar una din colege si-a motivat din greseala o nota la geografie. Ce scandal a iesit va dati si voi seama.
Doamne, cate sunt! Prima care imi vine in gand este legata de o iarna, undeva prin clasa a saptea. Eu uram, de altfel, ca si acum, zapada si respectiv prostul obicei al baietilor de a ne freca cu zapada. Zilnic. Intr-una din zile, cand am cazut prada unui complot si umpluta de zapada, „capul rautatilor” era unul si acelasi. Pe care mi-am facut curaj, l-am luat prin surprindere se pare si l-am umplut la randul meu de zapada. Bineinteles ca apoi am dat bir cu fugitii.
Mda si eu eram tot in scoala generala, ca toata lumea la varsta de 14 ani:P, si intr-o seara, deoarece aveam ore pana tarziu s-a luat lumina.
Aveam ora de matematica cu cel mai nesuferit profesor, si ce ne-am gandit noi, am intors dulapul din clasa cu usile inspe usa de la intrare si l-am asezat in fata ei. Cand a intrat profesorul s-a trezit nicidecum in clasa ci in dulap!. ..A dat sa faca un pas si s-a lovit de pereti, nu va spun cum a hurducait dulapul si cum s-a miscat….ne-am prapadit de ras!…bineinteles ca a doua zi eram toti la careu cu parintii langa noi!
Clasa a12a, eram in pauza si pe partea opusa scolii se fuma.
apare directorul, nimeni nu se sinchiseste sa lase tigarea, desi ii avertizase, cand incepe sa fugareasca una din fete :))
Cred ca ca cea mai frumoasa amintire o am din scoala generala,eram in clasa a Vlll a.Pe timp de iarna cand se facea repede intuneric, noi inca eram la sc iar in intr-o seara a fost hallowenul iar noi eram in cls si neam hotarat sai facem o surprizxa profei de franceza care era super tare.A fost ft frs sai vad reactia profei cu tot felu de obiexte pe care le pusesem in cls…imi aduc aminte si acum..este o amintire ft placuta!
Imi aduc aminte cu drag de ziua de 1 martie cand eram in clasa a 7-a si cu multe emotii am reusit sa-i dau un martisor baiatului care imi placea. Sentimentele de atunci erau nevinovate si aveam cu totii sufletele mai curate, fara interese si minciuni cum intalnim in ziua de azi.
ee..prin clasa a 12 cand am prins curaj si i-am zis dupa 4 ani de zile colegului meu de banca ca eu i-am zis profesoarei ca copiase la un test!! A inceput sa rada si mi-a zpus ca stia dar ca imi admira sinceritatea:))
In clasa a 7-a diriginta ii pusese pe „prostii clasei” in prima banca pt ca vorbeau prea mult si nu erau atenti la ore. Intr-o zi la ora de rusa doamna vorbea in rusa in fata clasei, chiar in fata primei banci. Privea in clasa in timp ce vorbea iar „prostii” credeau ca nu ii vede asa ca au inceput sa se bata. Profesoara fara sa se intrerupa din discurs si fara sa ii priveasca i-a luat si i-a batut cap in cap… 😀
Eram in clasa a X-a de liceu. Am mers la poligonul din apropierea orasului, la PTAP, la trageri.
Dupa ce am stat „ochi si urechi” de atenta ( pentru ca povestile care circulasera si erau dintre cele fioroase: se poate disloca umarul in timpul tragrii cu arma… etc), toti colegii mei trageu la tinta. Mie nu-mi mergea arma. Eram diperata, nu stiam ce sa fac. Am fost ajutata de un cadru militar care si-a dat seama ca teava pustii era infundata cu o tija de curatat. Pana la urma am scoso la capat….
Liceu,leagan al tineretii mele…
Parafrazand faimoasele cuvinte ”Liceu,cimitir al tineretii mele”, m-am gandit ca pot scrie si eu o mica aducere aminte despre minunatii ani petrecuti pe bancile liceului.Cel mai adesea imi amintesc perioadele de practica.Pe cand eram eu licean, faceam practica in anumite fabrici, depindea de profilul liceului.Noi mergeam in uzina de obicei pentru practica in productie.Era super!Ce ne mai distram si munceam cu spor.Insa cea mai frumoasa amintire a mea vizavi de practica, este atunci cand am aranjat cu un prieten care era la liceul economic, sa merg cu el. In vacanta de vara, pe ei ii ducea pe litoral sa faca perioada de practica in productie!A fost superb!Doua luni de zile la mare!Va inchipuiti,am si muncit dar ne-am si distrat de minune!Si plus de asta, am castigat si niste banuti ,destul de multi.Tin minte ca la intoarcerea acasa, mi-am luat un magnetofon Grundig si cine mai era ca mine?????Frumos ce mai…De atunci, din acea vara petrecuta pe litoral, am prins intr-adevar gustul banului muncit, pentru ca mi-am dat seama ca chiar e adevarat ca numai muncind poti sa-ti realizezi visul!Pastrez si acum magnetofonul meu drag, primul meu obiect cumparat din banii mei exclusiv! 🙂
Era o zi frumoasa de toamna,in clasa a-IX-a cand m-am intalnit cu o fata frumoasa pe care o iubeam mult!Era asa speciala pentru mine si inca mai este speciala!Si totul a inceput atunci cand i-am scris biletele de dragoste in ore dar m-a vazut domnul profesor de istorie si m-a scos la lectie dar spre surprinderea tuturor am luat nota 8 ca invatasem lectia!Toti colegii m-au apreciat si de atunci am invatat ca nu e bine sa scrii biletele de dragoste in ore si sa fiu mai atent la lectie:)
Imi aduc aminte ca in scoala generala aveam un profesor de geografie foarte sever,care asculta cu sfintenie pe orice elev avea ghinionul sa pice la catalog ,din lectia predata la ultima ora.Iar faptul ca ne spunea sa invatam capitalele tarilor lumii,sa le stim si noapte daca ne trezeste cineva din somn sa le spunem,imi trezeste amintiri placute pentru ca mi-au ramas bine intiparite in minte si de atunci nu a fost nevoie sa le repet:))le stiu si acum pe toate
prima data cand am luat vaccin, printr-a 4-a. ma tineau vreo 3 fete si asistenta si cand sa se apropie doctorita de mine cu acul, am muscat-o pe asistenta. mi-a fost rusine, dar tot nu am primit in ziua aceea vaccin. a venit mama cu mine si atunci abia am stat.