Participa in perioada 12 septembrie – 2 octombrie 2011 (ora 23.59) la acest concurs si poti castiga Enciclopedia Universala Britannica ( 16 volume ).
Ce trebuie facut pentru a participa la concurs?
Povesteste-ne o intamplare petrecuta in scoala / liceu, de care iti aduci aminte cu placere ( si ) in acest moment !
Fara rautati !
Va fi un singur castigator, desemnat cu ajutorul random.org
Conditii :
- folositi o adresa de email valida (veti fi contactati la respectiva adresa)
- lasati UN SINGUR COMENTARIU
Puteti sustine concursul dand click pe “+1″-ul de mai jos sau anuntandu-l pe blogul personal.
hmmm eram in clasa a-8-a cand in clasa era o liniste deplina la ora de romana si m-am trezit razand in hohote la afirmatia profului …despre lagatura dintre cal si animal…intrebata de ce rad?in final tot eu am avut 9 la purtare …probabil impresionat de atentia noastra a gresit exprimarea : legatura dintre cal si om era, dar a spus cal si animal…
Imi voi aduce mereu aminte de ora de franceza din apropierea zilei de 1 decembrie, cand doamna profesoara ne-a intrebat daca stim imnul. Avand niste colegi mai glumeti au inceput repede sa se strige intre ei ca au voce. Astfel 2 baieti din clasa au fost nevoiti sa cante toata ora imnul ( de mentionat ca erau complet afoni). Nu o sa uit niciodata intamplarile de genul din liceu.
imi aduc aminte cu placere de liceu, si mai ales ca am facut un liceu militar…..eram intr-o seara la studiu(se facea si asa ceva, dupa ore) si pe tabla se scria prezenta, unul la biblioteca, unul de servici, 2 la infirmerie etc.,iar un coleg era trecut la meci(era in echipa de volei a liceului),dar cineva schimbase o litera si din „meci” s-a transformat in „muci”….. venind ofiterul de servici in control a observat „greseala”, dar s-a amuzat pe tema asta si noi cu el…dar mare ne-a fost surprinderea a 2-a zi de dimineata toata clasa am fost chemata in fata comnandantului(sub bradulet, spuneam noi) pentru acea litera….si ne-am luat o mustrare…..amintiri frumoase…
Liceu,clasa a XII,trimestrul doi,1986,teza la Limba si literatura romana.Eu elev bun(adica aveam la acest obiect doar notele 2,5,10,asta dupa cum ma gasea de pregatit domnul profesor(foarte cult,bine pregatit,dar atipic pentru anii respectivi,original,cu un simt al umorului ciudat).Copiez la respectiva teza din Compendiul lui George Calinescu „cu punct si virgula”,vine domnul profesor cu notele,eu 4 „din mila”,si ma intreaba de unde am scos tampeniile scrise in respectiva teza.Scot sursa inspiratiei,pe care marcasem fin cu creionul exact ceea ce am copiat,ma aleg cu un catalog in cap.Domnul profesor iese furios,ma paraste parintilor(tot profesori)si,in viitorul apropiat,adica la examenul de bacalaureat,”ma pica”la scris.Noroc de oral!
In clasa a X a am fost la olimpiada de fizica, faza judeteana, impreuna cu cativa colegi. Cand am ajuns acolo ne-au bagat intr-o sala care mirosea ingrozitor a petroxin. Ne-au tinut acolo vreo 3 ore dupa care au aparut cu subiectele. Cand am citit subiectele am izbucnit cu totii in ras. Nici unul dintre noi nu prea stia despre ce era vorba in ele. Era materie de facultate iar noi elevi in clasa a Xa. Dupa ce am citit tot ce era acolo si-mi era foarte clar ca nu am facut la scoala asa ceva am inceput sa scriu ce consideram eu ca ar trebui. Scriam si eram foarte relaxat ( oricum nimeni dintre colegi nu stia nimic) asa ca am scris, am scris … Cand am primit rezultatele am aflat ca as fi mers la nationala daca nu as fi gresit un calcul… Ups!
Eram in clasa a XI-a si intr-o anumita zi aveam de la prima ora chimia…cu un profesor caruia ii placea sa faca haz de liceeni…Trebuia sa fim atenti la orice detaliu din comportamentul nostru, altfel am fi riscat sa fim de rasul celorlalti…si cu toate acestea, se intampla destul de des ca unul din noi sa „pice in plasa”; in ziua aceea, eram cam absenta cu mintea si deoarece imi era si somn, nu m-am putut abtine sa nu casc…si pana aici mi-a fost! m-a vazut, m-a chemat la catedra si dupa cateva vorbe hazlii, m-a trimis in curtea scolii sa ma spal pe ochi, in hohotele intregii clase!la intoarcere, desi ma vazuse pe geam facand asta, a si verificat sa vada daca m-am trezit cu adevarat! 🙂
Eram în generală, o doamnă profesor și-a susținut lucrarea de grad cu clasa noastră; a fost totul bine (sau, în fine, așa îmi amintesc acum), doamna profesor a luat gradul și … surpriză! Ulterior susținerii lucrării, doamna profesor a venit în clasă cu o cutie cu bomboane și ne-a dat tuturor o bomboană; un gest foarte rar și binevenit, m-am simțit un pic ciudat să primesc bomboane de la profesorul meu.
Cea mai haioasa si dureroasa intamplare s-a petrecut in clasa a VIII-a. Toti colegii erau pe coridor, iar cand au vazut ca vine profesoara, care era de altfel o dura, au fugit toti in clasa. Cand m-am asezat in banca m-am ciocnit cu unul dintre colegi si s-a auzit in clasa un sunet de parca s-au ciocnit doua oua. Partea interesanta este ca respectivul coleg era mult mai gras decat mine si tot el s-a lovit mai tare. Statea in ora cu o compresa cu apa pe ochiul accidentat si eu nu aveam nimic, chiar daca am dat cu capul.
La orele de istorie din timpul liceului aveam un profesor pasionat de ..extraterestrii ,si cand nu avean chef de ore….de istorie….profu ne facea pe plac si ne desena pe tabla galaxia si..eventualele nave spatiale pline cu extraterestrii.Am invatat toata galaxia…da la istorie la BAC am copiat.
Cred ca eram prin clasa a Xa. Aveam o sonerie pe telefonul mobil care suna ca un tot de apel apoi vorbea tatal unei fete pe nume Maria si lasa spatiu intre propozitii ca si cum ar fi fost o conversatie reala. Eu cu o colega ii puneam pe ceilalti colegii de clasa sa o ceara la telefon pe Maria, iar tatal ii lua la misto. Practic purtau o conversatie.. Unii dintre ei chiar il intrebau stanjeniti de ce vorbeste asa cu ei.. Ne-am distrat cu totii atunci..chiar si cei care au luat palsa. Mi-e dor de liceu..
Imi aduc aminte cand prin clasa a V-a am vrut sa chiulim toti de la desen fiind ultima ora. Am plecat toate bune. Unii s-au intors de pe drum la scoala, ne-au pacalit, dar diriga a fost atat de afectata incat a facut sedinta cu parintii pentru asta. Si imi aduc aminte cand a venit mama de la sedinta :)) si radea ca le-a facut morala pentru noi, „Cum de ne-a dat in gand sa plecam tocmai de la ora de desen” :)))
In liceu am fost olimpica la mate, iar profesoara ma mai lua de la orele mele pentru a face pregatire pentru concursuri. Din cauza programulu incarcat, nu puteam lucra mult in particular, asa ca mergeam cu dansa la orele de matematica ale altor clase, stateam intr-o banca in spate si rezolvam probleme. Intr-o buna zi, am impartit banca cu un elev dintr-a zecea, care lucra tot la algebra (eu eram boboaca), foarte simtitor fata de mine, mai ales cand a vazut ca si eu si el rezolvam probleme de mate. Partea amuzanta a venit atunci cand m-a intrebat cu empatie daca si eu eram corigenta la mate, la fel ca el.
Prima ora de matematica din clasa a X-a faceam recapitulare cu noul profesor cand acesta m-a trimis la tabla ca sa rezolv ceva exercitiu si mi-a pus o intrebare legata de matematica de clasa VII(nu mai stiu exact ce) la care nu am stiut sa ii raspund si m-a trimis la loc si mi-a dat 2(nu am mai luat pana atunci asa nota mica la nici o materie), la inceput m-am speriat ca o sa raman corigent daca va continua cu acest tip de ascultari si va da note pt ca nu stiu o anumita regula de prin clasa a VII-VIII. Pe urma mi-am dat seama ca profesorul respectiv era chiar de treaba.
Da, imi amintesc din liceu. Imi placea si imi place si acum istoria, am fost apoi si la olimpiada de istorie. Eram clasa a IX-a, profesorul a intrebat despre un renumit port grecesc, cum se numeste, la care nimeni nu a stiut sa raspunda, iar eu am zis Piure, in loc de Pireu. Asa ca nu am primit nota 10, fiindca m-am grabit si am zis Piure, in loc de Pireu :))
Foarte multe sunt intamplarile memorabile din scoala, iar niciuna nu m-a marcat mai mult sau mai putin decat cealalta. Dar de dragul acestei povestiri voi alege aleatoriu o mica intamplare din liceu: Tin minte ca eram o fata cuminte, timida cu persoanele pe care nu le cunosteam, eram in clasa a X-a, sefa de clasa, iar consiliul nostru al elevilor avea un nou presedinte. El era un conducator, o persoana sigura pe ideile si actiunile lui, a schimbat multe la noi in scoala in scurtul interval de timp pe care l-a avut…La Olimpiada Liceelor la care participam an de an s-a produs o intreaga revolutie la noi in oras cu el in frunte…totul de la un meci de basket incorect arbitrat (arbitrul ne-a dat afara galeria dintr-un motiv chiar frivol, iar scoala noastra evident trebuia sa i-a atitudine cu scumpul nostru presedinte in frunte), astfel s-a pornit in minutul urmator un mars catre primarie cu vreo 145 de elevi ai liceului nostru (mai ceva ca la revolutia din’89). Culmea primarul era plecat din oras la momentul respectiv, iar noi intalneam tot mai multe obstacole in calea obtinerii dreptatii noastre…intr-un final apare si politia comunitara cu jandarmi cu tot deoarece primisera plangere de la nu stiu cine ca perturbam linistea publica…Insa scumpul nostru presedinte tot nu s-a lasat, le-a explicat situatia (nu au fost foarte intelegatori) desi ei continuau sa-l ameninte cu amenzi, inchisoare si mai stiu eu ce…Abia seara tarziu a reusit el sa vorbeasca cu adjunctul primarului la telefon si sa se asigure ca se va face dreptate, ca meciul nu va fi luat in considerare…O cauza puerila pentru a incepe o revolutie, daca ma uit acum inapoi, dar ce face si acum parte din arhiva memoriei mele…Din pacate, un an mai tarziu am asistat la inmormantarea celui mai bun prieten al meu, scumpul nostru presedinte al consiliului de elevi a fost invins de cancer, la varsta de doar 17 ani. Nu voi uita niciodata influenta ce a avut-o aceasta persoana asupra mea si asupra celorlalti.
In clasa a XII a ni se schimbase profesorul de engleza in prima zi din anul scolar. In clasa harmalaie, galagie, unii ascultau muzica alti jucau carti, ce mai haos in toata regula , pe usa a intrat o fata blonda cu ochii verzi ce a spus timid „buna-ziua” unii colegi si-au indreptat atentia catre ea alti nu. ” Hai stai aici cu noi in banca facem o carte pana vine proful ! Cum te cheama?” am apucat sa spun ,fata a iesit si sa intors cu directorul .Sa facut liniste mormantala.”Buna-ziua clasa domnisoara este noua voastra profesoara de engleza.”O jumatate de trimestru am stat cu sufletul la gura.
In clasa a noua, inainte de vacanta de Craciun, ne-am hotarat sa chiulim de la geografie(era miercuri inainte de vacanta daca nu ma insel).Profesorul de geografie era extrem de serios,ne preda mult prea mult pentru profilul nostru si era temut de toata scoala.Dupa geografie aveam biologie si trebuia sa ne luam tezele asa ca a trebuit sa ne intoarcem la scoala.Nu ne-am intalnit cu profesorul dar am auzit de la alti elevi ca era furios.Dupa vacanta, pana miercuri, toti profesorii ne-au intrebat de ce am plecat, toata scoala stia, si noi a trebuit sa invatam un capitol intreg pentru cea mai crunta lucrare din cariera noastra de elev.Lucrarea a fost precedata de jumatate de ora de morala.Acum ne amintim cu placere, dar atunci nu ne-au prea placut notele mici pe care le-am incasat…
In clasa a IX-a, cu o zi in urma murise Adrian Paunescu iar profesoara noastra de limba franceza este mare iubitoare de poezia lui, asa ca a venit la ora cu un casetofon si cu un cd de’al Tatianei Stepa. A selectat din playlist „copaci fara padure” si s-a pus pe plans… da un plans din’ala de i se inrosisera ochii , plans care s-a tramsformat in bocet. Si plangea si recita, plangea si recita. La un moment dat s-a ridicat si mergea printre banci, ne lua de mana… foarte greu ne-am abtinut sa nu radem. Imi aduc aminte cu zambetul pe buze de orele doamnei profesoare, cand nu plangea dupa Paunescu facea orice altceva in afara de limba franceza!
imi voi aminti toata viata,cu mare placere,serile din curtea liceului(locuiam in internat) in care cantam folk,acompaniati de o chitara….
Profu’l nostru de geografie ne lua peste picior de fiecare data cand avea ocazia. In consecinta, ne-am hotarat ca la un test sa copiem sub ochii lui fara sa isi dea seama, astfel ca, inainte cu o ora de examinare am scris materia din care era testul pe tablele din clasa. INVERS si in diferite directii! Nu si-a dat seama iar cand ne-a inapoiat testele cu note ne-a si laudat ca am fost atat de constiinciosi si am luat numai note bune.
Da, imi amintesc din liceu. era o zi de iarna venem de la liceu impreuna cu inca 2 colegi si ne veni o idee geniala sa ne batem cu bulgari de zapata. Zic ca e idee geniala deoarece ne apuca sa ne jucam dar nu observam sau mai corect nu am recunoscut pe persoana care era in fata noastra, am inceput joaca sa dam din greseala si in persoana din fata noastra care sa vezi surpriza cine era PROFESORUL DE ROMANA.am inceput toti 3 sa ne cerem scuze dar am avut un mare noroc ca profesorul era de gasca si nu s-a suparat pe noi. adoua zi la scoala am crezut ca ne va spune ceva dar nu a fost asa. a inteles joaca nostra de tineri.
un sper profesor ce bine ar fi sa fie cu totii as
Rad si acum cand imi amintesc cum am luat eu singurul 4 in toti cei 16 ani de scoala. Eram in clasa a VII-a si pauzele erau un deliciu pentru noi iar scaunul de la catedra era vizat de toti si se dadeau lupte aprigi pentru a avea privilegiul de a-ti petrece pauza in fata tuturor. Si cum se jucau dragii mei colegi, sunase clopotelul dar nimeni nu mergea in banca pana nu auzeam unul dintre noi pe hol: „Vine profu!!!” Si atunci toti ne impingeam unul pe altul ba sa intram in clasa ba sa trecem printre banci. Aceeasi desfasurare inainte de fiecare ora si bineintele inainte si de ora de educatie civica tinuta de un profesor tinerel si frumusel care se straduia sa-si mentina aura de profesor serios si care cere respectat. Si cum se auzea” vine profu”, toti fuga in banci si colegii mei uitasera scaunul cu piciorul stramb si mai mult de forma pus. Normal k nimeni nu a indraznit sa avertizeze profesorul ca scaunul e rupt. N-am avut timp niciunul sa ne pregatim sufleteste de ora ca intr-o clipa nu mai vedeam profesorul la catedra..stiu doar ca s-a auzit o bubuitura de tabla si am vazut cum fata de masa de pe catedra era trasa de un colt in disperare. Domnul profesor cazuze pe spate si mai luase si un cap de catedra. Normal ca toti eram pe burta de ras si culmea e ca ne amenintase ca pune 4 la ala care-l mai aude ca rade. Dar nimeni nu se putea abtine, nici macar eu care eram linistita si cu note de 9 si 10. Si uite asa am luat in ziua aia mai bine de jumatate de clasa 4 iar la ora de dirigintie cand ramasese blocata diriginta de situatia din catalog, am mai tras un raset grozav toata clasa la reconstituirea fazei.
Pentru mine, toamna incepe, cu adevarat, abia odata cu scoala. Cred ca, in fiecare an, am observat primele frunze ruginii si schimbarea anotimpurilor doar in prima zi de scoala. Vara era sinonimul vacantei, iar toamna o asociam cu ghiozdanul si temele. Dincolo de nostalgii, in prezent, in prima zi de scoala, ma gandesc cu drag la toti cei care au pasit in bancile acestor asezaminte educaţionale, dorindu-le din tot sufletul meu de adult un an scolar cat mai reusit.
Un an scolar, care, să înceapă, intotdeauna, cu flori, cantece si veselie şi sa se incheie, simetric, peste un an, tot in aceeasi notă…
Si acum, cateva extrase din capitolul « Amintiri de familie »:
Câte zile şi câte nopţi nu a dormit la gândul că, in toamna aceea, va merge la şcoală. Iată, in sfarsit, ziua cea mare a sosit. Păşeşte cu teamă spre clădirea cea mare care îi este străină, are uniformă de culoare închisă, aşezată perfect peste cămaşa imaculată, cu papillon la gâtul prea firav, cu mânuţele îngheţate pe ghiozdanul cel nou, care este marcat de câteva personaje dragi din desene animate…
Merge cu paşi mari, să-şi facă un pic de curaj. Oare nu cumva ieri a făcut ceva rău şi nu îşi mai aminteşte ce, sau a minţit…Gândurile i se amestecă, formand un tourbillon în teama de necunoscut. Bretonul îi taie fruntea în două jumătăţi egale şi nu poate să-şi explice de ce îi este frică, sau frig, doar, până mai ieri, era un băiat curajos. Ah, trebuie să fie atent să nu-şi prăfuiască pantofii cei noi, achizitionati special pentru marele eveniment din viata lui.
Acum este la poartă, este obligat să păşească, mai încet, din cauza aglomeraţiei…Ce veselă este fetiţa aceea şi cum sare în sus de fericire. Oare, ea nu se teme? Va trebui să intre, şcoala pare mare, ameninţătoare, este speriat ca un fir de iarbă, călcat în picioare, mâna bunicului pare prea strânsă peste mâna lui….
Se uită, pe furis, la ceilalţi, îi este ruşine, e gata de fugă, să fugă acasă şi să se ascundă în pat cu promisiunea că niciodată nu o va mai supăra pe mama, nici nu va mai răspunde urât bunicii care, de un an intreg, îi tot repeta:
– Ei, lasă, că mergi tu la şcoală, intri tu pe mâna doamnei!
Şi mama, care-i mai dădea câte una la fund şi-i spunea:
– Ehei, gata cu joaca, vezi câte caiete ţi-am luat, ele toate vor fi scrise până la vacanţa de iarnă.
Se aşează în rând. Aude lista strigată de director şi, apoi, se indreaptă spre clasă. Îi tremură genunchii, îi tremură bărbia, dinţii îi clănţăne, ca la frisoane, fără să-i poată stăpâni.
Sună un clopoţel vesel.
Clasa este mare, luminoasă, cu pereţii albi, imaculaţi, dar, şi cu multe planşe, unele cam îngălbenite, pe pereţi, flori atârnate în florare de sârmă şi tabla mare, uriaşă şi îngrozitor de neagră, pe care scrie ceva care începe cu B mare de tipar, urmat de i mic de tipar…
Îşi găseşte o bancă, se aşează alături de un copil străin. Îl trage pe buni de mână să stea şi el în bancă. Buni îl simte şi îşi face şi el loc, alături. Oare aceea va fi banca lui? Parinţii şi copiii se frământă, se agită, fiecare îşi aranjează odorul în băncile din faţă. Unii se supără, că nu încap toţi acolo, în primul rând ; el este, însă, fericit că stă mai în spate.
Banca de lemn este veche, scrisă şi zgâriată, semne necunoscute şi câteva litere cunoscute sunt sculptate pe ea. Cu degeţelul urmăreşte linia unui O, apoi îl conturează pe M mare de tipar. E prea înaltă banca asta, gândeşte, şi încearcă să se mişte puţin, dar, afurisita scârţie…
Băieţelul din banca lui se uită curios şi-i vine să râdă pe înfundate. Se apropie de urechea lui şi spune, abia stăpânindu-şi râsul:
– Nu-i aşa, că şcoala asta e ca o cutie plină cu şoricei, care chiţăie permanent?
El se gândeşte la cât e de relaxat colegul său.
– Vezi, îi şopteşte bunicul, toţi copiii vin la şcoală pentru a deveni oameni mari!
Nu prea înţelege el ce înseamnă asta, că doar oamenii se fac oricum mari, copiii oricum cresc, nu pot rămâne aşa, de ce este nevoie să înveţe la şcoală? Pentru el era foarte bine la ,,grădi’’. Acolo, avea tot ce-i trebuia pentru a fi fericit. Domna îl iubea şi el a învăţat o mulţime de lucruri. Se uită disperat, ca trezit dintr-un vis. Îl trage pe buni de mână:
– Dar, eu n-am niciun coleg de grădiniţă aici! şopteşte înspăimântat.
– Lasă, îi explică iarăşi bunicul, o să-ţi faci o mulţime de prieteni, toţi copiii de aici vor fi colegii tăi. Simte că leşină. Îl doare burtica, are crampe… Transpiră şi picăturile de rouă de deasupra buzei îl incomodează. Le şterge cu mâna şi ea umedă, mică şi caldă.
Dintr-o dată îi veni o idee salvatoare. O, cum de nu s-a gândit la asta încă de dimineaţă?! Doamna aceea străină vorbeşte ceva, nu înţelege ce, el are în minte ideea şi vrea s-o aplice, dar, nu ştie când este momentul potrivit. Se foieşte, din ce în ce mai mult, şi banca scârţie tot mai tare. Lumea se întoarce şi bunicul îl roagă « stai cuminte!» Nu ştie ce să-i spună. Se ţine cu mâna de burtică, mimând gestul de durere, dar, nimeni nu-l observă.
Dintr-o dată, nu ştie de ce, toţi adulţii se ridică şi se îndreaptă spre uşă. Când simte că şi bunicul se ridică, el este deja ieşit din banca scârţâitoare. Doamna cea străină îl ia de mânuţă şi-i spune ceva, el nu înţelege nimic, se ţine strâns de mâna bătrânului.
– Sunt bolnav, mă doare burtica! spune tare, foarte tare, încât nu-şi recunoaşte glasul.
Gata, am fost la şcoală, acum vreau la mami!
Doamna insistă calm, bunicul îi dă drumul la mânuţă, împingându-l înapoi. Cât de părăsit se simte. E ca un copil abandonat. Aha, deci, buni nu l-a iubit niciodată, cu adevărat! Acum, îşi dă el seama, că-l minţea când îi spunea că ei sunt doi ,,camarazi de arme”. Deci, cine a trădat?
Se lasă dus de doamna cea străină înapoi în bancă. Deci, buni nu-i este prieten! Şi-i spunea mereu că prietenii nu se înşeală unul pe altul, nu se abandonează la greu…Toţi l-au trădat. Mami, care e plecată în delegaţie, toată săptămâna, tati care are întotdeauna mult de lucru, bunicuţa, care i-a promis o prăjitură la întoarcere, buni…da, trădătorul! Nu va mai vorbi, niciodată, cu el, nu o sa-i mai dea pietricele colorate la colecţie şi nici nu o să-l mai ajute, nimic nu o să mai facă pentru el. Şi, cât îl iubea!…Dar, acum, gata, s-a terminat cu prietenia lor.
Oare când va suna de ieşire? Cât e ceasul? De emoţie nu vede cadranul ceasului de deasupra catedrei. Pacă, şi-a auzit numele…
Dintr-o dată, l-a izbit realitatea « cruda ». Cincizeci de perechi de ochi care se uită la el, aşteptând. Emoţie, frică… Aşteaptă ceva de la el. Ce? Se ridică în picioare. Toţi îl ajută. ,,Spune, prezent! Spune, prezent!’’ Face câţiva paşi spre uşă şi vrea să iasă. Se răzgândeşte. Nu se poate! Cum să abandoneze lupta? Se îndreaptă de spate, apucă de pe mânecă o scamă imaginară, îşi drege glasul şi se prezintă bărbăteşte aşa cum a făcut repetiţie acasă, când toţi îl rugau să înveţe să se prezinte:
– Eu sunt X. Nu, nu aşa trebuia, încearcă din nou, altă variantă şi, mai sigur, pe el.
– Pe mine mă cheamă XY. Am şapte ani şi am venit la şcoală pentru că vreau să învăţ să scriu şi să citesc. Şi vreau să vă mai spun că am un bunic trădător!!
Amintirile din anii de scoala vor fi mereu un deliciu al gandurilor mele pentru ca imi vor aduce mereu spiritul copilariei. Sunt multe aducerile aminte dar si mai dulci sunt senzatiile pe care le traiesc acum,o data cu trecerea timpului. Imi amintesc clasa a III-a si prima dragoste patimasa din mintea mea de copila,ne jucam in curtea scolii „Batista parfumata” intreg colectivul clasei…acelasi baiat blond,poznas iubirea secreta a mai multor fete printre care,desigur,si eu…batista a cazut la picioarele mele si colegii incepusera sa cante in timp ce eu pornisem intr-o sprintara alergare in jurul cercului pana cand un picior plasat cu premeditare in calea-mi m-a facut sa ma pravalesc cu tot cu batista in iarba.Imediat am stiut cine era autorul rautatii pentru ca avea intins pe fata cel mai draconic zambet,dar eu fara sa plang sau sa ma super m-am ridicat si am inceput sa alerg din nou de data asta impodobita toata de nuante de verde.Colegele au incercat mai apoi sa ma convinga sa-l parasc pe faptas,sa-i arunc in fata nesimtirea insa eu am tinut-o sus si tare ca nu am patit nimic si asta doar pentru ca am vazut pe chipul lui teama ca intr-adevar as fi putut sa il spun doamnei invatatoare – cum ramanea cu iubirea ce i-o purtam?!. Nu mi-am primit rasplata pentru iertarea mecanica decat in clasa a VI-a cand mi-a oferit un frumos martisor in forma de cheita alaturi de o declaratie stangace de dragoste „cheia catre inima mea”…
Prietenia ce ne leaga acum face aceste amintiri sa devina si mai dragi,deliciul anilor nostrii de copilarie…momente de neuitat.
Adevarul ca odata ce am citit aceasta intrebare m-au napadit amintirile! Scolala generala, liceu… toate se afla acum in capul meu, si poate cea mai pregnanta si amuzanta e cea din clasa a 8-a! Toata clasa, 30 de elevi eram revoltati pe conducerea scolii care de pe clasa a 5-a ne-au lasat aceiasi perdea rupta, galbena care data cred ca de pe vremea cand parintii nostrii fusesera copii. Intr-una din zile, unul din colegii de clasa a inceput sa o rupa fasii. Distractia era prea mare ca sa nu participam si noi, macar la o bucata! Va inchipuiti ce a putut urma: referate, amenintari cu scaderea notei la purtare… cate si mai cate!
A fost minunat!
hmm… si acum zambesc cand vad paianjeni „coborand pe firul lor din tavan”! era clasa a cincea pe undeva prin octombrie, ora de franceza… stateam in prima banca iar la catedra mama povestea cu d-na diriginta! asa s-a nimerit ca acel paianjen sa coboare chiar la mine la banca…si am inceput sa ma joc cu el! nu a durat mult pana colegii au observat si galagie mare pe seama paianjenului care incerca sa-si croiasca drum… cand sus cand jos din cauza mea… „liniste va rog! nu vedeti ca am o mamica aici…!” distractia continua, pana cand mama a observat ca tocmai eu eram capul rautatilor… si nu a ezitat si mi-a trantit cateva …si apoi sa vezi distractie! nu pe seama paianjenului ci pe seama mea !
Una dintre multele întamplări de la şcoală, s-a petrecut într-o oră de biologie, când dădeam test. Nu învăţasem mare lucru, mă uitam pe pereţi, profesoara stătea în picioare, fix în spatele meu. La un moment dat, un pix zboară dintr-o parte în alta a clasei. Profei i s-a părut extrem de necuviincios şi a întrebat „cine a aruncat pixul?”, la care o colegă ce stătea în dreapta ei a răspuns : „Nu ştiu, eu mă uitam în caiet!”, în condiţiile în care noi scriam răspunsurile pe foi şi nu aveam voie cu nimic altceva pe bănci. Noi am început să râdem, iar profesoara s-a aşezat la catedră, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
In liceu aveam un prof la istorie la care daca nu stiai f bine nu treceai. Dar cine mergea la olimpiada lua 10. Asa ca in fiecare am ma duceam la olimpiada si ajungeam pana la faza pe judet, dar ma asiguram cu 2 de 10.
Eu tin minte ca trebuia sa-mi incheie media la istorie si eu eram atat de ragusita incat nu se intelegea nimic din ce spun asa ca a inceput profa sa ma intrebe si eu raspundeam cu da sau nu 🙂
Eram prin clasa a III-a.Într-o pauză am încuiat uşa, vroind să fac o farsă colegilor care nu au ajuns în clasă, fără să-mi dau seama însă că deja toţi colegii intraseră în clasă deja.A venit învăţătoarea(o domnişoară la 50 de ani, care ura băieţii şi care nu avea copii) urlând şi cerând să-i deschidem uşa.Însă surpriză, uşa se blocase, deoarece încuietoarea era defecta.Ca urmare, pe lânga învăţătoarea din spatele uşii, săreau să mă i-a la bătaie şi colegii care au intrat în panică crezând că n-o să mai iasă curând din clasă.Eu nu ştiam – să râd sau să plâng, în cele din urmă uşa s-a deblocat şi învăţătoarea a intrat. Spre bucuria mea nu m-am ales decât cu o pârâtura la părinţi.
Imi amintesc ca in clasa a 7a am cumparat din mall o fiola cu miros de oua stricate si tot felul de „arome” ciudate. inainte de teza de la matematica, au spart fiola in spatele clasei. mirosea ingrozitor,nici macar noi nu ne asteptasem la asemenea miros. rezultatul a fost ca am dat teza pe culoar , pana ne.au gasit alta clasa pentru ultimele 10 minute
Am facut scoala inainte de „89 si am fost educati sa-i respectam pe cei mai in varsta si sa nu iesim din cuvantul lor,mai ales daca ne erau profesori, erau Dumnezeu. Eram clasa a X-a si ne-am hotarat noi sa chiulim de la ore,sa mergem la film si la pizza(pe vremea aceea ne permiteam) dar a prins de veste Directoarea scolii, a oprit tramvaiul si ne-a dat jos pe toti sa ne intoarcem la ore. Tin minte ca imi tremurau asa de tare picioarele ca am mers mai mult tinandu-ma de gard,si aveam o senzatie de rau general.Au fost multe alte intamplari frumoase de care imi amintesc cu drag,dar mai ales ti minte sperantele pe care le aveam, visurile adolescentine,toate s-au transformat in fum.
N-am sa uit prima zi de scoala din viata mea!Eu stau la curte si tin minte ca m-am ascuns prin randurile de rosii si alte straturi din gradina.A stat mama ce a stat,tot asteptand sa apar si cand colo eu nimic,nicio miscare!A venit dupa mine,m-a vazut si a venit asa incet pana am simtit mana ei pe camasa.M-a ridicat ca pe un iepuras:))si mi-a zis „hai ca mergem la scoala!”.Apoi da si spala-te si aranjaza-te,caci va da-ti seamaa cum eram dupa ce am mers „de-a bujelea”pe pamant.Si culmea este ca la scoala mi-a placut!Nu stiu ce a fost in capul meu sa nu vreau sa merg!
In scoala generala, in ultimile 2 clase, fugeam de la ora de Lucru Manual impreuna cu inca 2 colegi pentru a merge pe campul de la IMGB prefacandu-ne ca eram eroii din Winnetou: Winnetou, Old Shutterhand si Old Firehand. Ne confectionasem cutite si topoare din placaje de traforaj si ne jucam incercand sa recreem toate situatiile din carte. Tineam sfat povestind tot ce ne trecea prin cap.
Imi aduc aminte si acum de intamplarea din 1 aprilie,cand eram in clasa a X-a.Eram terorizati de fizica,de faptul ca nu mai avusesem niciun test de cateva saptamani,motiv pentru care ne-am gandit sa facem schimb de clase cu cei de a IX-a,ei fiind la acelasi profil,dar avand ora de limba romana.Profesoara de limba romana a fost foarte surprinsa sa ne vada,dar ora a decurs foarte bine,am discutat cu ea despre vrute si nevrute,dar colegii nostri mai mici au fost batuti de soarta,intrucat ei au sustinut un test din materia care corespundea testului nostru,si pe deasupra le-au fost trecute notele in catalog.Destul de amuzant,urmatoarea ora de fizica am dat mult-asteptul test,dar macar ziua pacalelilor a fost marcata de o amintire placuta si amuzanta…
O intamplare de care sa-mi aduc aminte cu placere, cam greu de spus pentru ca sunt mai multe.
Clasa a IX-a cred ca a fost cea mai frumoasa am avut asa de multe absente incat am fost aproape de a ramane corigent tocmai la sport. Tot in clasa a IX-a am avut un profesor de limba romana extraordinar, modul dumnealui de predare era extraordinar de eficient(o continua dezbatere pe diferite teme lansate de profesor)
In orele mai „tensionate”(in sensul ca nu prea raspundea nimeni la intrebari sau nu se oferea sa iasa nimeni la tabla) ii aratam degerul aratator unei colege care sa afla in spatele meu si nu stiu din ce motiv acest lucru ii provoca o criza puternica de ras.
Intr-o superba zi de sfarsit de an scolar vedem urcand pe scari o superpa creatie a naturii. Aceasta actiune parea rupta dintr-un film american plin de clisee, pentru adolescenti , dar totul se termina brusc cand faptura se inpiedica pe ultima treapta a scarii ajungand pe jos, ca de altfel si noi(motivul fiind altul…rasul).
Primul permis la biblioteca.
Cand eram in generala, majoritatea cartilor pe care le citeam erau fie din biblioteca prorprie, fie imprumutate de la rude/colegi etc. Stiam ca era o biblioteca judeteana in orasul meu, dar eram total in afara cand venea vorba de ea.
In prima zi din clasa a VI a, diriginta a veni si ne-a „impus” , ca sa zic asa sa avem TOTI permis la biblioteca judeteana. Astfel aveam motivatia necesara + dragostea mea pentru citit. Dupa ce m-am vazut cu permisul in mana, am intrat in sala de imprumut.
Inima imi batea cu putere de cate emotii aveam. Atatea carti intr-un singul loc si putea sa o citesc pe care vroiam, toate cu ajutorul permisului meu 🙂
A fost un moment unic, mai ales ca am plecat acasa cu 5 carti ( desi limita era 3 carti , dar tanti bibliotecara a vazut o scanteie in ochii mei si a trecut peste aceasta regula )
Eu am prins scoala generala si liceul(doar ultimele doua trimestre din clasa a XII le-am facut in libertate dupa ’89)in perioada comunista si ne era teama de profesori si aveam un respect foarte mare pentru ei……..
In liceu am avut diriginte un profesor de mate,tare urat era ca si persoana,era mic de inaltime cam 1,40 m,schilod,avea un nas acvilin din care ii ieseau niste fire de par,noi ne distram pentru ca vara veneacu saboti cu toc inalt si iarna cu pantofi cu toc inalt,imi aduc aminte ca in clasa XI am nimerit(ca de obicei nu stateam acolo)in prima banca si el venise in clasicii saboti cu toc cu clasica lui haina maro pe care cu greu si-o dadea jos,iar eu ma intorsesem la colega din a doua banca si ne imaginam amandoua cum i-ar sta lui dirigu la ora de sport in sort scurt si cu saboti inalti bineinteles ca nu mai puteam de ras pentru ca sa vezi o asemenea aratare in sorturi cu saboti,problema a fost ca noi nu am observat ca el statea in fata mea cam de cateva minute si auzise mare parte din discutie,am inghetat instant urmarea a fost ca ne-a scos la tabla si pe mine si pe colegele din banca a doua bineinteles ca nu am stiut si ne-a dat un mare doi(primul si ultimul din viata mea)pe care cu greu am reusit sa il acopar la media generala!!!
Imi aduc aminte si acum cu placere de final, de ultimul clopotel. Emotionata, am avut ultimul speech pentru clasa mea si imi revine in minte amintirea grupului pe care il aveam in fata: plini de emotie si cu speranta unui nou inceput
Imi aduc aminte cu drag de literatura romana,de profesorul de romana,de cabinetul de romana,de biblioteca,de cartea de limba si literatura romana.Era intr-o joi,o zi frumoasa de Recitattio.Participasem , cu toata straduinta si dedicarea mea,dar nu am obtinut niciunul dintre cele 6 locuri.Dezamagita fiind,nu am vrut sa dau ochii cu profesorul meu de limba si literatura romana.Dar el,asteptandu-ma la iesire cu un buchet imens de flori,m-a strans in brate si m-a felicitat,pentru modul in care am recitat si m-am facut apreciata.Atunci am inteles ca nu premiul conteaza,nu locul si nu nota finala,ci sentimentele pe care le invoci atunci cand interpretezi si rezultatul:lacrimi de fericire pe chipul celor care m aascultau!
Prin gimnaziu am uns intr-o pauza pixurile colegilor cu ardei iute,si cum unii mai isi atingeau cu gura fie din plictiseala,fie din osbinuita in timpul orei varful pixului,a fost foarte amuzant sa le vedem mutrele…”piscate”.
Imi amintesc cu mare drag de momentul in care, fiind in liceu, chiar pe la inceput, am participat la olimpiada de psihologie. Pe atunci eram un pusti timid si fara incredere in mine. M-am dus mai mult din bravada, nu pentru ca ma atragea sau pentru ca simteam ca e pentru mine. Pur si simplu eram atat de dezorientat. Si am mers la prima faza, a fost destul de bine, trecusem de ea cu succes. Ce nu stiam eu pe atunci era ca acele zile in care invatasem pentru olimpiada aveau sa ma marcheze pentru totdeauna, ramanand una dintre optiunile mele pentru o cariera. Imi amintesc cu placere de varsta la care totul era inca posibil.
E prima oara cand particip la un concurs si voi incerca sa povestesc o situatie amuzanta si penibila in acelasi timp.Eram in timpul orei de engleza in clasa a Xa si stateam in ultima banca si ma plictiseam asa ca am inceput sa ma dau uta pe scaun,m’am dat aproximativ 10 minute si intr’un final am reusit sa cad cu scaun cu tot si pentru ca eram in ultima banca m’am dat si cu capul de perete si toata clasa era intr’un extax total .iar profesoara mea foarte amabila m-a intrebat daca scaunul este in regula?!Cam asta a fost intamplarea iar rezultatele s-au simtit imediat pentru ca pe hol toti radeau de mne si imi spuneau”scaunel”:|
Eram in cls a IX-a, perioada dinaintea vacantei de iarna, prilej pentru cadouri. Am strans bani, am fixat cadourile in functie de personalitatea profesorilor si am cumparat cutii de carton in care am pus cadourile insotite de o felicitare si le-am impachetat pe toate in acelasi tip de coala de culoare rosie, urmand a le aseza cate unul pe fiecare banca aceasta din urma corespunzand unui profesor ca sa nu ne incurcam. Fiecare cutie continea ceva diferit dar scopul a fost: cutiile sa fie de aceeasi dimensiune si imbracate in aceeasi culoare pentru ca toata lumea sa creada ca sunt identice. Ei bine toate bune si frumoase, problema a fost ca in aceeasi zi era si aniversarea unei colege de clasa asa ca i-am pus si ei cadoul in acelasi tip de cutie si impachetat la fel si am rugat-o pe o colega sa-l puna pe ultima banca sa nu ne incurcam. Ea insa vorbea la telefon, nu a fost atenta si l-a amestecat cu cel al unei doamne profesoare si pe cel al profesoarei l-a dus in ultima banca. Ei bine, acum urmeaza partea cea mai interesanta. Colega a carei aniversare urma sa fie, era foarte slaba si cu pieptul mare, astfel ca isi capatase o porecla = ,,vacuta”, si pe ea nu o deranja deloc fiindca toti baietii o placeau si ne ruga atat pe noi fetele cat si pe baieti sa o numim asa. Colegii din clasa i-au achizitionat un cadou mai,, special”, si anume o vaca de jucarie care dansa dupa o melodie din vestu’ salbatic si apoi apasa pe un tragaci al unui pistol si isi tragea in cap, si o felicitare pe care au scris : ,,Sarbatori fericite alaturi de cei dragi SCUMPA NOASTRA VACA” si i-au pus si un prezervativ iar pe felicitare au adaugat P.S. CALATORIE PLACUTA IN BALON.” Cadoul era de prost gust numai ca ea era genul de fata careia ii placeau astfel de glume. Pe de alta parte, pentru a intelege in ce context s-a petrecut intamplarea, trebuie sa va precizez ca eram o clasa de elita daca pot spune asa, cei mai multi participanti la olimpiade, notele cele mai mari etc, etc, dar fiind la un profil uman nu ne placeau materiile de profil real de care aveam sa scapam in clasa a XI-a si a XII-a, dar cel mai si CEL MAI MULT uram chimia. Aveam o profesoara la care nimeni nu primea mai mult de 7 si pe care o detestam cu totii pentru ca ne strica mediile si nimeni nu pricepea nimic din materia ei. Facusem cerere pentru schimbarea ei dar nu ni se aprobase. Scazusem mai mult in ochii ei de cand ne manifestasem dorinta de a nu o mai avea profesoara. Profa avea si peste 100 kg si asa ca ceea ce avea sa se intample se lega foarte bine cu infatisarea ei. In ziua in care am oferit cadourile profesorilor ea nu vroia sub nicio forma sa il primeasca din partea noastra, dar cu rugamintile domnilor profesori si mai ales cu rugamintea doamnei diriginte l-a primit. Mai mult, am insistat cu totii sa deschida cadoul si sa ne spuna daca ne ofera o sansa la impacare. Ce a urmat nu a fost deloc sansa la impacare ci saparea propriei gropi daca pot spune asa. Saraca profesoara era sa faca infarct cand a gasit vaca, prezervativul si felicitarea. A plouat cu 2 la noi in clasa, a iesit un scandal monstru, sedinte peste sedinte cu domnii profesori, cu parintii si cu noi. Clasa noastra a adus dovezi ca adevarata,,vacuta” colega noastra trebuia sa primeasca acel cadou si ca in cadoul ei se afla cel al profesoarei. Toti profesorii ne-au dat dreptate dar profa’ de chimie tuna si fulgera, era de neinduplecat. Si vazand ca nu exista nicio solutie, din toata aceasta intamplare a iesit un lucru bun, doamna directoare ne-a schimbat profesoara de chimie si ne-am simtit atat de usurati, parca scapasem din iad. A fost o intamplare care atunci nu ne-a facut sa radem pe nici unul pentru ca ne gandeam cum o sa scapam dar acum ca suntem la facultate de fiecare data cand ne intalnim ne amintim de aceasta intamplare si radem copios.
O intamplare petrecuta in liceu…Frumoase amintiri mai am de pe vremea aceea. Mi-aduc aminte cu mare drag de ziua in care i-am spus-o in fata unui baiat , de care-mi placea mult ca eu nu-mi permit sa ratez ocazia de a-i da un pupic dulce pe ochii lui frumosi, de un senin ca albastrul cerului, ca el pentru mine inseamna totul si ca, daca el nu ma vrea, eu tot il vreau! Stiu ca intamplarea mea este una fara prea mare insemnatate dar am simtit nevoia sa scriu acest lucru! Multa bafta tuturor!
De Razvan imi amintesc ca intr-o dimineata mergeam impreuna spre liceu amandoi, pe la 0ra 7, iar prima ora era cea de matematica, la care aveam ambii note destul de mici. La un moment dat trece o pisica neagra prin fata noastra, iar Razvan pune mana pe o piatra si o intoarce din drum.Il intreb daca ii e frica de pisici, sau e superstitios. Imi raspunde ca nu crede in superstitii, doar ca are note prea mici la matematica incat sa-si permita sa-l mai pasca vreo nenorocire la ora, din cauza pisicii ! 😀
O intamplare din liceu? Imi vine in minte una memorabila. Era 1 martie, si fusese ziua dirigintei cu o zi in urma. 1 martie, clasa a IX-a, baietii voiau sa ne impresioneze. Ne-au cumparat toti buchete de flori, martisoare si ne-au servit cu mini-eclere. A fost epic momentul. sa ii vezi facand ceva dragut, toti organizati intre ei. In plus in ziua aceea, i-am luat dirigintei cadou un tort + alte flori si o asteptam in clasa reuniti in mijlocul catedrei cu tortul. Parca eram alaiul miresei. :)) I-au dat lacrimile, bineinteles. A fost o zi dulce, nu va zic cat am putut sa mananc in ziua aceea.
V-as mai putea povesti si cum am stat 7 luni dupa un coleg si suntem impreuna si in ziua de astazi, dar 7 luni…e prea mult de scris intr-un comentariu. :))
In generala, orele de muzica erau foarte amuzante; aveam 2 colegi afoni pe care profa ii ridica aproape mereu in picioare si ii punea sa cante, desi aveau niste voci ingrozitoare…ne distram copios pe seama lor. La ora de desen, un coleg mai neastamparat s-a ascuns odata in dulap si va inchipuiti ce facea acolo…scotea tot felul de sunete, misca dulapul, iar profa pana sa realizeze ce se intampla, era foarte mirata si contrariata pentru ca nu stia ce se aude. In final, toata clasa a fost mustrata si pedepsita, l-a chemat si pe director 🙂 .
Cea mai draga intamplare din liceu e legata de profesorul nostru de matematica, un om foarte glumet si pus pe sotii care la fiecare ora de mate ne dadea un mini-test de cinci minute din tema. Aveam fiecare o minge de ping pong cu numarul nostru din catalog. Obisnuia sa le stranga intr-o caciula si sa aleaga cinci mingi. Ridica doar cinci lucrari de fiecare data. Desi la inceput eram cam terorizati, in timp ne-am obisnuit cu ideea . Insa a reusit sa ne surprinda din nou cand de aprilie ne-a pus o intrebare de matematica distractiva. Ceva de genul. Maria are un buchet de flori si tot rupand petalele florilor spune…ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste putin, ma iubeste la nebunie, etc… :)))
elev la liceu prin „87-„88.
impreuna cu trei colegi ne tiram in oras sa vedem un film chinezesc, ceva gen Sora 13.
coboram din metrou la romana cu gandul sa mergem la patria.
pe drum ne vede o patrula de militieni si ne legitimeaza.
nu stau prea mult pe ganduri si ne intreaba daca nu vrem sa vedem un film.
noi le zicem ca la film mergem, ca-i unul cu cafteala chinezeasca.
foarte bine, ne zice unul dintre ei, doar ca veti vedea un film despre cultura si sacrificiul personal.
asa ca ne duc la cinema studio si ne baga la un film rusesc despre un colhoz.
ne pune sa platim si ne zic sa-i cautam la intrare cand se termina filmul.
si iata cum am vizionat un film rusesc de cea mai mare plictiseala.
bineinteles ca am vazut si celalalt film, doar ca mai tarziu.
In clasa a X-a, invatam de dimineata. Prima ora a fost scps si profa ne-a dat ca tema cu vreo doua saptamani inainte sa copiem o lectie, din 30 de elevi, unu singur a copiat. Diriga a aflat si a stat in pauza pana ultimul elev a copiat lectia. Urmeaza ora de Conta, eu fiind un gurmand din fire pe la jumatatea orei mi se face foame (desi am o constitutie slaba), am plecat spre catedra si am inceput sa ma plang doamnei profesoare ce mi-e foame, ea tot tipa:
-Treci in banca
-Doamna va rog frumos
-Treci in banca, daca nu iti pun absenta
-Dar doamna, sunt anemic si daca nu mananc lesin.
-Nu te cred.
Iar un elev istet ii spune profesoarei:
-Doamna, lasati-l ca a mai lesinat si la ora de mate caci avem doua ore consecutiv
Profa:
-Bine du-te. Robert mergi si tu cu el.
Si uite asa am mancat noi si am scapat de ora
Vineri, adica ziua urmatoare ma intreaba profa daca am ajuns cu bine
In liceu, prin clasa a X-a, ni s-a repartizat un profesor de fizica mai deosebit. In afara de faptul ca era foarte sever la note, tinea foarte mult sa faca totul dupa reguli, nu se abatea de la acestea deloc. De exemplu atunci cand chiuleam toti, in masa, el nu pleca din clasa, ci tinea sa faca prezenta, striga toti elevii din catalog, iar cand evident, nimeni nu-i raspundea, le punea absent. Am observat acest tip de comportament atunci cand am avut ora in amfiteatru, loc care avea geamurile suficient de jos incat sa putem sa ne uitam prin ele cu usurinta.
Acelasi profesor, la urarile noastre „Hristos a inviat”, de Paste, raspundea mereu „Nu stim, nu stim, n-am fost acolo.”.
Cum eram copii normal ca ne distrau aceste raspunsuri si comportamentul sau. In final a fost un profesor chiar bun si destul de corect. 🙂
Eram in clasa a VIII-a din cate imi aduc aminte si, la ora de religie, care era ultima din acea zi, apare un fost coleg de clasa, care ramasese repetent si se transferase undeva la tara.
Cativa dintre colegii din alte clase il cautau de mult pe colegul meu, pentru ca aveau de „impartit” ceva.Profu’ isi tine ora, la usa tot bate unu-altu sa vada daca, colegul meu era in clasa si, la sfarsitul orei, ca deobicei, toata lumea se ridica in picioare sa incheiem ora cu un „Tatal nostru”.
Profu’ de fiecare data cand se ruga tinea ochii inchisi si nu si-i deschidea indiferent ce se intampla in clasa pana cand termina rugaciunea.
Colegul nostru, vazand ca e cautat si stiind ca nu-i a bine, in timpul rugaciunii sare pe geam.
Aveam clasa la etajul I si era destul de sus pentru un elev de 14-15 ani.Toata clasa am mers sa ne uitam pe geam sa vedem ce se intampla cu colegul „parasutist”, in timp ce profu’ isi zicea in continuare rugaciunea.Partea buna : colegul nu a patit nimic, a sarit si gardul scolii si si-a vazut de drum, iar profu’ a tras o sperietura zdravana dupa ce ii povestisem ce se intamplase.Oricum au trecut ceva ani de la intamplarea asta, dar imi aduc si acuma aminte cu entuziasm de ea.
Cele mai frumoase amintiri din liceu datează! Frumuseţea, inteligenţa şi deschiderea spre lume au creat situaţii de neuitat. Fiecare oră devenea o poartă de intrare într-o lume nebănuită. Orele nefăcute – asemenea. Într-una din zile, diriga n-a venit la oră. Aveam dirigenţie. Ne-am făcut singuri ora. Am desemnat pe un coleg drept diriginte şi am avut o lecţie pe cinste: „proful preferat”. N-am bănuit până atunci cât de bine îi putem imita. Le-am evidenţiat calităţi şi defecte spre amuzamentul tuturor. Eram preocupaţi să descriem „personalitatea” veşnicului director de liceu. Burta – confecţionată ad-hoc, vocea îngroşată, ticurile verbale ştiute de toţi şi … n-am observat că unul dintre cei ce se amuzau copios era chiar veşnicul director de liceu. Toată cancelaria a aflat, a făcut haz şi ne-a felicitat. Fără să ştie că fiecare dintre ei fusese vedetă…
Imi amintesc cu placere de o intamplare din scoala generala. Eram clasa 8 si diriginta noastra se hotarase sa facem o sceneta de sfarsit de prim semestru. Eu aveam rolul unui mag (de fapt al unei craiese, pentru ca eram mai multe fete in clasa iar celebra sceneta cu Nasterea Domnului fusese un pic adaptata). In ziua scenetei, joia, daca nu ma insel, penultima zi din primul semestru, ne-a fost dat drumul mai devreme ca sa ne putem pregati. Cu 2 ore inainte de sceneta toata lumea avea costumele si era gata. Numai eu nu aveam costumatia si in plus nici rolul nu-l stiam. Am fost trimisa acasa ca sa fac rost de costum, insa odata plecata de la scoala nici ca m-am mai intors… Abia peste 3 saptamani, la inceputul urmatorului semestru am mai vorbit cu diriga… M-a facut tradatoare dar tare ma bucur ca i-am tras clapa…
Eram in liceu, cand toata lumea din clasa a hotarat sa incuiem usa. Cand a venit doamna profesoara si a vazut usa incuiata, s-a suparat si a zis ca vine cu directorul liceului. Numai ca, noi de frica am iesit toti pe geam (noroc ca stateam la parter)
imi aduc aminte cu placere de perioada liceului deoarece atunci am cunoscut-o pe actuala mea sotie cu care am acum o fetita de aproape 6 anisori.
Desi au trecut multi ani de cand am terminat liceul, imi amintesc si acum cu drag de o zi in care, speriati de testul pe care urma sa il dam la geografie, am luat decizia cu totii, elevii clasei a XII-a B, sa….chiulim!A fost prima data cand am chiulit de la o ora, am avut ceva procese de constiinta…
Eram in clasa a VII a si ne-a venit un nou profesor de istorie.Era tanar si de teaba ,si frumos pe de asupra si m-am cam..indragostit de el:).Tin minte si acuma ca odata mergeam cu autobuzul si tocmai urcase si el.M-am holbat la el,nefiind sigura ca era chiar el.Am vazut ca se apropie,se aseaza si imi”Nu ma mai recunosti?” .Cred ca m-am facut rosie ca racul.Apoi m-a interbat unde merg,si cand i-am spus ca ma intalnesc cu cineva a facut aluzie la un posibil iubit.(dar de fapt ma intalneam cu tatal meu)…Cred ca luni bune dupa ce a plecat eram obsedata de el:)..Si ..surprise..in clasa a 9-a sau a 10a de liceu ,a venit in clasa un barbat sa ne prezinte un program despre animale..mi se parea mie familiar .In timp ce imi storceam eu creierul sa imi amintesc de unde il stiu a venit la mine si a zis”Nu ti-am fost eu profesor in generala”…si de atunci nu l-am mai vazut.
Nu am fost o eleva eminenta in liceu dar imi amintesc cu placere de orele de istorie. Aveam un profesor de origine tatara care in permanenta ne mentinea zambetul pe buze. Toti eram pentru el „elefanti”. Si de placere toti invatam istoria. Acum , dupa 18 ani inca ma gandesc cu nostalgie la acei ani.
Eu imi amintesc cu amuzament de prima zi de scoala. Sau mai bine zis de pozele de atunci. Toti copii erau foarte emotionati si pareau suparati sau stresati in fotografii. Eu cand am emotii, zambesc, iar in fotografii am fost singura cu gura pana la urechi. Cand ne-a adus pozele doamna invatatoare mi-a spus ca n-a mai vazut niciodata un copil asa fericit in prima zi de scoala.
Eram in clasa a 8-a si la ora de educatie civica aveam un profesor foarte activ si sprinten, caruia ii placea sa se plimbe prin clasa si inca ceva… avea obiceiul de a se urca cu sezutul pe catedra. Asa ca, intr-o zi 2 colegi de clasa se jucau pe catedra si, dintr-o data aceasta a cedat si s-a rupt. Urmatoarea ora era cea de ed. civica si… aducandu-ne aminte de „obiceiul” profului, an asamblat la loc catedra rupta si ne-am asezat frumos in banca. Cand acesta a venit si bineinteles ca s-a urcat pe catedra asa cum obisnuia, ea (catedra) a cazut si acesta s-a panicat groaznic, crezand ca el e de vina pt cele intamplate. Dupa ce am facut putin „misto” de prof, i-am marturisit intr-un final ca noi eram cei de vina si saracul s-a mai linistit. De fiecare data cand imi aduc aminte de aceasta intamplare ma amuz foarte tare.
Gata ! Concursul a luat sfarsit ! In cel mai scurt timp voi face si extragerea.
Multumiri tuturor celor ce au participat la concurs.
Succes tuturor!
Cine a castigat?
http://blogulcolectionarului.net/2011/10/castiga-enciclopedia-universala-britannica-final-de-concurs/