In octombrie 2004, parintii mei au decis sa faca un efort foarte mare si sa-mi cumpere un calculator mult mai performant decat cel avut, un calculator cu ajutorul caruia am invatat foarte multe lucruri utile ……

La sfarsitul lunii ianuarie 2013, urma sa cumpar un calculator mult mai bun decat cel pe care tatal meu isi desfasura activitatea zilnica. Vroiam sa fie o surpriza, asa ca nu avea nici cea mai mica idee ….. se plangea de calculator ca incarca foarte greu aplicatiile si internetul, ar fi fost o surpriza minunata ….

Din pacate, 15 ianuarie 2013, a schimbat cursul vietii in cel mai negru mod …. iar eu n-am putut sa-i fac surpriza ….

Au trecut 2 luni de cand am un mare gol in suflet, parca totul se petrece mecanic in jurul meu. (27 martie 2013)

______________________________

E foarte dureros ce s-a intamplat, intr-ucat nimeni nu se astepta la asa ceva, avea doar 58 de ani, era foarte sanatos (iarna umbla in curte in pantaloni scurti si tricou cu maneca scurta si nu racea deloc), insa viata este cruda si necrutatoare iar viata unui om bun (nu o zic eu, ci toti cei care au primit o mana de ajutor de la el …. si ajuta pe toata lumea care venea la el cu o problema) s-a sfarsit intr-o clipa.

Aveai nevoie de mancare, bani, imbracaminte sau ajutor sa repari ceva in casa? El te ajuta, se pricepea la orice …. Asta ii placea sa faca ….

Isi dorea un nepot din partea mea care sa ii duca numele mai departe si sa se mandreasca cu el (asa cum o facea cu nepotica din partea surorii mele) , insa totul s-a sfarsit pentru el prea devreme ….

Ii placea foarte mult „blogul Colectionarului”, se bucura ca reusesc sa ofer atat de multe carti prin intermediul lui, ca fac atata lume bucuroasa ….

15 ianuarie 2013 va fi ziua in care o parte din mine a murit odata cu el.

Parinti mei erau impreuna din 1972 (in 1975 se casatorisera) : 41 de ani impreuna, 38 de ani de casatorie …. (21 ianuarie 2013)

______________________________

E dureros ce se intampla …

Imi e greu sa realizez …

Mi-am pierdut TATAL ….

Dumnezeu sa il ierte !! (15 ianuarie 2013)

173 de comentarii la „Adio , TATA !”
  1. E foarte dureros ce s-a intamplat, intr-ucat nimeni nu se astepta la asa ceva, avea doar 58 de ani, era foarte sanatos (iarna umbla in curte in pantaloni scurti si tricou cu maneca scurta si nu racea deloc), insa viata este cruda si necrutatoare iar viata unui om bun (nu o zic eu, ci toti cei care au primit o mana de ajutor de la el …. si ajuta pe toata lumea care venea la el cu o problema) s-a sfarsit intr-o clipa.

    Aveai nevoie de mancare, bani, imbracaminte sau ajutor sa repari ceva in casa? El te ajuta, se pricepea la orice …. Asta ii placea sa faca ….

    Isi dorea un nepot din partea mea care sa ii duca numele mai departe si sa se mandreasca cu el (asa cum o facea cu nepotica din partea surorii mele) , insa totul s-a sfarsit pentru el prea devreme ….

    Ii placea foarte mult „blogul Colectionarului”, se bucura ca reusesc sa ofer atat de multe carti prin intermediul lui, ca fac atata lume bucuroasa ….

    15 ianuarie 2013 va fi ziua in care o parte din mine a murit odata cu el.

    Parinti mei erau impreuna din 1972 (in 1975 se casatorisera) : 41 de ani impreuna, 38 de ani de casatorie ….

  2. Condoleante si sincere pareri de rau…stiu cum e, mi-am pierdut tatal la 12 ani si am crescut doar cu mama alaturi…e cumplit! Dar de-a lungul timpului mi-am dat seama ca altii trec prin incercari mult mai dure si le supravietuiesc.
    Spunea cineva ca nu e nimic mai dureros de atat…din pacate, mai dureros decat sa-ti ingropi parintii este ca parintii sa-si ingroape copiii Atunci intr-adevar nu mai exista nimic corect si drept in viata. Cu o moarte toti suntem datori, stim ca le va veni sorocul parintilor nostri, dar parca niciodata nu suntem pregatiti, si nu stim cum sa umplem golul lasat in suflet cand ei pleaca din viata noastra. Nu esti singur, sunt atatia oameni langa tine, trebuie sa fii tare!
    Gandeste-te la toate lucrurile pentru care trebuie sa fii recunoscator si la tot ce ti-a dat viata pana acum si mergi cu capul sus mai departe. Durerea va trece…toate trec ca noi toti…va ramane numai amintirea frumoasa despre un om deosebit, cel pe care l-ai numit cu mandrie TATA.

  3. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Nu te vor intelege decat cei care te iubesc cu adevarat si cei care au trecut printr-o astfel de durere sfasietoare, ca aceea de ati pierde un parinte. Tatal meu a murit anul trecut, iar mama mea in anul 2009, la fel de tineri. Noi suntem cam din aceeasi generatie…..parintii nostri au trait si vremuri grele, dar erau inconjurati de oameni cu inima deschisa, nu ca acum… Tot ce pot sa-ti spun este ca vei cauta sa vorbesti cu oamenii care ti-au pretuit tatal si vei asculta cu sufletul intamplari despre el, care ti se pareau alta data banale, vei merge prin locuri despre care ti-a povestit, dar nu ai apucat sa le vezi, vei developa filme vechi cu speranta ca vei gasi un zambet al lui, vei asculta o melodie care lui ii placea si vei invata sa razi spunandu-i tu poantele preferate… Vei invata sa te bucuri ca il visezi si ai sa ii simti prezenta in viata ta, pentru ca dragostea vei vedea, nu are limite, dragostea unui parinte…

  4. Sunt de-a dreptul revoltat cand vad ca exista persoane care se sinucid, ca nu apreciaza viata asta cu bune si cu rele si ca aleg aceasta varianta. Am prins mai drevreme la stirile Pro TV o femeie care s-a sinucis. Nu este singura … sunt multe persoane de acest gen.

    TATAL meu n-a avut a doua sansa de a trai, sanatos (asa cum scriam mai sus), a lesinat si nu s-a mai ridicat ….

    De ce unele persoane sunt atat de proaste si nu apreciaza viata si aleg varianta sinuciderii?

    Dureros ….

  5. Unii se sinucid din cauza unor mari suferinţe … psihice , fizice … eu unul pe ei nu-i pot judeca .

  6. Condoleante,chiar si cu intarziere.Este un moment cumplit,pe care nu dorim sa-l traim, dar la un moment dat suntem obligati s-o facem.Oricat ar fi de dureros,face parte din legea firii si din ciclul vietii.Important este sa mergem inainte si sa nu uitam.Daca tatal tau era mandru ca ai facut acest blog,continua,fa-l mandru in continuare.Daca i-a placut sa ajute oamenii,initiaza prin acest blog o campanie in favoarea persoanelor defavorizate sau orice fel de campanie consideri de cuviinta,care sa-i poarte numele.Chiar si o colecta de carti pentru,sa zicem,un orfelinat.Daca macar un copil citeste o carte si-i place,e minunat!!Ar fi o mare realizare!Doresc sa ai parte in continuare doar de lucruri deosebite si de liniste sufleteasca.Pe curand…

  7. Si eu mi-am pierdut tatal acum 2 ani. Am inceput in timp sa ii simt lipsa din ce in ce mai mult. La inmormantare i-am facut o promisiune: ca il voi face mandru de mine. Voi face in continuare tot posibilul ca sa reusesc.

  8. sincere condoleante chiar daca ti le ofer mai tarziu, de abea acum am vazut articolul! dumnezeu sa il odihneasca in pace! dupa astfel de pierderi ramai cu un gol pe care cu nimic nu il poti inlocui!

  9. imi pare rau pentru pierderea ta.
    stiu prin ce treci.
    al meu avea 45 de ani cand a murit.
    au trecut 6 ani de atunci.
    trebuie sa fii tare, pentru tine si familia ta si sa mergi mai departe. nu cred ca el ar vrea ca tu sa stagnezi.
    multa sanatate!

  10. Condoleante! Stiu prin ce treci, tatal meu a murit pe 26 decembrie 2012, a doua zi de Craciun. Nu stiu daca durerea din suflet va mai pleca vreodata, nu pot sa cred ca nu mai e si ca n-am sa-l mai vad vreodata. Din acea zi eu nu mai sunt eu, sunt doar un copil fara tata.

  11. Tatal tau a ramas in viata prin tine si prin cei dragi! Te va calauzi mereu si ii vei simti caldura in sufletul tau ca o adiere calda a unei nopti de vara! El va ramane steaua nordului, care iti va lumina calea si iti va intari pasii in viata! Esti un om extraordinar iar Blogul Colectionarului va dainui ca un omagiu adus tatalui tau! Durerea sa ti se transforme in pace sufleteasca si sa ii porti numele cu mandrie si respect! Dumnezeu sa il binecuvinteze cu raiul bine meritat iar voua sa va aline suferinta si sa va intareasca! Ma inclin in fata cuvinetelor tale la adresa lui!

  12. In octombrie 2004, parintii mei au decis sa faca un efort foarte mare si sa-mi cumpere un calculator mult mai performant decat cel avut, un calculator cu ajutorul caruia am invatat foarte multe lucruri utile ……

    La sfarsitul lunii ianuarie 2013, urma sa cumpar un calculator mult mai bun decat cel pe care tatal meu isi desfasura activitatea zilnica. Vroiam sa fie o surpriza, asa ca nu avea nici cea mai mica idee ….. se plangea de calculator ca incarca foarte greu aplicatiile si internetul, ar fi fost o surpriza minunata ….

    Din pacate, 15 ianuarie 2013, a schimbat cursul vietii in cel mai negru mod …. iar eu n-am putut sa-i fac surpriza ….

    Au trecut 2 luni de cand am un mare gol in suflet, parca totul se petrece mecanic in jurul meu.

  13. Sincere condoleante! mi se pare asa de emotionanta povestea vietii dvs. si e foarte trist ca v-ati pierdut tatal asa tanar:(

  14. Salut,

    sincere condoleante, chiar daca au trecut 7 luni de la pierderea suferita.
    Stiu ce inseamna fiindca acum aproape 7 ani, de Craciun, si tatal meu ne-a parasit.
    Ca si tine acum, dupa ce l-am condus pe ultimul drum, am simtit nevoia sa scriu.
    Si mi-am strigat, in scris, durerea.
    Un foarte bun prieten (coleg de scoala emigrat in Canada) mi-a raspuns – „Nu te mai plange, zi merci ca l-ai avut langa tine pana acum. Tatal meu m-a parasit cand aveam 15 ani”.
    La inceput nu mi-a cazut bine mesajul lui, dar mai pe urma l-am apreciat fiindca – in definitiv – avea dreptate.
    Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca.
    Tu trebuie sa mergi mai departe, sa-l faci mandru de tine.
    Fii sigur ca de-acolo de sus, te vegheaza si te urmareste.

  15. Prin 1974 cand lucram la un institut de cercetari si proiectari aveam un coleg inginer robust, de vreo 1,85 inaltime si cam la 45 de ani care toata iarna pe ger chiar foarte mare venea la institut in camase cu maneca scurta si aceasta an de an. De la tramvai avea de parcurs pana la institut vreo 400 m. Intr-o zi am aflat ca a murit.Toti au spus ca i-a cedat organismul.

  16. Ti-am citit postul… Si m-ai facut sa plang. Imi pare rau pentru tatal tau, dar viata merge inainte. El va trai vesnic prin tine, atata timp cat tu nu vei da uitarii amintirile.
    Trebuie sa ai putere. Stiu ca e greu, chiar stiu… Dar, pentru ca s-a dus, pentru ca era mandru de tine, de Blogul Colectionarului, du-l mai departe si, odata cu el, du-te pe tine mai departe.
    Fii tare si condoleante!

    Sa speram ca acolo unde se afla e mai bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *